L&D crafting – Întâlnirea #2: Dual learning – Dual school

20180208 180513

În luna februarie ne-am (re)întâlnit cu specialiștii L&D din organizații și am discutat pe o temă aleasă anterior – Dual Learning, Dual School. Din prezentări s-au conturat câteva bune practici și s-au evidențiat beneficiile aduse de proiectele de tip dual learning, dual school pentru organizații și pentru participanți.

Întâlnirea #2
Dual learning, dual school (așa cum este înțeles acest concept în organizații) înseamnă:

  • practica elevilor, internship-uri pentru studenți, proiecte comune organizație – asociații studențești, academii de învățare pentru cei care își doresc schimbarea carierei și obținerea de certificări/ calificări/ competențe;
  • parteneriatele sunt esențiale! (cu școlile și liceele, cu universitațile, cu instituțiile de stat locale, cu fundații, cu asociații studențești);
  • prezență activă în viața celor pe care vreau să îi atrag în organizație;oameni din organizație dedicați pentru aceste proiecte (mentori, tutori, specialiști tehnici, specialiști HR și LD).

Beneficiile proiectelor de Dual Learning, Dual School pentru organizații:

  • brand awareness printre cei tineri dar și la nivel de instituții, părinți, comunitate;
  • scurtarea și creșterea calității proceselor de recrutare și selecție și a proceselor de inducție și on-boarding;
  • testarea atitudinii viitorilor potențiali angajați;contribuție proprie la calitatea educației tinerilor, ceea ce asigură o inserție mai rapidă și mai bună pe piața muncii, după absolvire;
  • posibilitatea diversificării muncii pentru tutori/ mentori (intern poate fi o strategie de job design care să crească angajamentul și implicarea angajaților).

Beneficiile proiectelor de Dual Learning, Dual School pentru participanți:

  • antrenarea abilităților de funcționare pe piața muncii încă din școală/facultate (ce înseamnă să ai un program, să muncești în echipă, să obții rezultate, să te aliniezi la valorile unei organizații, să fii responsabil pentru munca ta);
  • transfer de cunoștințe și abilități de la cei deja cu experiență, învățare practică prin includerea în proiecte;
  • orientare în carieră, testarea abilităților proprii;
  • certificări pe diferite domenii.

Mai jos vei găsi rezumatul prezentărilor pe tema Dual Learning, Dual School:

Prezentările au avut loc în cadrul proiectului L&D crafting. Scopul acestuia este de a crea o comunitate a specialiștilor în L&D din Cluj (și nu numai).

Duminica pe Coclauri #42

Ediția #42 a Duminicii pe Coclauri ne-a dus pe traseul Muntele Săcelului – Colțu Ilii – Vârful Prislop – Pensiunea Lara. De această dată am ales un traseu cu un grad de dificultate mai ridicat decât de obicei, iar la final ne-am oprit la Pensiunea Lara pentru a ne delecta cu o masă „ca la mama acasă”.

DpC42

Pe 18 februarie, dis-de-dimineață, ne-am echipat bine și am pornit într-o nouă Duminică pe Coclauri. După ce ne-am grupat în punctul de întâlnire, am pornit în direcția Oradea, am făcut stânga la indicatorul spre localitatea Buru și am mers 23.5 km, mai apoi am făcut din nou stânga la indicatorul „Valea Ierii 12 km”. Traseul l-am început de la Moara de Pădure și a durat aproximativ patru ore, a fost solicitant, dar a meritat! După un popas la Pensiunea Lara, am pornit înspre casă, iar în jurul orei 17:30 eram deja la intrare în oraș. Totalul traseului a fost de 13 km cu o diferență de nivel (ascensiune totală cumulată) de 700 de metri și am „ars” aproape 2.500 kcalorii.

Traseul stabilit poate fi văzut pe GPSies.

Felicitări celor 11 drumeți pentru efort și pentru atmosfera creată!

Să ne revedem cu bine la o nouă Duminică pe Coclauri! Până atunci, vă invităm cu drag să vedeți câteva fotografii făcute de Magdi, Istvan și Sebastian pe parcursul drumeției din această lună.

Duminica pe coclauri logo

Learning and Development crafting

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

LandD logo final 2

Anul 2018 aduce cu sine un alt proiect marca ATU – proiectul L&D Crafting. Este un proiect dedicat specialiștilor în zona de L&D (learning and development, sau training, sau învățare și dezvoltare), proiect dedicat celor ce doresc să împărtășească și să învețe din bunele practici și, de ce nu, din greșelile din zona L&D în organizații.

Proiectul L&D Crafting își propune să creeze o comunitate a specialiștilor în L&D din Cluj (și nu numai), comunitate care să împărtășească bune practici de L&D din diverse industrii, o comunitate în care oamenii să se țină la curent cu actualitățile în domeniu și să își lărgească perspectivele cu informații, cunoștințe și bune practici din L&D și conexe L&D-ului.

Am fost întrebată când a apărut și la noi acest concept, de L&D. Chiar dacă poate i-am spus altfel, L&D-ul există ca o funcțiune a departamentului de HR, funcțiune care se ocupă de tot ceea ce înseamnă învățare într-o organizație, de la programele de training interne sau oferite de furnizori externi, la proiectele de dezvoltare a carierei și până la proiectele de internship. Este o funcțiune care, în unele companii, este asimilată departamentului de HR, în altele este o funcțiune aparte, uneori chiar un departament de sine stătător sau, în alte organizații, aparține departamentelor tehnice.

De ce L&D Crafting? Ideea a venit de la Job Crafting, un instrument ce permite reenergizarea și redesign-ulul propriului job, oferind angajatului posibilitatea ca, folosind oportunitățile dintr-o organizație și relațiile pe care le are la dispoziție în companie, să integreze în munca sa propriile motivații, puncte tari și pasiuni. La fel ca Job Crafting-ul, ne dorim ca L&D Crafting să devină o comunitate în care specialiștii din zona de L&D să folosească oportunitățile oferite de comunitate pentru a crea design-uri noi de învățare, a energiza procesele de învățare din organizații și a-și adapta proiectele la nevoile specifice ale celor care învață.

Pe parcursul anului 2018 vom avea 12 întâlniri lunare cu teme speciale pentru fiecare întâlnire. Sunt sesiuni de două ore conduse de participanți, informale, asumate de cei care au de împărtășit experiențe pe o tema specifică. Temele au fost alese chiar de către participanți la prima întâlnire din ianuarie 2018. Ne vom opri în fiecare lună asupra unuia dintre subiectele de mai jos:

  1. Dual learning, dual school;
  2. Learning organizations, learning culture;
  3. De la Training la Learning Experience;
  4. Blended learning;
  5. Analiza de nevoi versus evaluarea nevoilor de învățare și dezvoltare;
  6. Buy-in sponsori (cum devin consultant pentru sponsori; cum trec de la problemă, la cauză, la soluție);
  7. Buy-in participanți (schimbarea percepției – training-ul este un câștig în primul rând personal, motivarea pentru învățare);
  8. Transferul în practică;
  9. Cum măsurăm impactul proiectelor de L&D asupra business-ului?;
  10. Proiecte ”așa nu!”;
  11. Story telling, impromptu, improvizație.

Până acum avem peste 50 de specialiști L&D care s-au arătat interesați să facă parte din comunitate, colegi care vin cu experiență din industrii cu reprezentare importantă pe piața de business din Cluj – construcții, IT, zona financiar-bancară, producție, retail și servicii.

Ne dorim ca la final de an să putem spune că acest proiect a fost o călătorie de succes, așa cum spune și Julie Dirksen (expert în strategii de învățare și consultant în designul de training): ”Learning experiences are like journeys. The journey starts where the learning is now, and ends when the learner is successful. The end of the journey isn’t knowing more, it’s doing more.”

Poziția ghiocelului – încredere în propria flexibilitate

de Simona DAMIAN, trainer

„Esenţa respectului de sine e să ai încredere
în propriile-ţi simţiri şi să fii convins că meriţi fericirea.”
– Nathaniel Branden

Pozitia ghiocelului -incredere în propria flexibilitate

Când ai încredere în tine, ai încredere în ce mai exact? În cunoștințele tale? În abilitățile și talentele tale? În trăirile, emoțiile și instinctele tale? În sufletul tău? În viața ta? În destinul tău? Toate sunt, de fapt, tu. Atât de des mi s-a spus că trebuie să am mai multă încredere în mine și tot la fel de des am simțit că majoritatea celor care-mi spun asta cred, de fapt, că ar trebui să îndrăznesc mai mult, să mă reprezint mai bine, să arăt ce pot. Își doreau ca încrederea în mine să fie vizibilă și pentru ei, să mă vadă altfel decât ca pe un ghiocel sfios.

Pentru mine însă, încredea în mine e ceva foarte intim. Pot să am multă încredere și respect pentru mine însămi, fără să simt nevoia să și arăt acest lucru. Când vorbim despre încrederea în sine, vorbim de fapt despre o imagine a unui om încrezător, sigur pe el, îndrăzneț și optimist. Adică opusul „ghiocelului”. Or, în spatele acestei imagini poate fi un om care are chiar aceste caracteristici, sau altele… care pot fi exact opuse. Încrederea în sine, cu ramificații și rădăcini foarte adânci în ființa noastră, mi se pare atât de complexă și individuală încât nu cred că ne putem compara unii cu alții. Și nu se pune problema dacă ai sau nu încredere în tine. Cred că o avem cu toții, doar că unii mai mult, alții mai puțin, unii mai vizibilă, alții mai puțin vizibilă.

„Pentru mine însă, încredea în mine e ceva foarte intim. Pot să am multă încredere și respect pentru mine însămi, fără să simt nevoia să și arăt acest lucru.”

Mai degrabă se pune problema când am sau nu încredere în mine. Iar acest „când” e momentul schimbării, momentul în care ieșim sau suntem scoși din zona de confort, din zona încrederii, atunci când e nevoie să ne adaptăm la o situație nouă. Iar în acest moment se face trecerea de la încredere în ceea ce sunt – încredere care poate fi foarte statornică, pentru că te cunoști bine și știi ce poți – la încredere în ceea ce pot fi – unde nu prea ai certitudini. Fiind o situație nouă, nu știi la ce să te aștepți, ce resurse să-ți pregătești, ce abilități să pui la bătaie, de unde o să lovească vreun pericol. Cred că în asta rezidă adevărata încredere în tine. Atunci când întâmpini necunoscutul, incertitudinea și ambiguitatea cu deschidere dar nu cu încredere totală, cu curaj dar nu cu nesăbuință, cu optimism dar nu la modul nerealist. Iar această trecere de la ceea ce ești, la ceea ce poți fi e un început de transformare, de germinare, de la sămânță spre floare – deși, în esență, rămâi tot tu.

Dincolo de asta, cred că o latură mai puțin discutată e aceea a încrederii în ceea ce nu poți fi. Simt că ne aflăm în mijlocul unui puternic curent motivațional și artificial pozitiv care vrea să ne forțeze să îndrăznim mai mult, să ne depășim limitele, să credem în imposibil, să schimbăm lumea. Or, el nu e decât un balon de săpun lipsit de conținut, dacă nu are la bază o acceptare de sine sănătoasă și o cunoaștere de sine temeinică. E un ghiocel de plastic perfect, dar încremenit, ca un pitic de grădină. Nu e nimic rău la florile de plastic. Doar că ele nu aduc primăvara. Și ne putem trezi la un moment dat că nu ne-am depășit acele limite, că nu am atins imposibilul și că nici nu am schimbat lumea. O încredere în sine de plastic ne poate arunca cu violență în puțul adânc al dezamăgirii de sine și al eșecului.

„ …ne aflăm în mijlocul unui puternic curent motivațional și artificial pozitiv care vrea să ne forțeze să îndrăznim mai mult […]. Or, el nu e decât un balon de săpun lipsit de conținut…”

Așa că eu o să îndrăznesc să spun că uneori e foarte bine să nu ai încredere în tine. Iar ceea ce e perceput uneori ca fiind lipsă de încredere în sine, poate că nu e decât un instinct de conservare sănătos, precauție, grijă. Uneori încrederea în instinctul tău îți spune să nu ai încredere în abilitățile tale. Și asta e foarte bine, pentru că poți astfel să eviți pericole și riscuri prea mari. Din nou, aș zice că e vorba mai mult de „când” decât de „dacă”. Încrederea în sine e ceva viu, flexibil, maleabil, transformabil. O încredere în sine pietrificată nu e decât o idee fixă despre sine. Cu cât creștem mai mult, cu cât ne dezvoltăm noi laturi, noi abilități, cu cât devenim mai complecși, cu atât avem mai mult de cunoscut despre noi, mai multe de acceptat, mai multe laturi ale noastre în care să câștigăm încredere.

Dacă ar fi să concluzionez, din poziția ghiocelului, aș spune că încrederea – în noi și în ceilalți – e ceva ce se câștigă și se recâștigă, se demonstrează și se redemonstrează, cu fiecare moment de schimbare, de adaptare, de transformare. În loc să-i spui cuiva să aibă mai multă încredere în el, arată-i că e demn de încredere. Ca și cu iubirea. Mai puțin se spune, mai mult se arată, se dovedește. Iar asta e valabil și pentru noi înșine. Dacă simțim că nu avem suficientă încredere în noi la un moment dat, poate ar fi bine să încercăm să ne demonstrăm nouă înșine că suntem demni de ea.

Sursă imagine: Gardenia

Ruud Breukers – „Am fost nevoit să accept și să trăiesc cu ideea că nu poți controla totul”

[Mini-interviuri despre Adaptare] 

Breukers Ruud nr 5

Cei care au trăit sau au muncit pentru o perioadă într-o altă țară știu sentimentul pe care îl trăiești atunci când te trezești într-un loc nou, înconjurat de oameni necunoscuți, într-o cultură pe care este nevoie să o înțelegi ca să te poți adapta la ea. Plecarea din țara de origine și construirea unei vieți într-o altă țară este una dintre situațiile ce pun la treabă abilitățile de adaptare. În aceste situații îți menții stilul de viață de acasă și trăiești ”ca într-un glob de sticlă”, ceea ce îți poate asigura o ședere temporară în noua cultură, renunți imediat și te întorci acasă sau te adaptezi și rămâi.

Ruud Breuker a decis să rămână. Este olandez la origine și de 9 ani s-a mutat în România, țară în care a decis să trăiască, să muncească, să își întemeieze o familie și să își construiască o ”casa cabana” – cum îi spune el casei de vacanță construită cu mâna lui. Vorbește românește cu accent olandez și a învățat limba română din necesitate – acum 9 ani a venit în țară pentru a conduce o companie din Brad (Hunedoara), unde singura limbă vorbită era româna. Azi locuiește la Cluj și conduce o companie olandeză de producție. L-am rugat să ne povestească ce a însemnat pentru el adaptarea, cum a trăit-o, care au fost dificultățile prin care a trecut și ce lecții a învățat din această experiență. Mai jos sunt câteva dintre experiențele lui Ruud în România, povestite direct și autentic, așa cum spune el că este stilul olandez.

1. What major adaptation experience have you had so far? I know that you moved to Romania several years ago and started to work in a place where people didn’t talk English and you were not a Romanian speaker. (Ce experiență majoră de adaptare ai trăit până acum?)

Ruud BREUKERS: My major adaption experience was to accept and live with the idea that you cannot control everything. Being a perfectionist and also Dutch (meaning I already plan one year ahead), it was a big culture clash with the overall way of doing things when I started to work in rural Romania. If you cannot live with the fact that sometimes (actually quite often) things go differently than planned here, and you are the only one planning things weeks ahead, you will find yourself isolated and frustrated at many times. On the other hand, I often go against my own knowledge and still try to do it. Try to plan ahead and put lots of effort to make all involved go along. For sure, I have to say that Cluj and Brad where I lived until two years ago is a day and night difference. I always say that the difference between Cluj and the Netherlands is smaller than the difference between Brad and Cluj. Another adaption, which was often recommended to me, but I never did it, was to accept the system (politics) and take things the way they are (for example, public health care). Here, I did not adapt since I arrived, I have seen things and also told others that it is too obvious that there is corruption and you cannot turn a blind eye on this… However, without much effect. I did not change things, even if I wanted to….

RO: O experiență majoră de adaptare a fost când am fost nevoit să accept și să trăiesc cu ideea că nu poți controla totul. Fiind un perfecționist și olandez în același timp (ceea ce înseamnă că plănuiesc totul cu un an înainte) am avut parte de un mare șoc cultural când am început să lucrez în zona rurală din România. Dacă nu poți trăi cu faptul că uneori (destul de des, de fapt) lucrurile nu merg cum le-ai planificat și ești singura persoană care plănuiește anumite lucruri cu săptămâni înainte, vei fi izolat și frustrat de cele mai multe ori. De cealaltă parte, deși cunosc aceste lucruri, tot încerc să le fac. Încerc să fac planul de dinainte și cu mult efort îi fac și pe ceilalți să se implice. Bineînțeles, trebuie să spun că diferența între Cluj și Brad este ca diferența dintre noapte și zi. Și mereu spun că diferența dintre Cluj și Olanda e mai mică decât cea dintre Brad și Cluj. O altă adaptare care mi-a fost recomandată să o accept, dar niciodată nu am făcut-o, este adaptarea la sistem (cel politic) și că ar fi bine să iau lucrurile așa cum sunt (de exemplu, sistemul public de sănătate). De când sunt aici, nu am reușit să mă adaptez cu aceste lucruri; am văzut și am povestit și altora că este evidentă corupția și nu se poate să ne facem că nu vedem. Însă fără prea mari rezultate, nu pot schimba lucrurile oricât de mult aș vrea.

„Fiind un perfecționist și olandez în același timp, am avut parte de un mare șoc cultural când am început să lucrez în zona rurală din România.”

2. What do we have to do to adapt in such a situation? What did you do? (Ce avem de făcut ca să ne adaptăm într-o astfel de experiență? Tu ce ai făcut?)

Ruud BREUKERS: I just went along, basically it is more the trial and error version. Not recommended while it can be tough in some ways. On the other hand, I think what you do not know, you do not have to fear. So, if I would have started with learning the language prior to coming to Romania (and find out it would be hard) and even more, I was also explained about all the cultural differences, poor health care system and all other challenges that might come along with moving to Romania, I might not have taken the decision to move. Something that, with the wisdom now after living here for almost 9 years, would have been a big missing out of an amazing experience, because Romania has so much other positive things in return. Honestly, I think I will simply continue complaining and fighting, even if I often say it is a lost cause… accepting this anyhow is not an option. I think the easiest way would have been to loose some core Dutch values, like stop planning, stop being pragmatic (meaning for me to think that for every problem there is a solutions) and stop being direct (the sometimes typical Dutch habit to speak your opinion before you think). On the other hand, I often hear that people appreciate this in Dutch mentality so, for me, I do not consider stopping this. I think here it is about finding a balance between staying true to yourself, but also adapt to your new environment.

RO: Am luat lucrurile așa cum au venit, în varianta „încercare și eroare”. Ceea ce nu este neapărat recomandat pentru că poate fi dur în unele cazuri. Pe de altă parte, ceea ce nu știi, nu te poate răni. Deci, dacă aș fi început să învăț limba română înainte de a veni în țară (și să descopăr cât este de greu) și să îmi fie explicate diferențele culturale, sistemul de sănătate deficitar și multe alte provocări care vin odată cu mutarea în România, poate că nu aș fi luat niciodată decizia de a veni aici. Cu înțelepciunea pe care o am acum după nouă ani trăiți în această țară, pot spune că ar fi fost o mare pierdere de experiențe incredibile pentru că România are atât de multe lucruri pozitive de oferit în schimb. Sincer, cred că voi continua să mă plâng și să lupt, deși mi se spune de multe ori că e o cauză pierdută, dar să acceptăm aceste lucruri nu e o opțiune. Cred că cea mai ușoară cale ar fi fost să las deoparte câteva valori olandeze, de exemplu, să încetez a planifica atât de mult, să încetez a fi pragmatic (ceea ce, pentru mine, înseamnă să gândesc că pentru fiecare problemă există o soluție) și să nu mai fiu atât de direct în vorbire (obiceiul tipic olandez de a-ți exprima opinia înainte să o gândești bine). Și totuși, aud des că oamenii apreciază lucrurile astea la mentalitatea olandeză așa că, mă gândesc să nu renunț la ele. Cred că aici este vorba de a găsi un echilibru între a rămâne aceeași persoană și a te adapta noului mediu în același timp.

„Cu înțelepciunea pe care o am acum după nouă ani trăiți în această țară, pot spune că ar fi fost o mare pierdere de experiențe incredibile pentru că România are atât de multe lucruri pozitive de oferit în schimb.”

Ruud Breukers 4

3. What were the greatest difficulties you had to face during the adaptation process? (Care au fost cele mai mari dificultăți pe care le-ai întâlnit pe parcursul procesului de adaptare?)

Ruud BREUKERS: For me, it was to be so often confronted with injustice and knowing you can complain or fight, but nobody is going to give a damn about it. This is sometimes extremely frustrating and hard to swallow. When going on the streets to protest, you can almost hear part of the government laughing simply because a large part of them really do not give a damn. Having the experience in a hospital, seeing the conditions inside, speaking to the nurses, hearing about their salaries and then seeing the exclusive cars of some other hospital employees…. All signs are on red that something is fundamentally wrong, but nobody seems to be able to change this. Again, hard to swallow when you have a strong dislike on injustice.

RO: Pentru mine, cea mai mare dificultate a fost să fiu atât de des față-în-față cu nedreptatea și să știu că pot lupta sau să fac plângeri, dar nimănui nu îi pasă de asta. Câteodată e foarte frustrant și greu de digerat. Când se iese la proteste, aproape că auzi cum o parte din guvern râde pentru că majoritatea de acolo nu sunt interesați de ce se întâmplă. Am experiență din spitale, am văzut condițiile din interior, am vorbit cu asistentele medicale despre salariile lor și apoi am văzut mașinile exclusiviste ale altor angajați ai spitalului… Toate semnalele arată că ceva este greșit fundamental, dar pare că nimeni nu poate schimba asta. Din nou, este greu de digerat acest lucru când ai o nemulțumire profundă cu privire la nedreptate.

4. What are three lessons you learned from this experience? (Povestește-ne trei lecții pe care le-ai extras din această experiență?)

Ruud BREUKERS: 1. Accept that you cannot control everything, and if there is a problem that you cannot fix then leave it for the time.
2. Adapt to a country and its culture and absolutely stay also true to yourself and your values.
3. Surround yourself with good people, the more exposed you are(like entering in a new country), the more important is to be surrounded with honest and good people, something I definitely had the luck to find first in Brad and now also in Cluj.

RO: 1. Să accepți că nu poți controla totul și, că dacă există o problemă pe care nu o poți rezolva, atunci las-o deoparte pentru moment.
2. Adaptează-te unei țări și culturii acesteia și în mod absolut rămâi fidel ție însuți/însăți și valorilor tale.
3. Înconjoară-te de oameni buni, cu cât ești mai vulnerabil (când intri într-o țară nouă), cu atât devine mai important să fii înconjurat de oameni onești și buni. Cu siguranță am avut noroc la capitolul acesta să găsesc oameni buni și onești întâi la Brad și acum și la Cluj.


180212 Imagine mini-interviu 640x373

În ATU am declarat anul 2018 un an al Adaptării. Ne-am gândit că ar fi interesant să aflăm experiențele de adaptare ale unor oameni care, în anumite contexte, au trăit adaptarea ca un ”must-do”, oameni care trăiesc adaptarea ca parte a vieții lor sau ca parte a muncii lor. Te invităm să citești câteva rânduri scrise de acești oameni, din experiența personală. Sperăm să îți fie de ajutor în propria adaptare!
Dacă dorești să împărtășești o experiență proprie de adaptare, răspunde celor patru întrebări ale mini-interviului și trimite-ne povestea ta la adresa office@atuconsulting.ro. Poveștile inedite vor fi publicate pe site-ul și pagina de Facebook ATU Consulting, iar povestea cea mai apreciată de cititorii noștri va fi premiată în decembrie.

foto: arhiva personală Ruud BREUKERS