„Însemnări despre viață și învățare” la final de an

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

Inseamnari-despre-viata-si-invatare

Anul 2017 l-am dedicat Învățării reale, conștiente și asumate și, alături de alte proiecte ce au vizat învățarea, ne-am gândit că ar fi interesant să întrebăm profesioniști din diverse domenii cum învață ei, care a fost una dintre cele mai importante experiențe de învățare în activitatea pe care o desfășoară și ce lecții au învățat pe parcursul vieții. Din cele 12 povești scrise pe parcursul anului se desprind câteva concluzii:

  1. Oamenii învață cam la fel: Majoritatea citesc – de cele mai multe ori cărți care nu au legătură cu activitatea lor profesională. Oamenii învață din relațiile cu ceilalți – urmărind pe cineva cum face un lucru, discutând, dezbătând, împărtășind, întrebând, cerând păreri, urmărind cum și ce fac alții. Cu cât persoana de la care învață e mai diferită, cu atât învățarea e considerată mai valoroasă, mai de profunzime. Oamenii învață călătorind și intrând în contact cu natura. Aici a fi reflexiv este esențial pentru învățare. S-a mai spus că uneori oamenii învață din cursuri, workshopuri, conferințe iar aceste experiențe devin relevante doar dacă sunt puse în practică, dacă le încerci, te expui la posibilitatea unui eșec, faci legături între ceea ce e nou și ceea ce știi tu deja.
  2. A învăța înseamnă „a pune la bătaie” câteva caracteristici:
  • Curajul – să avem curajul să spunem ”Nu știu”, să purtăm discuții în contradictoriu (fără a le socoti conflicte, certuri, ci doar dezbateri de idei), să discutăm cu noi înșine, să ne dăm timp să ne descoperim vocea interioară, să o auzim, să o ascultăm, să o înțelegem, să ne asumăm că nu avem mereu dreptate. Și să ne amintim că ”a fi curajos nu înseamnă a nu-ți fi teamă, ci a face lucrurile din toată inima” (Brenne Brown).
  • (Auto)Reflecția – să învățăm să ne conectăm la noi înșine (cum spunea Alexandra FUZEȘI – „să stai online cu tine”), să ne ascultăm, să fim ferestre deschise, nu doar oglinzi. Să ne punem întrebări, să ne străduim să înțelegem, să ducem lucrurile la un nivel de profunzime mai mare decât simpla preluare a lor ca un dat.
  • Curiozitatea – să ascultăm, să punem întrebări (așa cum se spune în I Ching (Cartea Schimbării) „când bei apă, gândește-te la izvor”). Să ne lăsăm surprinși de oportunități, să fim deschiși la ele, să nu evităm ceea ce nu ne place pentru că tocmai asta poate fi o oportunitate, să ne lăsăm să greșim și să fim curioși despre cum am face lucrurile din nou dacă ar fi să le luăm de la început.
  • Munca – despre noi, oamenii, se spune că „faptul că știm nu înseamnă că știm să facem”. Așadar, învățarea adevărată înseamnă aplicare în practică, înseamnă muncă, înseamnă să încercăm, să greșim, să refacem, să vorbim cu alții despre tot acest proces.
  • Respect – să acceptăm că putem învăța de la oricine și din orice situație, ce este important este să ne punem în modul ”învățare”. Putem învăța de la copii, de la oamenii care au povești de spus, de la natură, de la dealuri și fluturi, din cărți, din filme, din muzică.

Până la urmă cred că putem trage o concluzie din toate experiențele împărtășite: că învățarea, ca și viața, este procesul, nu rezultatul! Iar la final ceea ce contează este faptul că tot acest proces înseamnă:

…Să ții ochii deschiși
…Să asculți, nu doar să auzi
…Să ”palpezi”, să atingi

…Să fii deschis, să accepți că nu știi
…Să ai acces (intelectual) la lucruri ce par inaccesibile
…Să experimentezi
…Să muncești, să aplici

…Să trăiești
…Să te bucuri de viață
…Să faci față vieții, flexibil și adaptat
…Să crești
…Să devii.

Mulțumim încă o dată celor 12 invitați ai proiectului „Însemnări despre viață și învățare”! Mulțumim Alexandra FUZEȘI, Dragoș CÎRNECI, Gabriel JUNCU, Radu PRISĂCARU, Ionuț MANGU, Liana POP, Alina STEPAN, Ivona BOITAN, Codrin ROMAN, Raluca LEFTICARIU, Mihai AȘCHILIAN și Maestrului Dorel VIȘAN pentru lecțiile de viață împărtășite! Ne-au fost de învățătură!

„Through learning we re-create ourselves” – Peter M. Senge

Mai jos, vei găsi un scurt video despre învățare:

„Ca să faci ceva deosebit în viață trebuie să dezvolți ceea ce e valoros în tine” – Dorel VIȘAN

[Însemnări despre viață și învățare] 

Anul 2017 l-am dedicat Învăţării reale, conștiente și asumate şi încheiem seria mini-interviurilor “Despre viață și învățare” alături de Maestrul Dorel VIȘAN. Cu un număr impresionant de roluri interpretate, am vrut să aflăm „secretul” omului care reușește să se transpună cu aparentă ușurință în pielea personajelor interpretate. Te invităm în continuare să te imersezi într-o poveste despre înțelepciune și să reflectezi la învățăturile povestite de Dorel VIȘAN, despre viață, despre destin, despre învățare.

 

1. Cum ați descrie pe scurt povestea alegerii profesiei dumneavoastră?

Dorel Visan

Dorel VIȘAN: Profesia nu întotdeauna se alege. Te alege ea pe tine. E complicat să îți alegi profesia. Sunt părinți care își pregătesc copiii din timp pentru o anumită profesie, de exemplu pentru medicină, pentru arhitectură. Dar de multe ori, sau poate de cele mai multe ori, profesia te alege pe tine printr-o întâmplare. Eu cred ca există o programare în lumea asta și nicio întâmplare nu este întâmplătoare. Orice întâmplare trebuia să se întâmple, și trebuia să se întâmple în momentul acela. Iar actoria nu este o profesie, este exersarea unei vocații. Și am ajuns să o exersez printr-o întâmplare. Lucram în învățământ, predam educație fizică, și m-au văzut niște artiști. Așa am ajuns să mă dezvolt ca actor. Ca să faci ceva deosebit în viață trebuie să apelezi și să dezvolți ceea ce este valoros în tine, ceea ce este esențial în tine.

2. Ce înseamnă pentru dumneavoastră „a învăța”, acum având atât de multă experiență de învățare în spate?

Dorel VIȘAN: Să-ți spun o poveste: am fost odată pe vremuri la Dacia service. Și în timp ce așteptam să-mi repare mașina a venit un ucenic și i-a zis unui maistru de acolo: Maistre, cum pot desface un șurub care s-a înțepenit? Și maistrul i-a zis: de cât e șurubul? – De 17, i-a zis ucenicul. – Du-te și ia cheia de 17, pune-o pe șurub și trage-o până îți sar ochii, și o să se desfacă. Ei, așa e și în viață, dacă vrei să faci ceva, trebuie să tragi până îți sar ochii. Sigur, e o formă mai puțin academică de exprimare, dar asta este. E nevoie de muncă, de interes, de studiu.

3. Cum a fost trecerea de la învățământ la actorie?

dorel-visan1Dorel VIȘAN: A fost lină, că peste tot se învață. A fost în destinul meu. Deși am venit dintr-un mediu în care actorul nu era considerat ca un om serios. După ce am intrat la școala de teatru și mergeam acasă, în sat, țăranii mă întrebau ”ce faceți voi acolo? Vă strâmbați, așa-i?”. Asta era în concepția lor teatrul, ne strâmbam, pentru că așa se făcea teatru și la țară, se strâmbau. Într-un fel era bine ce ziceau ei, ne strâmbam după cum s-ar strâmba personajul. Deci, interpretam. Ei, și pe urmă am luat-o (actoria, nn.) în serios, pentru ca eu întotdeauna am avut o pornire spre suflet, și ca zodie, și ca educație de acasă, și ca temperament. Am avut o înclinație mai mare spre sensibilitate decât spre rațiune, adică spre real, cum se zice. Și, bineînțeles că mi-a și plăcut, mi-a plăcut să studiez omul, și studiindu-l, mi-am dat seama cât este de complicat și cât este de tainic sufletul omului. Pentru că omul este singura creatură care funcționează de la sublim la mizerabil. Nicio creatură nu are această scară, să fie și sublim și mizerabil. Un învățat din Tars, Athenodorus a adus în discuție termenul de conștiență. Era un om foarte învățat. Din toată lumea veneau oameni la el ca să afle adevărul. Și spunea el că, conștiența este zeul fiecărui om. Deci, a fi conștient înseamnă a lucra cu cineva care este în tine. Prefixul ”con” se traduce ”împreună cu”. Și atunci omul ia hotărârile împreună cu o ființă din interiorul lui, pe care el nu o vede, nu o cunoaște, o simte doar, o ființă enigmatică. În momentul în care conlucrezi cu această ființă, deci cu interiorul tău, atunci ai conștiență. Când nu lucrezi cu ea, lucrezi fără conștiență. Seneca a preluat de la Athenodorus și spunea așa că în fiecare om există un duh care supraveghează și controlează toate acțiunile lui, și bune și rele. Și atunci spunea el, dacă ai făcut o prostie, de ce contează că nu o știu ceilalți oameni, dacă tu o știi? Ei, această conștiență în zilele noastre nu mai funcționează. Omul își folosește doar gândirea exterioară și nu și pe cea interioară. Folosirea gândirii interioare se întâmplă în perioadele de înflorire culturală. Oswald Spengler spunea că în perioadele de înflorire culturală, perspectiva omului este de pasăre cântătoare. Iar în perioadele de civilizație, perspectiva omului este de broască, cu un univers închis și josnic. Când omul nu ajunge la a fi conștient, când nu își recunoaște ființa enigmatică din el, universul lui este josnic, și azi e tare la modă această formă de manifestare a omului.

„Omul își folosește doar gândirea exterioară și nu și pe cea interioară. Folosirea gândirii interioare se întâmplă în perioadele de înflorire culturală.”

4. Aveți așa de multă experiență și o vârstă venerabilă, și înțeleg că învățați în continuare. Ce faceți ca să învățați, concret?

Dorel VIȘAN: Învăț în fiecare zi. Învățarea nu se termină niciodată. Ea nu se termină când am terminat școala. La noi este o mare greșeală. Îmi spunea un coleg mai tânăr într-o zi ”am terminat școala la Cluj și m-am dus la București să-mi iau masteratul”. Ce masterat să-ți iei? Ca să-ți iei masteratul trebuie să ai un pic de practică, măcar doi-trei ani. În Tibet, ca să te înscrii la doctorat îți trebuie 20-30 de ani de studiu. A venit într-o zi un domn la mine și mi-a zis ”ai cunoștințe multe, nu m-ai putea ajuta să intre fata mea undeva în servici?”. ”Păi hai să încercăm, ce știe să facă?”. ”Păi are trei masterate”. ”Bine, bine, dar ce știe să facă?”. E aici undeva o greșeală, și cu masteratele, și cu doctoratul. Lumea face masterate, doctorate, dar nu știe să facă practic nimic cu ceea ce învață. Învățarea nu se termină niciodată. Eu dacă nu învăț, citesc. Dar de obicei învăț pe de rost câte o poezie sau câte o strofă sau câte o pagină din învățătura lumii. Bine, preocuparea asta spirituală de obicei se manifestă în partea a doua a vieții. În prima parte a vieții primează preocuparea socială. Adică omul, după C.G.Jung, se naște cu un program pe care trebuie să și-l împlinească. Dacă nu și-l împlinește, în psihicul lui se întâmplă niște mutații, devine neîncrezător și nu mai colaborează. Programul acesta e așa: după ce se naște, omul are nevoie de afecțiunea și susținerea părinților, apoi crește și începe să cunoască natura, și viața, și lumea, e nevoie să facă școală, să se îndrăgostească (Jung îi spune „căutarea lui Anima și Animus”), apoi să se căsătorească, să aibă copii, să și-i crească, să muncească pentru a-i crește și să facă ceva pentru societate. După care trebuie să se pregătească pentru moarte. Și în partea a doua a vieții, oamenii devin mai spiritualizați. În prima parte a vieții trebuie să treacă prin greutățile vieții, să le facă față. Mulți tineri nu-și fac programul ăsta. Merg la școală și nu învață. Merg la Bac ”la noroc”. Cum mergi la noroc dacă tu nu ai învățat nici măcar o lecție? Dacă ai învățat o lecție atunci poți merge la noroc. Ca să ai noroc trebuie să mergi în întâmpinarea lui. Eu cred așa: că fiecare om are un tren al lui, și când vine trenul ăla în gară, omul trebuie să fie pe peron cu valiza, nu la bufetul gării. Că trenul pleacă, nu te așteaptă. Ei, dacă tu ajungi pe peron prea târziu, sau îți dai seama că ți-ai uitat valiza, ai pierdut trenul ăla, să fii sănătos! Dar trenul ăla îl ai! Numai că trebuie să fii pregătit. Pentru mine e mai trist să te găsească binele nepregătit, decât să mori. Ăsta este rostul și direcția în care trebuie să fie educați tinerii, așa cred eu.

„…fiecare om are un tren al lui, și când vine trenul ăla în gară, omul trebuie să fie pe peron cu valiza, nu la bufetul gării. Că trenul pleacă, nu te așteaptă. Ei, dacă tu ajungi pe peron prea târziu, sau îți dai seama că ți-ai uitat valiza, ai pierdut trenul ăla, să fii sănătos! Dar trenul ăla îl ai! Numai că trebuie să fii pregătit.”

 5. În încheiere, vă rugăm să ne împărtășiți trei idei pe care le-ați învățat din experiența de până acum și care simțiți că vă ajută și că se aplică dincolo de sfera dumneavoastră profesională? (Altfel spus, trei recomandări adresate celor care citesc acest articol)

Dorel VIȘAN: Cred că sunt mai mult de trei lucruri. În viață e important să ai puterea de a cunoaște bucuriile lumii, care sunt sănătate și avere constante. Să ai prieteni și nevastă cu vorbă dulce. Să ai copii ascultători. Și învățătură cu folos. Și asta e cea mai importantă. Să înveți ca să-ți folosească, nu ca să îți iei Bacul. Ci pentru că știi că viața este un drum spre înțelepțire și nu un drum spre îmbătrânire. Asta este viața. Omul are de înțeles că în viață trebuie să decanteze tot ceea ce este esențial în el.


În încheiere, vă lăsăm ca notă de reflecție un paragraf dintr-un alt interviu cu Maestrul Dorel Vișan. Să ne fie de An Nou, de artist al propriului rol și al propriului destin, și de învățătură pentru a ne trăi viața cât de bine ne pricepem!
Credința mea, pe care o propovăduiesc pe unde pot, este că un artist nu trebuie să facă roluri, ci să recreeze destine. Mă consider un norocos, deși am trăit multe întâmplări pe care nu le-am pus pe seama norocului. […] Poate singurul meu regret este cel pe care l-am spus la finalul filmului «Magnatul» în personajul pe care l-am făcut atunci: «Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că nu m-am priceput să trăiesc»”. – Dorel Vișan


Inseamnari-despre-viata-si-invatare

Anul 2017 în ATU îl dedicăm învățării reale, conștiente și asumate. Pe parcursul lui, ne propunem să învățăm din cât mai multe contexte, una din sursele de învățare fiind experiența unor persoane care își desfășoară activitatea în domenii specifice. Credem că inspirația vine adesea atunci când suntem receptivi la ce e în jurul nostru, când reușim să schimbăm perspectiva și/sau când combinăm idei din diverse domenii. Tocmai de aceea, sperăm ca împărtășirile invitaților noștri să vă inspire și să ne facă să reflectăm mai des la ce ne face pe fiecare dintre noi să învățăm și să simțim că ne dezvoltăm!

foto: arhiva personală Dorel VIȘAN

„A învăța = a experimenta” – Ionuț MANGU

[Însemnări despre viață și învățare] 

Pentru ediția din decembrie a mini-interviului în avem ca invitat pe Ionuț MANGU. Ionuț este unul din cei cinci membri ai Trupei Punct ROM în care activează ca vocalist și chitarist. Alături de el, îi regăsim pe Ioan ONIȘOR, Roxana ZĂPÂRȚAN, Răzvan KRIVACH și Andrei MUNTEAN și împreună au nouă premii câștigate la diverse festivaluri de muzică. Genul lor este Acoustic, Folk, Indie Folk cu influențe din alte genuri și reprezintă una dintre cele mai bune trupe de entertainment muzical acustic. Vă invităm să descoperim împreună câteva obiceiuri de învățare ale unui muzician și să aflăm care a fost parcursul profesional al lui Ionuț MANGU!

 

1. Cum ai descrie altora cu ce te ocupi și care e pe scurt povestea alegerii profesiei pe care o practici în prezent?

Ionut Mangu1

Ionuț MANGU: Activitatea mi-o desfășor în domeniul muzical-artistic, iar pasiunea pentru muzică am descoperit-o foarte devreme, în anii grădiniței când îngânam cu mare plăcere cântece de-ale lui Tudor Gheorghe, Irina Loghin sau Michael Jackson. Știu, apropierera acestora poate nu e cea mai fericită, dar la vremea aceea eu nu aveam noțiunea de genuri muzicale și reacționam doar la ce îmi crea plăcere. După o perioadă în care am renunțat de două ori la un parcurs muzical, în beneficiul formării mele ca „om al muncii”, în 2009 am făcut un scurt bilanț al felului în care mă făcea să mă simt activitatea pe care o desfășuram și, după ce am încercat să-mi răspund de câteva ori la întrebarea: „Unde te vezi peste X ani?”, am decis să renunț la postul de inginer în Industria Lemnului. Probabil a contat și faptul că în 2008 mi s-a reaprins pasiunea pentru muzică, având după o pauză de mai bine de 10 ani, un nou contact cu scena. De atunci mi-a fost foarte clar în suflet că, odată descoperită pasiunea ce arde în interiorul tău, ești obligat față de tine însuți să-i oferi toată energia și să urmezi cu toată deschiderea oportunitățile ce nu vor întârzia să apară, dându-ți o șansă reală la fericire, la mulțumire, la împăcare cu tine însuți.

2. Ce înseamnă pentru tine „a învăța”?

Ionuț MANGU: „A învăța”, în domeniul meu, dar nu numai, înseamnă studiu, deschidere către nou, să accepți ca procesul de învățare este continuu și interminabil. Dacă ar fi să reduc la un cuvânt, aș pune semnul egal între „a învăța” și „a experimenta”.

„Dacă ar fi să reduc la un cuvânt, aș pune semnul egal între «a învăța» și «a experimenta».

3. De-a lungul vieții, învățăm și ne dezvoltăm. Care simți că a fost una dintre cele mai importante experiențe de învățare în activitatea pe care o desfășori?

Trupa Punct RomIonuț MANGU: Momentul în care am decis să împărtășesc copiilor din tainele mânuirii chitarei, a fost unul în care am început să învăț din nou alături de ei, fapt ce mi-a oferit o plajă mai largă de abordări ale aceleiași situații.

4. Ce faci (concret) ca să înveți și să te dezvolți?

Ionuț MANGU: Muzica se schimbă constant și foarte mult într-un timp foarte scurt, lucru ce te obligă să fii la curent cu noile tendințe, tehnologii, genuri. Concret, pentru a învăța, ascult foarte multă muzică din mai multe genuri, încerc să învăț instrumente noi, urmăresc tutoriale despre diferite gadget-uri ce îmbunătățesc prestația artistică, merg la concerte și încerc să-mi pun la lucru spiritul critic în dorința de a vedea ce anume din ceea ce observ pot adapta propriului mod de exprimare pentru a aduce un plus în relația artist-public. De curând iau cursuri de dans, lucru ce-mi oferă o altă perspectivă asupra muzicii, dar și asupra propriei persoane. Când am posibilitatea, particip la workshop-uri din diferite domenii ce sunt apropiate de sfera mea de activitate sau care îmi pot aduce un plus aplicându-le în ceea ce fac. Pe scurt, studiez încontinuu pentru a-mi dezvolta atât abilitățile profesionale, cât și cele personale, umane.

„De curând iau cursuri de dans, lucru ce-mi oferă o altă perspectivă asupra muzicii, dar și asupra propriei persoane.”

 5. În încheiere, te rugăm să ne împărtășești 3 lecții pe care le-ai învățat din experiența de până acum și care simți că te ajută și că se aplică dincolo de sfera ta profesională? 

Ionuț MANGU: Cred că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o a fost să-mi ascult sufletul, inima atunci când iau o decizie și indiferent câtă logică am pus în analiză, să las vibrația interioară să aibă ultimul cuvânt. O altă lecție a fost să accept că, indiferent cât am studiat, sau mai degrabă cu cât am studiat mai mult, cu atât am realizat cât de puțin știu și cât de mare este plaja de direcții în care te pot duce cunoștințele acumulate. Nu știu dacă există sau nu o ierarhie a lecțiilor, dar cred că foarte important pentru mine a fost să învăț să-i ascult pe ceilalți și să nu consider despre mine că am întotdeauna dreptate. Putem avea doar parțial dreptate, dar niciodată pe toată.


Inseamnari-despre-viata-si-invatare

Anul 2017 în ATU îl dedicăm învățării reale, conștiente și asumate. Pe parcursul lui, ne propunem să învățăm din cât mai multe contexte, una din sursele de învățare fiind experiența unor persoane care își desfășoară activitatea în domenii specifice. Credem că inspirația vine adesea atunci când suntem receptivi la ce e în jurul nostru, când reușim să schimbăm perspectiva și/sau când combinăm idei din diverse domenii. Tocmai de aceea, sperăm ca împărtășirile invitaților noștri să vă inspire și să ne facă să reflectăm mai des la ce ne face pe fiecare dintre noi să învățăm și să simțim că ne dezvoltăm!

foto: arhiva personală Ionuț MANGU și Punct ROM