Viața între risc, control și adaptare

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

180123 Tree on a log

Volatilitatea, incertitudinea, ambiguitatea și complexitatea sunt caracteristici pe care le trăiesc zi de zi, în viața personală, în viața profesională, în relația cu ceilalți, dar și în relația cu mine însămi, și cred că nu sunt singură în acest peisaj. O fi bine, o fi rău (vorba poveștii), cine știe? Deși uneori e dificil de trăit pe termen lung într-o astfel de lume, aceste caracteristici ale vieții aduc cu ele dinamică, surprize, căutare de sens și de resurse de adaptare.

Nassim Nicholas Taleb, în Antifragil, spunea că există oameni care se hrănesc și cresc din șocuri, dezordine, stres, pentru că iubesc și caută riscul, aventura, incertitudinea, le trăiesc la maxim. Aceștia nu sunt majoritari! Majoritatea avem nevoie de certitudine, de siguranță, de un sens al controlului măcar asupra propriei vieți. Măcar un pic! Pentru asta, unii ne străduim să controlăm lucrurile, situațiile, oamenii, pe noi înșine. Dacă pornim pe această cale, singurul lucru ce ne va fi clar la un moment dat va fi că nu avem niciun fel de control! Altă cale este adaptarea: să ne flexibilizăm și să devenim mai maleabili, să trăim experiențele de viață imersându-ne în ele, apoi să învățăm propriile lecții și să creștem. Adaptarea, spunea Mahatma Gandhi, înseamnă „puterea de a rezista și a asimila”.

„Majoritatea avem nevoie de certitudine, de siguranță […]. Pentru asta, unii ne străduim să controlăm lucrurile, situațiile, oamenii, pe noi înșine.

Și atunci, dacă asta este lumea în care trăim, lumea la care este necesar să facem față, ce înseamnă să ne adaptăm?

Având această întrebare în minte, îți propunem ca pe parcursul anului 2018 să privim adaptarea din mai multe perspective:

  • să vedem care sunt atuuurile unor oameni care folosesc adaptarea zi de zi în viața lor, fie prin profesia pe care o au, fie prin datul de viață (prin alegerile de viață pe care le-au făcut);
  • să înțelegem, din perspectiva trainerilor ATU, care sunt componentele flexibilității și maleabilității și cum le putem folosi în viața noastră, pentru o mai bună adaptare;
  • să vedem ce spun câțiva dintre oamenii de renume despre adaptare – un set de citate referitoare la acest proces.

Toate acestea ne dorim să îți/ne aducă o perspectivă nouă asupra adaptabilității!


De citit:

  1. Nassim Nicholas Taleb – Antifragil – Ce avem de câştigat de pe urma dezordinii, editura Curtea Veche, 2014
  2. Tony AlessandraDo you have adaptability?
  3. Ameer RosicHow to Succeed in Life: The Antifragile Equation of Life

Photo Credit: Imgur

Inteligența emoțională la (locul de) muncă

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

Vedem lumea așa cum ne simțim – așa am început prima seară de Luni de poveste …la Cărturești, în 2 octombrie 2017. O seară în care am vorbit despre emoții și inteligența emoțională, ne-am îmbogățit vocabularul emoțional, am discutat despre strategii eficiente și mai puțin eficiente de gestionare a emoțiilor, am destrămat câteva mituri legate de ce înseamnă aceste strategii și ne-am uitat la care sunt caracteristicile unei organizații inteligente emoțional.

Emotion-or-Logic-concept-000041723878 Large

A fi inteligent emoțional înseamnă a folosi propriile emoții în mod inteligent, în relațiile cu propria persoană și cu ceilalți. Înseamnă, așa cum spun specialiștii de la Universitatea Yale:

  • R(ecognition) – să recunoști emotiile proprii și ale celorlalți;
  • U(nderstand) – să înțelegi cauzele și consecințele propriilor emotii;
  • L(abelling) – să fii capabil să etichetezi correct și diferențiat emoțiile pe care le trăiești;
  • E(xpression) – să exprimi autentic emotiile proprii;
  • R(egulation) – să ai antrenate strategii de reglare sau gestionarea eficientă/adaptată a emoțiilor.

Mai jos vă prezentăm câteva dintre ideile principale ale serii, care sperăm să vă facă curioși în a afla mai multe despre inteligența emoțională.

Un studiu realizat de cei de la Universitatea Yale a scos în evidență efectele propriilor emoții asupra deciziilor pe care le luăm și cât de puțin conștienți suntem de acest fapt. Studiul a evaluat notele date de două grupuri de profesori, la aceleași eseuri, după ce au fost evaluați din punct de vedere al stării emoționale prezente. Diferențele între cele două grupuri (profesorii care s-au autoevaluat ca având o stare emoțională pozitivă, plăcută și cei care s-au autoevaluat ca având o stare emoțională mai puțin plăcută) au fost de 2 puncte. Întrebați fiind în ce măsură consideră că starea lor emoțională influențează notele oferite, 93% dintre profesori au susținut că starea lor emoțională nu influențează în nici un fel modul de evaluare a eseurilor.

Unul dintre miturile pe care neuroștiințele au reușit să le îndepărteze referitor la inteligența emoțională este legat de faptul că reglarea emotională/gestionarea emoțiilor înseamnă accentuarea emoțiilor pozitive și inhibarea sau reducerea emoțiilor negative. Când vorbim despre inteligența emoțională, emoțiile nu sunt etichetate ca „de dorit” și „de evitat”. Dimpotrivă, toate emoțiile sunt importante și sunt considerate resurse ce, modelate, ne pot ajuta în atingerea scopurilor și obiectivelor proprii. A fi inteligent emotional înseamnă a reuși să recunoști și să etichetezi corect emoțiile pe care le trăiești într-un anumit moment și să modelezi intensitatea emoției adaptat la situația în care te afli.

Un alt mit legat de emoții este faptul că a vorbi despre emoții, în special despre cele negative, determină accentuarea acestora. Studiile arată că, de fapt, lucrurile stau contraintuitiv: a conștientiza emoția traită într-un anumit moment și a o eticheta și verbaliza este, de fapt, una dintre strategiile eficiente de gestionare a emoțiilor

Al treilea mit este cel legat de modul în care ne trăim emoțiile: atunci când devenim conștienți de ceea ce trăim emoțional (și adesea asta înseamnă emoții destul de puternice), avem senzația că trăim o singură emoție. De fapt, cea pe care o putem verbaliza cel mai repede este doar emoția cea mai puternică, cea mai „vocală”, pentru că în realitate, într-o situație încărcată emoțional, fiecare dintre noi trăim un set de emoții diverse. A fi inteligent emotional înseamnă a reuși să descoperi și să etichetezi și alte emoții decât pe cea care este cea mai intensă. 

Având în vedere că pentru 2020 se preconizează că cea mai căutată competență la angajare va fi inteligența emoțională, cred că merită să dăm emoțiilor mai multă importanță.


Bibliografie

  1. Marc A. Brackett, James L. Floman , Claire Ashton-James , Lillia Cherkasskiy, Peter Salovey (2013) – The influence of teacher emotion on grading practices: a preliminary look at the evaluation of student writing, Teachers and Teaching: theory and practice, The University of British Columbia
  2. Antonio Damasio (2016) – Sinele – construirea creierului conștient, Ed Humanitas
  3. Steve Steine, Howard Book (2003) – Forța inteligenței emoționale, Editura Alpha
  4. Adele Lynn (2005) – Avantajul EQ, Editura Codecs
  5. Modelul RULER – http://ei.yale.edu/ruler/ruler-overview/
  6. George Anders – The number 1 job skill in 2020 – (2013) https://www.linkedin.com/pulse/20130611180041-59549-the-no-1-job-skill-in-2020

photo copyright: Igor Stefanovic


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Inteligența emoțională la (locul de) muncă – din cadrul evenimentului Luni de poveste… la Cărturești.

Ce am învățat de la participanți – Septembrie

Prima lună de toamnă în ATU a reprezentat o revenire cu forțe proaspete la cursurile și proiectele dragi nouă. Continuăm să învățăm de la participanți și, așa cum am facut în fiecare lună anul acesta, vă invităm să urmăriți ce învățăminte au luat cu ei trainerii noștri de la câteva dintre cursurile lunii septembrie:

 

Fiind o întâlnire care are în centrul său banii și aspectele financiare din viața cabinetului psihologic, mă folosesc de ea pentru a obține perspective diverse și oarecum “din afara” fenomenului.

Radu-MARINCEAN-2016

Psihologii mi-au arătat că banii sunt “o provocare”, o “stare de spirit, emoție”, “un rău necesar” și că, în general, îi consideră un mijloc de a-și asigura satisfacerea dorințelor, chiar dacă nu îi urmăresc cu obstinație. Mai mult, se confirmă din nou faptul că, deși se consideră oarecum în afara fenomenului financiar, sunt mai mult decât capabili să își gestioneze singuri cabinetele.

 

Radu MĂRINCEAN, Managementul Cabinetului Psihologic


Întâlnirile cu psihologi care învață despre cum să își conducă propriile cabinete este mereu aducătoare de perspective noi, proaspete, valoroase. Am învățat de această dată de la participanți că:

– exemplele de succes uneori motivează, alteori sperie; este necesar să prezentăm și greutățile prin care oamenii de succes au trecut până la momentul de glorie.

Gabriela HUM-2016

– oamenii, dincolo de conținutul livrat și mod de lucru pe parcursul trainingului, sunt atenți la tot felul de alte  aspecte – uneori la lucruri la care nici nu te gândești. De exemplu cât de multă coeziune transmite echipa de  traineri, chiar dacă livrează aspecte diferite, în zile diferite.

– deși trainingul e același pentru toți și fiecare dintre cei ce învață face cel puțin un pas înainte față de punctul de la care a pornit, fiecare avem propriul punct de pornire și propriul ritm de pășit înainte.

Gabriela HUM, Managementul Cabinetului Psihologic 


Andra-12-ani-ATU

 

Cursul de MCP de la Sibiu a fost pus sub semnul colaborării și al muncii în echipă. Ce am apreciat enorm la participanți e cum maturitatea și experiența de viață contribuie și mai mult la deschiderea și apetitul pentru înțelegere și cunoaștere.

  

Andra HANȚĂ, Managementul Cabinetului Psihologic


Miki-12-ani-ATU

Am (re)învățat că deseori singura certitudine pe care o avem este incertitudinea. Einstein afirma că „matematica, dacă vrea să păstreze legătura cu realitatea, e obligată să asume incertitudinea”. Acea parte care dorește să fie riguros precisă pierde legătura cu realitatea. Acceptarea incertitudinii, conectarea la nevoile grupului și la fiecare în parte, poate facilita procesul de cunoaștere și de creștere a nivelului de insight al participanților și nu în ultimul rând al formatorului. Am (re)învățat că, în dialogul cu celălalt, tăcerea și ascultarea acestuia pot fi cheile cu care poți deschide uși care au rămas multă vreme ferecate.  

Mihaela BOUTIERE, Consilier pentru Dezvoltare Personală, Modul I


Ce-am-invatat-de-la-participanti-ATU

A fi trainer presupune un proces constant și continuu de documentare și învățare. Ca traineri, învățăm mult când concepem și pregătim un program, învățăm când îl livrăm la sală și creștem atunci când ținem cont de evaluările și feedback-urile primite. În plus, de cele mai multe ori, e vorba de un schimb – pentru că, la rândul nostru, aflăm și învățăm de la cei cu care interacționăm pe parcursul trainingurilor. Anul 2017 îl dedicăm învățării reale, conștiente și asumate. Cu acest prilej, le-am propus trainerilor implicați în diferite proiecte ATU un exercițiu de reflecție: după fiecare training să se gândescă și să ne împărtășească ce au învățat de la participanți.

[Luni de poveste] Inteligența emoțională la (locul de) muncă

Suntem bucuroși să vă invităm la prima întâlnire Luni de poveste… la Cărturești din această ediție! Așadar, luni, 2 octombrie 2017, de la 18:30 la 20:30, Gabriela HUM ne va vorbi despre inteligența emoțională în mediul profesional, în același loc drag nouă – Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

Gabi 1920 x 1080

Data: 02.10.2017
Subiect: Inteligența emoțională la (locul de) muncă
Trainer: Gabriela HUM

Inteligența emoțională este un concept umbrelă pus asupra capacității ființei umane de a-și regla impulsurile, de a empatiza cu ceilalți și de a rezista în fața obstacolelor. La baza acestui concept stă emoția și modul în care gestionarea emoțiilor ne ajută să facem față situațiilor de viață. Publilius Syrus spunea că „dacă nu ne conducem noi emoțiile, ele ne vor conduce pe noi”. Emoțiile ne influențează constant modul în care gândim, decidem și acționăm. A ne da voie să le trăim (indiferent dacă ceea ce trăim emoțional este considerat negativ sau pozitiv), etichetarea lor corectă și înțelegerea rolului lor în viața noastră aduce beneficii semnificative în calitatea vieții noastre.

În prima seară de Luni de poveste… la Cărturești vă propun să facem o călătorie în lumea emoțiilor și să înțelegem ce sunt ele, care sunt motivele pentru care ele apar, cum putem să devenim mai conștienți de ceea ce simțim și cum putem folosi emoțiile în favoarea noastră, în special la locul de muncă (dar nu numai). Va fi o seară despre și cu emoții…puse la muncă!

 Vă aștept cu drag,

Gabi


Gabriela HUM este psiholog și trainer, fiind activă în zona de consultanță și dezvoltare personală din 1997. Coordonează echipa ATU Consulting și activitatea companiei din 2004 și e direct implicată atât în strategie, cât și în proiectele desfășurate în firmă. Gabi e pasionată de grupuri și dinamica acestora. Crede cu tărie că relația este cea care stă la baza schimbărilor, creșterii și dezvoltării umane și că învățarea este un proces de descoperire.


Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția Gabrielei HUM, găsiți filmarea mai jos (1 h și 37 de minute):


Acest atelier face parte din seria întâlnirilor Luni de poveste… la Cărturești, eveniment organizat de ATU Consulting la Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

170920 cover articol LdP

Despre cum să ne trăim timpul cu sens

de Ioana MUREȘAN și Gabriela HUM

De câte ori nu auzim expresii de genul „nu am timp”, „nu știu când o să le fac pe toate” sau „nu mă încadrez până la termenul limită”? Le auzim la cei din jurul nostru sau conștientizăm că fiecare din noi ne-am confruntat cu situații în care am fost autorii acestui gen de expresii. Ne întâlnim cu situații în care este necesar să ne gestionăm și prioritizăm timpul atât la locul de muncă, cât și în rolurile din viața de zi cu zi – de părinte, partener, fiu/fiică, prieten și așa mai departe. Aceste roluri multiple își dispută în permanență ierarhia în viața noastră necesitând a fi prioritizate. Steven Covey în cartea „Managementul Timpului sau Cum Ne Stabilim Prioritățile” recomandă, pentru un management al timpului eficient, stabilirea unei viziuni asupra propriei vieți și prioritizarea lucrurilor importante, care ne dau sens.

Care sunt cele mai importante 3

Din dorința de a cunoaște nevoile de dezvoltare ale participanților la trainingurile de management al timpului și pentru a modela conținutul trainingului la nevoile specifice de dezvoltare ale participanților, am aplicat un chestionar de analiză de nevoi. Una dintre întrebările acestui chestionar îi pune pe participanți în postura de a detalia ”Care sunt cele mai importante 3 priorități din viața dumneavoastră?”. Din analiza statistică a reieșit faptul că:

toți participanți respondenți (N=55) au ales cariera sau dezvoltarea profesională/ personală ca una dintre primele 3 priorități în viață,
familia și prietenii au fost alese printre primele 3 priorități în viață de către 98% dintre respondenți,
un procent de 38% susțin că timpul liber, spiritualitatea sau hobby-urile sunt priorități în viața lor (pe primele 3 locuri),
29% au ales sănătatea și propria persoană ca făcând parte din top 3 priorități.

Putem concluziona că dezvoltarea personală și profesională (cariera) respectiv relațiile cu ceilalți (familia, prietenii) sunt elemente ce dau sens vieții noastre (cel puțin la vârsta de 25 – 45 de ani). Timpul liber, hobby-urile, respectiv propria sănătate sunt alese mai puțin frecvent ca fiind prioritare.

Studierea managementului timpului a început prin anii ’50, în stadiile sale incipiente fiind dedicat managerilor, iar cu trecerea timpului grupul țintă a fost extins și la alte niveluri ierarhice. Unii cercetători afirmă că managementul timpului în sensul propriu nu există pentru că timpul e un factor în afara controlului nostru și că, de fapt, timpul nu poate fi gestionat, ne putem gestiona pe noi în timp (self-management). În literatura de specialitate Lakein descrie ca modalități de management al timpului:

• identificarea nevoilor personale;
• setarea de obiective pentru îndeplinirea nevoilor;
• prioritizarea activităților;
• planificarea și organizarea timpului pentru a aloca mai mult spațiu activităților care satisfac nevoile noastre.

De asemenea, se pare că persoanele care își setează obiective și priorități și au o preferință pentru organizare percep că au un control mai mare asupra propriului timp decât cei care nu își setează obiective și au o preferință pentru organizare. Percepția controlului asupra timpului este relaționată cu rezultate pozitive, angajații care percep ca au un control al timpului mai ridicat raportează mai puține stări de tensiune și stres, precum și o mai mare satisfacție față de locul de muncă. Grahammer a observat în ultimii ani, în stilul de viață al oamenilor:

  • o accelerare a activităților – facem anumite activități mai grăbit/ mai repede;
  • o comprimare a timpului – scurtăm timpului dedicat anumitor activități (dormim mai puțin);
  • o comprimare a activităților – facem mai multe activități în același timp (măncăm și răspundem la mail-uri în același timp).

Modul în care ne gestionăm timpul (prioritizăm activități, setăm deadline-uri, ne focusăm strict pe ceea ce avem de făcut la un moment dat, ne începem ziua cu ce e dificil și ne încheiem ziua cu lucruri mai ușoare) ține strict de noi. Timpul în care facem tot ce avem de făcut este același, zilnic avem 1.440 min. Și totuși modul în care trăim aceste minute este diferit. Profesorul Zimbardo spune că aici ne întâlnim cu paradoxurile percepției timpului.

Dacă dezvoltarea profesională (cariera) și personală este unul dintre elementele prioritare în viața noastră, haideți să vedem cum putem folosi aceste paradoxuri în favoarea noastră:

a. Paradoxul vacanțelor – timpul pare mai lung când trăim ceva dinamic, iar percepția timpului este influențată de numărul de amintiri pe care le avem. Viața noastră este uneori atât de constantă încât reținem 6 – 9 evenimente noi la două săptămâni. Doar acestea merită să devină amintiri, din ceea ce trăim. În timpul vacanțelor, din cauza dinamismului și noutății, un număr de 6 – 9 evenimente pe zi tind să devină amintiri. Când facem ceva nou, orele trec foarte repede. Când ne uităm înapoi la perioada în care am facut ceva nou, avem senzația că timpul a fost foarte lung (este încărcat cu evenimente).
De aceea, în joburile cu multe rutine, angajații au senzația că stau la serviciu mult mai mult decât în joburile cu multe schimbări, iar când ajung acasă și se gândesc la ce au făcut peste zi, au senzația că nu au făcut aproape nimic și că timpul a trecut foarte repede. Se recomandă în astfel de locuri de muncă inversarea din când în când a ordinii activităților, sau introducerea de activități noi între rutinele existente. În joburile cu multă schimbare, în care creierul poate obosi la un moment dat, se recomandă introducerea unor rutine, automatizarea unor sarcini, care să dea sentimentul de certitudine și siguranță creierului și să îl lase din când în când să se odihnească.

b. Timpul trece mai repede odată cu înaintarea în vârstă. Cele mai multe amintiri le avem între 15-25 ani când trăim multe evenimente de tipul primei iubiri, prima dirigintă, prima mașină, primul an de facultate, primul job etc. Sunt momente pe care le reținem pentru că sunt impregnate emoțional. Pe măsură ce înaintăm în vârstă tindem să ne facem rutine și pattern-uri, căutăm siguranța/ certitudinea și experiențiem din ce în ce mai puține lucruri noi.

Gândiți-vă la o cameră video: filmează cu 24 de cadre/secundă. Dacă am filma cu 40 de cadre/secundă și am proiecta imaginile cu o viteza de 24 de cadre, am vedea filmul dat cu încetinitorul. Dacă am filma cu mai puține cadre (de exemplu cu 15 cadre/secundă) și am viziona ce am filmat la 24 cadre/secundă, filmul ar fi foarte rapid. Pe masură ce înaintăm în vârstă creierul nostru înregistrează din ce în ce mai puține „cadre/secundă” și asta nu din cauza vârstei, ci din cauza faptului că mediul înconjurător este redundant, cunoscut, explorat, deci nu mai avem ”nevoie să îi acordăm atenție”, îl cunoaștem și facem predicții asupra lui, nu îl mai experiențiem efectiv. Pe măsură ce înaintăm în vârstă camera noastră video internă preia mai puține cadre, iar filmul pare dat pe ”repede înainte”.

Unii dintre noi, pentru a încetini curgerea timpului (și implicit a vieții), avem tendița de a face din ce în ce mai multe activități noi (pentru a lua mai multe cadre pe secundă). Acest mod de abordare a timpului și a vieții poate duce la supra-încărcare și stres. Soluția pentru a ne trăi timpul și viața cursiv, plăcut, este de a descoperi noul, aspectele de explorat, în ceea ce facem deja, în ceea ce este deja cunoscut.

Putem să ne ajutăm de aceste paradoxuri ale percepției timpului și să găsim strategii de gestionare eficientă a timpului prin a trăi timpul cu sens:

  • să ne facem și un „to do list” precum și un „to be list” și să ne propunem obiective de dezvoltare personală și profesională cu o frecvență care ni se potrivește (azi să fiu mai răbdător, azi să mânânc fară să vorbesc, azi să folosesc alte formule de calcul în Excel, azi să vorbesc cu zâmbetul pe buze când răspund la telefon, etc.);
  • să ne propunem să facem lucrurile în alt fel, chiar dacă sunt lucruri mici – de exemplu, să schimbăm în fiecare săptămână drumul spre serviciu, să mâncăm în fiecare săptămână în alt loc sau cu altcineva;
  • să reflectăm asupra a ceea ce trăim, propunându-ne astfel să trăim un prezent care să devină un trecut din care învățăm (să găsim sens și semnificație în ceea ce trăim, nu doar să trăim și să lăsăm lucrurile să treacă prin noi sau pe lângă noi);
  • să ne prioritizăm dar și să ne echilibrăm obiectivele proprii, pe cele 4 arii: priorități legate de corp și sănătate, priorități legate de muncă și dezvoltare profesională/ personală/ carieră, priorități de relaționare și priorități de relaxare.

Bibliografie:

Steven Covey (2007) – Managementul timpului sau cum ne stabilim prioritățile, Editura Allfa

Alain Lakein (1989) – How to get control of your time and your life, Penguin Group Inc.

Octavian Pantiș (2012) – Musai List, Editura Publica

Philip Zimbardo (2008) – The Time Paradox: The New Psychology of Time that Will Change Your Life, Simon and Schuster Publisher

Ce am învățat de la participanți – August

Cu toate că luna august este o lună de obicei dedicată vacanțelor și relaxării, la ATU am fost în continuare implicați în proiecte frumoase și de suflet. Suntem bucuroși că putem să împărtășim cu voi câteva gânduri despre ce au învățat de la participanți trainerii ATU în luna care tocmai se încheie:

 

Ana-PASCARU

Trainingurile lunii august mi-au adus câteva lucruri pe care le-am învățat de la participanți: că emoțiile și relațiile ne afectează procesul de învățare, că inteligența emoțională poate să compenseze mult din teama de necunoscut, că te poți descurca minunat acolo unde ești și cu ce ai la îndemână, dacă te mobilizezi și ai echipa lângă tine. În această lună am mai învățat că rezultatul muncii de echipă este mult mai valoros decât rezultatul unui proiect individual și că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, dar adaptându-ne la schimbare, avem mult de câștigat.

 Ana PASCARU, Tehnici de Prezentare


Gabriela HUM 2016

Luna aceasta am învățaț de la participanți că uneori singura certitudine pe care o avem este că lucrurile sunt incerte; că a avea în minte „the worst case scenario” nu înseamnă a gândi negativ, ci uneori este singura modalitate ce te ajută să te lași în ”brațele” unor situații noi. Am învățat că dacă în matematică la intersecția axelor X și Y avem zero, în psihologie acolo poate fi uneori -5. Și asta schimbă cu totul perspectiva.

 

Gabriela HUM, Inteligența Emoțională


Sabina-12-ani-ATU

Luna aceasta am învățat că uneori participanții vin la training chiar dacă știu foarte multe despre tematica lui și atunci nu este important (doar) conținutul, ci mai ales forma în care se organizează activitățile de învățare. Am învățat că relațiile bune între membrii grupului favorizează învățarea (inclusiv la nivel individual). Așadar, să ne asigurăm înainte de toate că oamenii se cunosc și se conectează unii cu ceilalti! Am învățat că încă există oameni modești, valoarea lor transpare precum lumina soarelui printre nori, o lumina caldă și domoală, atât de placută sufletului!.

 Sabina POP, Tehnici de Prezentare 


Ce-am-invatat-de-la-participanti-ATU

A fi trainer presupune un proces constant și continuu de documentare și învățare. Ca traineri, învățăm mult când concepem și pregătim un program, învățăm când îl livrăm la sală și creștem atunci când ținem cont de evaluările și feedback-urile primite. În plus, de cele mai multe ori, e vorba de un schimb – pentru că, la rândul nostru, aflăm și învățăm de la cei cu care interacționăm pe parcursul trainingurilor. Anul 2017 îl dedicăm învățării reale, conștiente și asumate. Cu acest prilej, le-am propus trainerilor implicați în diferite proiecte ATU un exercițiu de reflecție: după fiecare training să se gândescă și să ne împărtășească ce au învățat de la participanți.

Ce ne motivează să învățăm

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

Cel mai de preţ aspect al învăţării
e acela că nimeni nu poate să ţi-o ia.

B.B.King

Învățarea este unul dintre aspectele definitorii ale ființei umane. Învățarea înseamnă schimbare. Învățarea schimbă stuctura fizică a creierului și determină organizări și reorganizări ale acestuia. Învățarea se întâmplă mereu, conștient și inconștient. O experiență de învățare reală, ne schimbă profund…

Un studiu referitor la eficiența trainingului organizațional, studiu condus de Cross în 2002, arată că doar 10-20% din cunoștințele și abilitățile deprinse în cadrul trainingurilor sunt transferate în practică, la locul de muncă. Organizațiile investesc bugete în învățarea formală, în condițiile în care se pare că învățarea informală (learning by doing) este responsabilă de aproape 80% din ceea ce știu angajații (Aries de Geus), iar aceasta se întâmplă ad-hoc, fără design și fără strategie. Una dintre dificultățile programelor de training este faptul că atunci când facem design de training ne focusăm preponderent pe conținutul ce îl vom livra și uităm să ne gândim la cum anume învață participanții.

Întrebarea care apare este ce anume ne motivează să învățăm real, de profunzime, să preluăm informații, concepte, idei, teorii și să le aplicăm în practică, iar pentru a găsi răspunsuri am schimbat rolul de trainer cu cel de participant la training. După câteva traininguri la sală, câteva online și o serie de prezentări TED, am ajuns la concluzia că, pe termen lung, nu ne motivează nimic din exterior să intrăm în procese reale de învățare! Învățarea înseamnă conținut nou, ambiguitate, anxietate. Învățarea doare. Creierul uman este un mare hedonic. Îi place zona de confort, să trăiască pe pilot automat, preferă lucrurile cunoscute chiar dacă nu îi sunt favorabile, celor necunoscute. Se pare că la nivelul creierului zonele care se activează atunci când contemplăm ceva ce nu vrem să facem sau ne e groază/ teamă să începem, sunt aceleași zone asociate cu durerea fizică. Vestea bună este că, după ce începem să facem acel lucru (de exemplu să învățăm), neuro-disconfortul scade destul de repede. 

Singurul lucru care ne motivează să învățăm este asumarea acestui proces. Învățarea este până la urmă un proces de asumare responsabilă. Motivația pentru învățare este personală, intrinsecă. 

Cu aceste idei în minte, provocarea noastră ca și companie de training este imensă. Tocmai de aceea, pentru a ne face bine munca, unul dintre scopurile noastre este să ajungem la fiecare om din sala de training și să îl atragem spre învățare, să-l incităm, să îl ajutăm să găsească acel „ceva” pentru el în procesul de învățare. Andragogia, știința învățării la adult, dezvoltată de Knowles în 1984 descrie 4 principii care pot fi de folos în stimularea motivației intrinseci la adultul care învață:

  1. Adultul are nevoie să fie implicat în planificarea și evaluarea proceselor lui de învățare – aceasta înseamnă să organizăm analize de nevoi reale, cu accent pe dificultățile pe care le întâmpină adultul în viața personală și/sau profesională, să organizăm follow-up-uri cu focus pe aspectele care au creat dificultăți în aplicarea practică, după training.
  2. Experiențele (inclusiv greșelile) oferă baza pentru activitățile de învățare – vorbim azi despre trainingul experiențial (ce se bazeaza pe descoperire), despre blended learning (un training hibrid între livrarea la sală și instrucțiuni online de realizare direct la locul de muncă), despre on-the job training sau învățare de tip 70-20-10 (unde 70% din aspectele de învățat se realizează în mediul organizațional, 20% – față în față și doar 10% se livrează la sală).
  3. Adulții sunt interesați să învețe ceea ce este imediat relevant pentru viața lor sau pentru locul de munca.
  4. Învățarea la adult e nevoie să fie centrată pe problemă și nu pe conținut (Kearsley, 2010) – pentru adult nu e suficient doar să știe, ci să știe de ce e important să știe, ce poate face cu ceea ce știe.

Și totuși, ceea ce motivează cel mai mult este răspunsul la întrebarea „Învăț, și? Ce câștig eu din asta?” (What’s in it for me?)

Ce-ne-motiveaza-sa-invatam

Până în anii ’80, oamenii de știință credeau că structura creierului este una flexibilă în copilărie și că, odată dezvoltată, această structură suferă foarte puține modificări. Unele teorii susțineau că numărul de neuroni pe care îi avem în creier la intrarea în tinerețe rămâne același (în cel mai bun caz) pe tot parcursul vieții. Azi se știe faptul că avem un creier cu capacități enorme de schimbare. Capacitatea umană de a procesa informații în general, informații noi, complexe și variate, este surprinzătoare. Capacitatea creierului de a acționa și reacționa în modalități noi, schimbate, la informația pe care o are de procesat, se numește neuroplasticitate.

Există multe motive pentru care merită să învățăm, însă mai jos am ales două – unul legat de prezent, altul legat de viitor:

  • Un creier antrenat să învețe real și conștient, un creier plastic, va fi mult mai flexibil în abordarea situațiilor dificile, noi, ambigue, va lua decizii mult mai adaptate, va tinde să se adapteze și să învețe din lucrurile care i se întâmplă, indiferent care sunt acestea, și mai puțin să controleze lucrurile pentru a i se întâmpla ce vrea el. Iar asta ne va schimba starea de bine – vom fi mai puțin anxioși și vom trăi mai cu plăcere lucrurile noi/ schimbările care apar în viață, le vom putea lua ca experiențe de viață.
  • Atunci când învățăm real, în creier au loc procese de neurogeneză (se produc neuroni noi) și sinapsogeneză (se organizează rețele neuronale noi). Asta ne poate proteja de bolile vârstei a treia. Un creier cu un număr mare de neuroni, obișnuiți să învețe, să culeagă și să prelucreze informație va îmbătrâni mai încet. Și până la urmă, când articulațiile ne lasă, coloana vertebrală îmbătrânește, partea din noi care poate rămâne activă este creierul.

Câteva recomandări care ne pot ajuta în procesele de învățare reală:

  • Focusați-vă pe informația de învățat, fiți „aici și acum”, în contact real cu informația. Amintiți-vă că cele mai multe dificultăți de învățare nu sunt datorate faptului că nu ne putem aminti ceva, ci faptului că nu am colectat informația prin mai multe canale, nu am reflectat asupra ei, nu o avem.
  • Implicați-vă în procesarea cât mai personală a informației. Asta înseamnă să căutăm semnificația, înțelesul, relevanța pentru noi a informației respective. Simpla citire a unui paragraf sau ascultarea unei prezentări nu ne garantează colectarea de informație. Reflectarea asupra acelei informații este ceea ce contează –  „Noi nu învățăm din experiență, ci din reflectarea asupra experienței” (John Dewey).
  • Căutați exemple proprii, din experiența personală, puncte de vedere proprii. Un studiu realizat în 1986 de Mantyla a arătat că participanții care au generat puncte de vedere proprii pe baza informației de învățat au reținut-o în procent de 36% mai mulți decât cei care au folosit exemplele generate de alții.
  • Căutați imaginea de ansamblu și firul roșu al unui material de învățat. Până în anii ’90, cuprinsul cărților era poziționat la final. Probabil mulți din cei care își trăiau adolescența și tinerețea în acei ani au auzit că o carte se începe cu finalul – nu ca să o citești invers, cum înțelegeau unii, ci pentru că finalul îți poate putea oferi șansa să îți faci o imagine de ansamblu și un fir roșu al conținutului cărții. Azi cuprinsul e mutat la început (stilul american), așa încât putem începe o carte… cu începutul.
  • Testați-vă cât de frecvent puteți. Contraintuitiv, în 2006, Roediger și Karpicke arătau că a citi un pasaj și apoi a te forța să reproduci ceea ce ai citit acolo (în special dacă o faci cu voce tare) ajută mai mult în procesul de memorare și învățare decât să citești de mai multe ori același pasaj. Asta înseamnă că întrebarea „De câte ori ai citit lecția?” poate fi înlocuită cu o întrebare mult mai orientată spre învățare: „Spune-mi cu cuvintele tale – ce ai înțeles din ceea ce ai citit?”.

Și câteva recomandări legate de context:

  • Dormiți suficient. În timpul învățării, consumăm multe resurse și eliberăm toxine care inundă creierul. Somnul este procesul ce „curăță” toxinele eliberate de creier peste zi și organizează materialul învățat. Un somn de 6 ore ne poate oferi șansa nu doar de a reorganiza materialul învățat (o reorganizare inconștientă care se întâmplă în timpul somnului), ci și de a „face curat” în creier, prin îndepărtarea acestor neuro-toxine.
  • Faceți mișcare fizică. În timpul învățării unul dintre procesele care au loc la nivel cerebral este sinapsogeneza. Mișcarea fizică menține și fixează dendritele noi și sinapsele nou formate în timpul învățării.

În loc de încheiere, vă invit să vă acordați timp după orice proces de învățare (prezentare, training, sedință, citit etc.) și să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care sunt maxim 4 aspecte noi pe care le-am reținut?
2. Ce legătură au ele cu ceea ce știam înainte? Ce perspectivă nouă aduc? Ce întăresc din perspectivele mele vechi?
3. Ce îmi propun să fac altfel/nou de acum înainte? (poate fi un singur lucru)
4. Cu ce stare de spirit merg mai departe? Ce impact a avut ce am învățat asupra valorilor și convingerilor mele? 


Bibliografie
Erika Andersen (2016). Learning how to learn, Harvard Business Review;
Debora S. Herold (2016). Remembering to Learn: Five Factors for Improving Recall;
Britt Andreatta – The Neuroscience of Learning;
Henry L. Roediger & Jeffrey D. Karpicke (2006). Test-Enhanced Learning – Taking Memory Tests Improves Long-Term Retention, Psychological Science;
Timo Mantyla (1986). How do you cues, dissertation examination;
Malcolm Knowles (1984). The Adult Learning Theory – Andragogy, eLearning Industry.com
foto via negativespace


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Despre învățare și efectele ei – din cadrul evenimentului Luni de poveste… la Cărturești.

Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția Gabrielei HUM, găsiți filmarea mai jos (1 h și 34 de minute):

[Luni de poveste] Despre învățare și efectele ei

Vă invităm cu drag să luați parte la prima întâlnire Luni de poveste… la Cărturești!
Luni, 5 septembrie 2016, timp de două ore (de la 18:00 la 20:00), Gabriela HUM ne va vorbi despre învățare și efectele ei, într-o atmosferă relaxată și relaxantă la Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

Despre-invatare-Gabriela-HUM-ATU-Consulting-2016

Data: 05.09.2016
Subiect: Despre învățare și efectele ei
Trainer: Gabriela HUM

Învățarea înseamnă schimbare. Învățarea schimbă structura fizică a creierului și determină organizări și reorganizări ale acestuia. Învățarea se întâmplă mereu, conștient și inconștient. Când pregătim un training, adesea ne concentrăm mult mai mult asupra conținutului pe care dorim să îl transmitem și mai puțin asupra manierei în care participanții învață.

În acest atelier, vă propun să ne îndreptăm atenția asupra modului în care învățăm și să descoperim ce înseamnă un proces de învățare reală și care sunt iluziile competențelor noastre.

  • Ce ne motivează să învățăm ca adulți
  • Andragogia și principiile învățării
  • Neuroștiințele învățării
  • Stiluri de învățare vs. Metode de învățare
  • Idei de reținut despre cum învățăm real

Vă aștept cu drag,
Gabi


Gabriela HUM este psiholog și trainer, fiind activă în zona de consultanță și dezvoltare personală din 1997. Coordonează echipa ATU Consulting și activitatea companiei din 2004 și e direct implicată atât în strategie, cât și în proiectele desfășurate în firmă. Gabi e pasionată de grupuri și dinamica acestora. Crede cu tărie că relația este cea care stă la baza schimbărilor, creșterii și dezvoltării umane și că învățarea este un proces de descoperire.


Intrarea este liberă, pentru participare vă rugăm să vă rezervați un loc completând formularul de înscriere.

Dacă doriți, puteți să dați join sau share la evenimentul de pe Facebook aici.


Acest atelier face parte din seria întâlnirilor Luni de poveste… la Cărturești, eveniment organizat de ATU Consulting la Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

Luni-de-poveste-la-Carturesti-ATU-Consulting-2016

Luni de poveste – întâlnirile consilierilor pentru dezvoltare personală

În ATU, unul dintre proiectele de suflet din 2016 este „Luni de poveste”.

Ne-am gândit că, după luni sau ani de la încheierea călătoriei alături de noi, ne-ar face plăcere să știm ce fac cursanții noștri, cum și-au continuat călătoria, ce au făcut cu ceea ce au învățat la trainingurile ATU la care au participat.

Luni-de-poveste-ATU-Consulting

Am început proiectul „Luni de poveste” cu o serie de trei întâlniri la care i-am invitat alături de noi pe cei care au finalizat sau parcurg acum cursul de Consilier pentru Dezvoltare Personală (CDP – după prescurtarea pe care o folosim adesea) și trainerii lor: Mihaela BOUTIERE, Szeréna SEER, Andreea BOB, Diana BERINDEI și Sabina POP.

Cele trei întâlniri au fost gândite după modelul: atașare, diferențiere și detașare.

În prima întâlnire din 1 februarie, sub îndrumarea Sabinei, am petrecut trei ore de exerciții de networking și cunoaștere, am povestit despre ce a însemnat acest training pentru ei, cum au continuat după finalizarea trainingului, având posibilitatea să își pună întrebări unii altora și trainerilor.

Sunt recunoscătoare pentru că parcurgând modulele de la cursul de Consilier pentru Dezvoltare Personală, am devenit mai deschisă, am primit tot ce îmi oferă viața. Serile de „Luni de poveste” m-au energizat, mi-au dat elan și m-au pus la acțiune.

Luni-de-Poveste-CDP I

În cea de-a doua întâlnire, pe 8 februarie, ghidați de Gabriela HUM, am petrecut o seară intensă, cu multe informații noi, cu exerciții practice, cu multe teme de reflecție – având în centru o temă cu greutate: încrederea.

Am pus sub lupă stima de sine și am discutat despre acceptarea de sine, concepția despre sine și încrederea în sine. Am văzut cine suntem și cum ne definim în momentul prezent, am primit răspunsuri de la inconștientul colectiv și am descoperit, printre altele, ce ne face pe fiecare dintre noi să ne simțim liberi.

În încheierea serii, ne-am scris fiecare „declarația de încredere”… curioși să vedem cum o vom privi și cum ne vom privi peste 5 ani!

Mulțumesc pentru căldură, deschidere, răbdare!

O experiență unică, unde ai timp să te descoperi în momente de reflecție și momente multe și pline de cunoaștere. Cursul m-a ajutat să mă cunosc, să mă accept și să cresc. Mulțumesc!

Luni-de-Poveste-CDP II

Ultima din seria celor trei întâlniri „Luni de poveste” a avut loc în 15 februarie și a fost condusă de Szeréna și Miki, care prin jocuri și exerciții practice, au pus accentul pe conștientizarea și valorificarea resurselor proprii ale celor prezenți, ajutându-i să se proiecteze în viitor.

Pentru mine, CDP a însemnat schimbarea din viața mea! Mai vreau.

Luni-de-Poveste-CDP III

Cele trei seri dedicate consilierilor pentru dezvoltare personală ne-au dat prilejul să reîntâlnim oameni frumoși, deschiși, sensibili și dornici de creștere și dezvoltare.

Mi-a deschis perspectivele cursul de CDP, m-a făcut să mă redescopăr și să mă cunosc mai bine. Serile „Luni de poveste” au fost o completare a experienței faine de la cursul de CDP. Mulțumesc!

Pot afirma cu tărie că acest curs mi-a schimbat viața! Mulțumesc!

Mulțumim tuturor participanților pentru momentele petrecute împreună!


Fotografii de pe parcursul celor trei seri găsiți pe pagina noastră de Facebook: Luni de poveste #1, Luni de poveste #2 și Luni de poveste #3.

Timp și timpi: Trecut – Prezent – Viitor

de Gabriela HUM, Director executiv ATU Consulting

Timpul e gratuit, dar e de neprețuit.
Nu-l poți stăpâni, dar îl poți folosi.
Nu-l poți păstra, dar îl poți petrece.
Odată ce l-ai pierdut, nu poți să-l recuperezi.
Harvey MacKay

Este o caracteristică definitorie a existenței umane faptul că ne naștem și vom muri. Ne deplasăm într-un prezent continuu, în veșnica schimbare, având trecutul în spate și viitorul în față.

Gândiți-vă că la naștere am primit fiecare câteva milioane de minute și câteva miliarde de bătăi de inimă cu care am plecat la drum, în călătoria vieții proprii. Timpul este o resursă pe care o primim gratis și despre care aflăm, sau realizăm la un moment dat în viață, că este finită. În fiecare zi, trăim doar 1.440 minute sau 86.400 de secunde despre care aflăm, la un moment dat în viață, că pot fi trăite mai repede sau mai încet, mai plin sau mai gol, mai intens sau mai anost, că ne pot stresa sau ne pot plictisi sau ne pot împlini.

Mai descoperim pe parcursul vieții că dacă timpul fizic îl putem trăi într-un singur sens, timpul subiectiv, poate fi parcurs în ambele sensuri: dinspre prezent spre trecut sau dinspre prezent spre viitor. Încă de la vârsta copilăriei, ne putem dezvolta capacitatea de a utiliza perspectiva temporală în favoarea noastră. Pespectiva noastră temporală are două caracteristici:

  • tendința de a rămâne ancorați în trecut, de a trăi momentul sau de a deveni prizonierii ambițiilor din viitor, precum și
  • usurința cu care „călătorim” înainte și înapoi în timpul subiectiv

Cele două elemente ale perspectivei temporale pot fi predictori ai carierei noastre, ai stării noastre de sănătate și de fericire, ne influențează modul în care luăm decizii, judecăm și acționăm în viață (Zimbardo, Boyd 2008). Zimbardo a demonstrat că atitudinea în fața timpului este una din trăsăturile noastre de personalitate, la fel ca și optimismul sau sociabilitatea.

Aspectul interesant al perspectivei temporale este faptul că pentru a o antrena este nevoie în primul rând să ne conștientizăm stilul propriu (de a rămâne ancorați și a retrăi mereu trecutul, de a trăi mereu momentul prezent sau de a ne ancora în viitor, flexibilitatea cu care „călătorim” prin timpi). Iar pentru a jongla și a comuta între cei 3 timpi, este nevoie de un efort concentrat și conștient.

Care este stilul tău?

Zimbardo a identificat 6 tipuri de perspective temporale:

1. Cu focus pe trecutul negativ – persoane cu tendința de a povesti mereu despre experiențele trecute negative, persoane care trăiesc adesea sentimente de regret vis a vis de propriul trecut. Ele asociază activități și acțiuni din viața personală cu întâmplări ce au avut un deznodământ nefericit/neplăcut în trecut.

2. Cu focus pe trecutul pozitiv – persoane nostalgice vis a vis de trecut, care pun accent pe lucrurile bune ce li s-au întâmplat de-a lungul vieții. Acei nostalgici care își amintesc cu plăcere de copilărie, aniversări și întâmplări din „vremurile bune”.

3. Cu focus pe prezentul hedonic – sunt persoane care trăiesc clipa, dominați de impulsul de a căuta plăceri în prezent, refractari la a amâna sentimentul de plăcere de moment pentru unul posibil mai mare în viitor. Ei trăiesc pentru plăcere și evită durerea.

4. Cu focus pe prezentul fatalist sau predeterminat – sunt persoane care se consideră prizonieri ai vieții, consideră că viața le este prestabilită (de soartă, de sărăcie, de țara/ cultura în care s-au născut). Caracteristic pentru acest stil este sentimentul de lipsă de putere. Se încadrează în această zonă persoanele care sunt orientate către prezent deoarece cred că viața are un drum prestabilit pe care nu îl pot schimba.

5. Cu focus pe un viitor orietat spre obiective – persoane ambițioase, focusate pe scopuri, foarte bune în a face „to do list”-uri. Cu tendința de a trăi mereu în urgență/criză de timp. Fac parte din aceasta categorie persoanele conștiente că fiecare lucru pe care îl fac are atât beneficii, cât și consecințe asupra propriului viitor.

6. Cu focus pe viitorul transcedental – în această categorie se încadreaza persoanele care cred că viața începe cu adevărat după sfârșitul călătoriei trecătoare de pe acest Pământ.

Legat de tipurile de perspective temporale:

  • cu siguranță ne regăsim în mai multe tipuri dintre cele șase prezentate mai sus;
  • ele se schimbă ca focus în diferite perioade ale vieții;
  • deși ele se schimbă, avem un stil preponderent și utilizat ca pattern (acesta determină componenta legată de structura de personalitate).

Pentru cei care doresc să își evalueze stilul personal în care utilizează perspectiva temporală, vă recomand să completați chestionarul descris de Zimbardo si Boyd în 1999.

Câteva recomandări pentru a învața să călătorim între reperele temporale (între timpii vieții noastre):

I. Să ne ancorăm într-un trecut pozitiv

  • amintiți-vă că istoria vieții noastre nu este viața noastră ci doar ceea ce povestim noi despre ea. Putem rămâne focusați pe aspecte negative ale trecutului nostru sau pe cele pozitive sau pe ambele, și asta este în puterea noastră.
  • amintiți-vă că inclusiv momentele negative/grele ale vieții noastre sunt surse de autocunoaștere, de învățare. De fapt suntem supraviețuitorii lor.
  • dacă până acum trecutul mi-a fost construit de alții, începând de azi pot decide ca trecutul să mi-l construiesc singur(ă). Și asta pentru ca ziua de azi, mâine va deveni trecutul meu.

II. Să trăim un prezent hedonic, pe care să-l savurăm. Iar pentru asta Servan Schreiber ne recomandă să ținem cont de 5 elemente care determină „arta timpului”

  1. Ordinea – să devenim conștienți de cum anume ne trece timpul.
  2. Echilibrul – să fim conștienți de faptul că alocând prea mult timp unei singure activități (oricât de profitabilă ar fi ea) provocăm atrofii și rupturi în alte domenii ale vieții noastre
  3. Contrastul – să învățăm să alternăm munca intelectuală cu cea fizică, divertismentul cu concentrarea, singurătatea cu sociabilitatea, acțiunea cu relaxarea etc.
  4. Unitatea – chiar dacă adesea avem timpul segmentat, programat (ceea ce ne duce la a rata aspecte surprinzătoare, neașteptate ale vieții), asta nu ne poate împiedica să regăsim caracterul unitar al timpului nostru, să ne lărgim perspectiva și să avem o percepție de ansamblu, unitară, a lui.
  5. Armonia – termen ce în limba greacă înseamnă ”împreună”, presupune a ”ține împreună” cele 4 elemente descrise anterior.

III. Să ne proiectăm într-un viitor cu scopuri definite fără a deveni prizonierii acestora. A avea un scop viitor nu înseamnă că „trebuie” să-l împlinesc. Înseamnă doar că pot face tot ce ține de mine pentru a-l atinge, iar călătoria spre atingerea lui este mult mai importantă decât atingerea rezultatului în sine.

Albert Einstein spunea că „distincția între trecut, prezent și viitor este doar o iluzie ce persistă cu încăpățânare”. De fapt tot ce trăim este un prezent continuu! Iar asta stă în puterea noastră.


Înainte de încheiere, vă propun un exercițiu ©ATU Consulting.

Vă rog să citiți fiecare propoziție dintre cele de mai jos, pe rând, iar după ce citiți fiecare propoziție urmați instrucțiunile, înainte de a trece la următoarea.

– Ia o foaie de hârtie și un instrument de scris

– Desenează trei cercuri, așa cum îți vin ele în minte la citirea acestei propoziții.

– Poziționează în interiorul cercurilor literele P, V și T (în fiecare cerc câte o literă).

– Acum gândește-te că cele trei cercuri sunt modul inconștient în care îți percepi prezentul (P), trecutul (T) și viitorul (V). Ce dimensiuni au ele (cercurile)? Sunt intersectate sau au legătură unele cu altele sau sunt separate? Ce înseamnă asta pentru tine? Care cerc e primul (mai spre stânga) și care e ultimul (mai spre dreapta)? (Nn: partea stângă a paginii este simbolică pentru trecut, dreapta pentru viitor). Sunt cercurile desenate pe orizontală sau pe verticală? Sau în alta ordine? Ce înseamnă/ ce spun toate acestea pentru/despre tine? Ce legătură are desenul tău cu felul propriu de a trăi în trecut/ prezent/ viitor? .

– Imaginează-te acum în cercul „V” și închipuie-ți că ai 80 de ani. Ce ai realizat după 50 de ani și ți-a făcut placere? Fii cât mai specific.

– Acum scrie o scrisoare de la tine, cel de 80 de ani, spre tine, cel de la vârsta prezentă

Ce anume ai scrie? Ce interese te-ai încuraja să ai pentru următorii ani? La ce te-ai incuraja să visezi? Ce te-ai încuraja să schimbi în viața ta? Dar să menții?

– Imaginează-te acum în cercul „T” și amintește-ți de tine la vârsta de 8 ani

Ce îți plăcea să faci? Care erau lucrurile tale preferate? Ce ți-ai dorit sa devii, atunci la vârsta de 8 ani? Ce spunea lumea despre tine? Ce din ceea ce ai visat la 8 ani s-a realizat în viața ta și ce nu? Cum a fost „călătoria” pentru realizarea acelor vise?

– Acum scrie o scrisoare de la tine cel de la 8 ani, spre tine cel de la vârsta prezentă.

Ce ți-ai scrie?

– Lasă ceea ce ai scris deoparte pentru cel puțin o săptămână. Apoi recitește ceea ce ai scris și gândește-te la cum anume îți trăiești prezentul, interconectat cu trecutul tău și cu viitorul.


time-clockUna dintre sarcinile noastre existențiale este aceea de a realiza că felul în care suntem în prezent nu este inechivoc determinat de trecut, deoarece trecutul se poate schimba (cel puțin ca percepție). Un exemplu simplu este că atunci când suntem fericiți ne este mai ușor să ne amintim vremuri fericite de altădată, iar când suntem triști tindem să ne amintim mai repede momente dificile din trecut.

Renunțarea la ideea că suntem determinați de trecut ne dă libertate, dar aduce cu sine și responsabilitatea schimbării. Viitorul există în primul rând deoarece suntem conștienți de certitudinea morții și de întrebarea: cum să trăim o viață cu sens înainte de a muri?

Gândiți-vă că la naștere fiecare am primit câteva milioane de minute și câteva miliarde de bătăi de inimă. Întrebarea este ce dorim să facem cu minutele noastre și cu bătăile noastre de inimă?

Bibliografie

Hawking, Stephen W. (2001) Scurtă istorie a timpului. București: Ed. Humanitas;
Servan Schreiber, Jean – Louis (2006) Noua artă a timpului împotriva stresului. București: Ed. Elena Francisc;
Yalom, I (2011) Privind soarele în față. București: Ed. Vellant;
Zimbardo, P.; Boyd, J. (2008) The Time Paradox: The New Psychology of Time That Will Change Your Life. Free Publisher. 

Recomandări de discursuri și filme

The psychology of time, Philip Zimbardo – TED Talk Show
The secret power of time, Philip Zimbardo – RSA Animate
About time (2013) – Regizor Richard Curtis
In time (2011) – Regizor Andrew Niccol
Time (2006) – Regizor Kim Ki-duk
Sping, summer, fall, winter and spring again (2003) – Regizor Kim Ki-duk