„A învăța înseamnă a accepta faptul că nu știi” – Liana POP

[Însemnări despre viață și învățare] 

În mini-interviul lunii, Liana POP ne înveselește cu povestea pe care ne-o spune în legătură cu învățarea prin cuvinte alese cu grijă. Ne povestește despre cum a ajuns să fie dăscăliță și cum a învățat ea din experiență. Vă invităm să urmăriți acest parcurs al pasiunii devenite meserie și, pe final, ce sfaturi ne oferă Liana.

Mara, elevă în clasa Lianei, ne oferă o descriere care surprinde foarte bine felul în care doamna învățătoare a ales să își practice meseria:

„Mie îmi place de Doamna învățătoare deoarece Doamna învățătoare mi-a înscris o pictură la un concurs internațional din Iași și am luat premiul I, uneori facem activități distractive și mergem în excursii super cool!”

 

1. Cum ai descrie altora cu ce te ocupi și care e pe scurt povestea alegerii profesiei pe care o practici în prezent?

Liana POP 1

Liana POP: Mie îmi place să spun că sunt dăscăliță. Când folosesc acest termen pentru descrierea profesiei mele, oamenii se miră și mă privesc lung. Cred că termenul acesta ține de amintirea unei profesii privită cândva cu sfințenie, și de mine, și de ceilalți oameni implicați în educație, și toți suntem implicați în educație: copii, părinți, bunici, adulți fără copii, familiști, nefamiliști, absolut toți oamenii.

Am ales profesia când am început școala. Învațătoarea mea mi se părea cel mai puternic și indispensabil om de pe pământ. În clasa întâi veneam acasă de la școală, înșiram păpușile pe pat și le predam alfabetul, și adunarea, și scăderea numerelor până la 10. De-a lungul timpului, copil fiind, dacă mă întreba cineva ce vreau să mă fac, nu aveam răspuns. Pentru că, deși îmi plăcea să mă joc „de-a învățătoarea” acasă, credeam că este foarte greu să devin dăscăliță. Copilul din mine credea că numai cineva foarte inteligent, cu sufletul în palmă și de care ascultă toți părinții și copiii poate să devină dascăl. Acum, după douăzeci și patru de ani de experiență didactică, îmi dau seama că minunea de copil din mine avea dreptate. Am cam pierdut această minune de copil din mine și sunt în plină căutare. Zâmbesc. Și acest lucru înseamnă învățare.

În clasa a opta când doamna dirigintă ne-a prezentat panoplia de licee din oraș am fost uimită să aflu că exista un liceu pedagogic. Adică o școală de crescut și învățat dăscălițe puternice la care toată lumea să se uite cu sfințenie. Și am intrat la liceul pedagogic. Din păcate, atunci am început să pierd copilul din mine precum și folosirea cuvântului „dăscăliță’’.

 2. Ce înseamnă pentru tine „a învăța”?

Liana POP: Mai întâi doresc să spun că experiența la catedră și mai ales elevii mei mi-au lărgit sensul cuvântului „a învăța’’: a observa, a căuta, a descoperi, a transforma, a reformula, a uimi, a plictisi, a adăuga, a șterge, a construi, a ceda, a susține, a cădea, a te ridica, a recunoaște, a colabora, a credita, a discredita, a plăcea, a displăcea, a urî, a iubi. Și în toate sensurile acestea exista și un NU. A învăța înseamnă a accepta faptul că NU știi.

Am citit zilele trecute un articol interesant despre ceea ce cred marile genii ale lumii despre învățare. Mi-au plăcut mult cuvintele lui Tesla: recunoscând „că nu ştiu nimic, pot să fiu deschis la o descoperie epocală”. Tot din acest articol am aflat că Socrate a fost numit de către Oracolul din Delphi cel mai înţelept dintre oameni tocmai fiindcă era singurul om care-şi recunoştea ignoranţa prin celebra frază: „ştiu ca nu ştiu nimic”.

Mai întâi doresc să spun că experiența la catedră și mai ales elevii mei mi-au lărgit sensul cuvântului «a învăța»…

 3. De-a lungul vieții, învățăm și ne dezvoltăm. Care simți că a fost una dintre cele mai importante experiențe de învățare în activitatea pe care o desfășori?

Liana POP 2Liana POP: Acum câțiva ani am avut o generație de elevi pe care nu i-am putut stăpâni așa cum mi-am dorit. Îi certam mereu, se certau și se îmbrânceau des, îi consiliam pe părinți, îi judecam pe părinți pentru felul în care își creșteau copiii. Pe scurt, erau multe animozități în clasă. Îmi amintesc că mereu le spuneam părinților că pruncii seamăna cu ei, că dacă doresc să li se schimbe copiii, trebuie mai întâi să se schimbe ei înșiși. Este mult adevăr în ceea ce spuneam, însă nu tot adevarul. Așa cum copilul este oglinda părinților săi, și copiii din clasa mea mă reflectau pe mine. Eu mă oglindesc în ei. Și mi-am dat seama că am fost ipocrită pentru că schimbarea în procesul de învățare începe cu mine, cu dascălul, dar și cu mine, omul. Schimbarea se petrece din interior cu efect în exterior. Și la început e furtună până se liniștesc apele și revii ca pasărea phoenix. Această experiență a schimbat totul. Până și gândurile mele în ceea ce privește Ministerul Educației. Noi, învățătorii aceștia smeriți de jos, începem schimbarea, pas cu pas, schimbăm învățarea și avem parte și de minuni. Tot pas cu pas. Schimbarea în procesul de învățare ar trebui să se producă și de sus în jos. Tot așa: prin observare, auto-observare, conștientizare, transformare etc. Oare Dumnezeu își schimbă vreodată optica? Dacă pe pământ e precum în ceruri, eu zic că da.

4. Ce faci (concret) ca să înveți și să te dezvolți?

Liana POP: În concordanță cu răspunsul la întrebarea anterioară, am participat la multe cursuri didactice, poate prea multe, și inutil, zic eu. Aceste cursuri didactice presupuneau schimbarea în procesul de învățământ a modului de a preda și a educa, însă nu prea au avut efect asupra generațiilor de copii, dacă modul meu de a fi, a simți, a gândi, a acționa nu s-au schimbat.

Vă dau un exemplu, degeaba particip la cursuri de dezvoltare a inteligenței emoționale a copiilor dacă eu, ca dascăl și om, nu-mi recunosc propriile emoții, nu știu să mi le stăpânesc sau să mi le exprim, nu sunt în stare să-mi gestionez eșecurile și să-mi cultiv optimismul. Un dascăl luminos emite lumina și veselia în clasă. Cum să îi înveți pe alții ceea ce tu nu respecți, nu simți sau nu știi? Cum să dau un feedback asertiv altora când mie însămi nu mi-l ofer? Și am început să fac cursuri de dezvoltare a inteligenței emoționale, de psihodramă, de predare prin intermediul teatrului. Am făcut cursul de consilier pentru dezvoltare personală cu gândul să-mi ajut elevii și mi-am dat seama că, de fapt, l-am făcut pentru mine. Au trecut câteva luni bune până mi-am revenit din șocul pe care l-am avut când mi-am dat seama cât mai am de lucru cu mine. Mi-am dat seama că multe dintre frustrările mele le transfer elevilor în sensul că, atunci când vreau să schimb ceva la ei, de fapt, vreau să schimb ceea ce eu nu îmi asum încă la mine.

Învăț din cărți, din filme, din întâmplările altora, din ceea ce nu am vrut să învăț când mi s-a oferit posibilitatea. Da. La un moment dat îți dai seama că, refuzând să înveți ceva, ți-ai făcut un defavor. Înveti din defavorurile pe care ți le faci. Am fost în situația aceasta de mai multe ori. Am învățat că e inutil să dau unui elev un calificativ mic pentru că nu și-a învățat lecția. Învăț acum să înlocuiesc calificativul mic cu alte oportunități care duc la învățare. Învăț mult observând oamenii și recunoscând în ei o parte din mine. Învăț din opiniile altora pe care nu le împărtășesc. Învăț din acceptare și retragerea mea în mine spre înnoire. Învăț din țipetele mele. Le studiez și încerc să le transform în șoapte, până dispar. Transformarea țipetelor (durerilor) am învățat-o de la natură.

Învăț mult atunci când îmi fac timp pentru mine. Am studiat puțin învățământul finlandez. Mi-am dat seama că procesul de învățare este astfel conceput în Finlanda încât copilul să aibă mult timp pentru el, să se descopere, să experimenteze. Să se bucure de sufletul lui și de împlinirile lui. Să aibă timp să se ridice când cade și să se bucure când reușește. De fapt, profesorii finlandezi au început să îi învețe pe elevii lor savoarea momentului prezent. Elevii finlandezi nu știu ce înseamnă goana după note. Aici nimeni nu ne învață cum să avem timp de noi. Învățăm singuri când conștietizăm că acest lucru e important. Da, spre amărăciunea mea, în meseria mea am învățat să gonesc pe alții și să mă gonesc. O să mă dezvăț eu cumva. A, da, învățarea înseamnă și dezvățare.

Aș fi vrut să mă întrebați și ce aș dori să învăț. Zâmbesc din nou. Aș dori să învăț să predau elevilor fără calificative, fără tipare, fără pedepse. Aș dori să învăț să fac surprize plăcute. Liniștea. Acceptarea.

„…am început să fac cursuri de dezvoltare a inteligenței emoționale, de psihodramă, de predare prin intermediul teatrului. Am făcut cursul de consilier pentru dezvoltare personală cu gândul să-mi ajut elevii și mi-am dat seama că, de fapt, l-am făcut pentru mine.”

20171028 132020 (1)

5. În încheiere, te rugăm să ne împărtășești 3 lecții pe care le-ai învățat din experiența de până acum și care simți că te ajută și că se aplică dincolo de sfera ta profesională? 

Liana POP: Trei lecții pe care le-am învățat până acum. Sunt dure și în același timp frumoase, deschizătoare de drumuri. Am învățat că e benefic pentru mine să nu am întotdeauna dreptate. Și chiar dacă simt că am dreptate într-o dispută, să nu exprim acest lucru, să las deschisă o portiță care poate schimba dreptatea mea. Dacă mereu am dreptate și susțin cu tărie acest lucru, nu evoluez.

Am învățat că, vrând să evit ceva, mă duc spre acel ceva și până la urmă tot trebuie să înfrunt ceea ce voiam să evit. De fapt, nu e nimic de evitat sau de ocolit. Doar de rezolvat în timp.

Am învățat, și încă mai învăț, să las să plece ceea ce nu mi se mai potrivește și nu-mi mai este benefic. Lecția aceasta este perpetuă. Și, după părerea mea, mă ajută să evoluez cel mai mult pe toate planurile ființei mele.


Inseamnari-despre-viata-si-invatare

Anul 2017 în ATU îl dedicăm învățării reale, conștiente și asumate. Pe parcursul lui, ne propunem să învățăm din cât mai multe contexte, una din sursele de învățare fiind experiența unor persoane care își desfășoară activitatea în domenii specifice. Credem că inspirația vine adesea atunci când suntem receptivi la ce e în jurul nostru, când reușim să schimbăm perspectiva și/sau când combinăm idei din diverse domenii. Tocmai de aceea, sperăm ca împărtășirile invitaților noștri să vă inspire și să ne facă să reflectăm mai des la ce ne face pe fiecare dintre noi să învățăm și să simțim că ne dezvoltăm!

foto: arhiva personală Liana POP & Mara MĂRINCEAN

Ce am învățat de la participanți – Octombrie

Luna octombrie din anul dedicat învățării a fost una bogată în training-uri și diversă în temele abordate. I-am rugat pe trainerii ATU să ne împărtășească câteva dintre lucrurile observate și învățate în această perioadă. Vă invităm cu mare drag să urmăriți ce au învățat trainerii de la participanți în luna octombrie.

 

Adela-12-ani-ATU

Ce am învățat de la partipanții la trainingul de Excel? Cum să le captez atenția într-o manieră nouă și creativă (ice breaker-ul grafic de prezentare). Am învățat că ochii minții sunt la fel de dornici de învățare ca și urechile sufletului. Că poți să îți revezi colegi din clasa a 5-a, a căror nume era ascuns undeva în memoria ta, și să ți se pară că timpul trecut nu e chiar așa de lung. De asemenea, am învățat că ei, participanții la training, sunt cei care ne ajută să dezvoltăm și mai mult structura trainingului, și felul în care ne dorim noi să evoluăm ca traineri. 

Adela HARLIȘCA, Training Excel


Espresso training-urile sunt așa cum le este numele: aromate, concentrate și cu efecte neașteptate (na’ că a ieșit și o rimă…).

Gabriela HUM-2016

Am fost impresionată și am rămas ceva timp reflectând la o frază spusă de o colegă participantă, la o poveste în pauză „e complicat în lumea asta în care am intrat, a oamenilor mari”. Am înțeles cât de în serios ia viața, chiar dacă este foarte tânără, cât de responsabil se uită la ea. Poate că uneori ar fi interesant să facem și traininguri despre ”cum să luăm viața mai puțin în serios”.

Am învățat că atunci când ai două ore la dispoziție să abordezi un subiect, doar pui o sămânță pe care apoi o lași să încolțească în mintea oamenilor din sală. Stai apoi o săptămână, două, cu sufletul la gură să îi reîntâlnești să vezi ce s-a prins. Mi-am amintit de experimentele de la școală cu boaba de fasole, pusă în vată umedă, la soare pe balcon. Le mai știți? Mergeam din două în două ore să verific dacă a încolțit :). Și ea încolțea în ritmul ei. Iar într-o dimineață… ta-da! Plăntuța era verde, firavă, ieșită la soare.

Gabriela HUM, Espresso Training 


poza site paula

Am învățat de la participanți că training-urile care abordează teme practice le sunt de folos, că preferă interacțiunea între participanți prin jocuri de rol, întrebări interactive, lucru pe echipe. Om observat că îşi doresc training-uri care să îi învețe cum să reacționeze la situații concrete cu care se confruntă la serviciu și că apreciază trainerii deschişi şi comunicativi.

  

Paula OPREA, Espresso Training


Miki-12-ani-ATU

A fost o experiență interesantă care m-a determinat să-mi reamintesc că de-a lungul timpului am învățat în interacțiunea cu participanții că trainerul este responsabil de ceea ce se întâmplă în training, de modul în care își pregătește training-ul, de felul în care acoperă toate cele patru stiluri de învățare prin exerciții/activități, iar participanții sunt responsabili pentru ceea ce învață, cât învață și cum învață. Nu putem “controla” ce învață fiecare, dar putem oferi fiecăruia o șansă de a învăța mai mult și mai bine. Restul, depinde de el/ea…

Cuvântul „pasiune” a fost cel care m-a urmărit și cu care am plecat din training. Am (re)învățat alături de acest grup că atunci când faci ceva, e necesar să îți placă ceea ce faci. Dacă există pasiune în ceea ce faci, acest lucru va transpare dincolo de ceea ce spui, dincolo de ceea ce faci și se va reflecta în atitudinea ta ca trainer. Cuvintele lui Will Rogesrs m-au însoțit și după finalizarea performărilor: „ca să ai succes e simplu: să știi ce faci, să crezi în ceea ce faci și mai ales să iubești ceea ce faci”.  

Mihaela BOUTIERE, Consilier pentru Dezvoltare Personală și Formator


Ce-am-invatat-de-la-participanti-ATU

A fi trainer presupune un proces constant și continuu de documentare și învățare. Ca traineri, învățăm mult când concepem și pregătim un program, învățăm când îl livrăm la sală și creștem atunci când ținem cont de evaluările și feedback-urile primite. În plus, de cele mai multe ori, e vorba de un schimb – pentru că, la rândul nostru, aflăm și învățăm de la cei cu care interacționăm pe parcursul trainingurilor. Anul 2017 îl dedicăm învățării reale, conștiente și asumate. Cu acest prilej, le-am propus trainerilor implicați în diferite proiecte ATU un exercițiu de reflecție: după fiecare training să se gândescă și să ne împărtășească ce au învățat de la participanți.

[Luni de Poveste] Auzim, dar ascultăm?… sau de ce avem două urechi și o singură gură

Luni, 30 octombrie 2017, va avea loc ultima noastră întâlnire Luni de poveste…la Cărturești din acest an! Încheiem ediția cu o discuție despre ascultarea activă și o vom avea alături pe Cosmina CÂMPEAN, în același loc drag nouă, Librăria Cărturești (Iulius Mall).

 

Cosmina

Data: 30.10.2017
Subiect: Auzim, dar ascultăm?… sau de ce avem 2 urechi și o singură gură
Trainer: Cosmina CÂMPEAN

„Atunci când vorbim, repetăm ceea ce deja știm.

Dar când ascultăm, s-ar putea să învățăm ceva nou.”

Dalai Lama

Facem din ce în ce mai multe acțiuni conștiente pentru o mai bună comunicare cu cei din jur, pentru că realizăm următorul aspect: calitatea vieții e determinată de calitatea relațiilor noatre. A auzi este un simț, a asculta este o alegere. Și, ca orice alegere, implică asumarea responsabilității. Responsabilitatea să înțeleg ce îmi spune celălalt, responsabilitatea să mă atingă ce aud, responsabilitatea să fiu vulnerabil. Vă invit să auziți o poveste despre ascultare sau să ascultați o poveste despre auz sau, mai bine, să spunem împreună o poveste despre noi și cum ne place să ne conectăm cu ceilalți. 

Vă aștept cu drag,
Cosmina


Cosmina CÂMPEAN are experiență solidă într-o companie multinațională în ceea ce privește orientarea și relația cu clienții. A început să activeze ca trainer organizând traininguri interne, iar în 2015 s-a certificat ca formator. S-a alăturat Echipei ATU și livrează traininguri de Excel și programe personalizate de Customer Care. Este o fire pozitivă și își dorește să-și rafineze în mod continuu competențele și abilitățile de comunicare pentru a transmite informația într-un mod interactiv și atractiv.


Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția Cosminei CÂMPEAN, găsiți filmarea mai jos (1 h și 51 de minute):


Acest atelier face parte din seria întâlnirilor Luni de poveste… la Cărturești, eveniment organizat de ATU Consulting la Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

170920 cover articol LdP 

Feedback și asertivitate în momente dificile

de Ana PASCARU, Trainer

Doi copii, o fetiță și un băiețel, călătoresc cu trenul, fiind deportați spre Auschwitz. Ea, sora mai mare, îngândurată, privește lung, dincolo de oameni, haine, gânduri și înăbușeala din vagonul fără ferestre. Când, deodată, observă că fratelui ei, ce stătea ghemuit, lângă ea, îi lipsește un pantof.
– De câte ori ți-am spus să ai grijă de lucrurile tale și să te aduni odată? Unde ți-e celălalt pantof și ce ai facut cu el?
Băiețelul, cu chipul obosit și ochii căzuți, nu avu putere sa spună nimic. Bâigui ceva neinteligibil și apoi se așternu iarăși vuietul de șine care te goleau pe dinăuntru.
Au trecut anii și fetița a ieșit din lagăr, cu un strop de speranță. Însă nu și-a mai revăzut niciodată fratele.

M-a inspirat extraordinar discursul lui Benjamin Zander, despre Puterea de tranformare a muzicii clasice, care ne transformă pe noi și tranformă și relațiile noastre, în final. Zander dă glas unui gând pe care îl am și eu mereu… că nu ar trebui sa rostim vreodată cuvinte care nu ar putea sta demn, drept ultimele noastre cuvinte către cineva.

feedback-1213042 1280

Suntem inundați de feedback zi de zi, așteptăm cu drag și cu ardoare să știm că ceilalți ne susțin și ne validează acțiunile, gesturile, cuvintele, alegerile, pentru ca, mai apoi, să construim mai departe cu încă o piesă de puzzle pentru imaginea noastră de sine. Însă, până la urmă, orice feedback este o dovadă de interes, un semn de conexiune, indiferent de valoarea pe care noi i-o dăm. Așa că trăim înconjurați de feedback și ar trebui să îl căutăm tot mai mult de la prima zi pe Pământ până la adânci batrâneți.

Asertivitatea este, dacă vreți, culoarea care face ca feedback-ul să fie constructiv. Este calitatea care îl face mai dorit de a fi auzit și ascultat, e la „intersecția dintre a fi politicos și a fi sincer”, cum zice colega mea, Sabina Pop, sau mediana dintre a fi pasiv și a fi agresiv. Datorită asertivității, reușesc să spun ce simt și să adresez problemele cu implicații în relațiile mele, fără să îi rănesc pe ceilalți.

Pusă concret într-o frază, asertivitatea cuprinde patru piloni mari:

  • Fraze care încep cu “Eu”
  • Numirea explicită a contextului
  • Menționarea momentului în care s-a manifestat comportamentul neplăcut pentru mine
  • Oferirea unei sugestii de comportament diferit, pentru viitor

De pildă, dorind să îi dau feedback prietenei mele care a întârziat la întâlnirea noastră, aș putea să îi spun:

Dragă Maria, faptul că ai întârziat de dimineață la întâlnirea cu mine, mă face să mă simt neapreciată; pare că nu pui preț pe timpul meu. Mi-ar plăcea să găsim o formulă să ne adaptăm mai bine programul în funcție de activitățile pe care le planificăm împreună, ca să putem fi la timp acolo. Mă ajută măcar să îmi spui cu o oră înainte, ca sa stiu să pornesc mai târziu de acasă.

Sigur că, deși simțim uneori că ne poate face viața mai frumoasă, feedback-ul nu este livrat în mod ideal. Cei care ni-l oferă sau noi suntem de multe ori copleșiți de emoții, de atașament, de dorința crâncenă de a reuși ceea ce ne-am propus sau de teama de a pierde ceea ce avem. Așa că nu ne conectăm interpersonal în mod ideal, de fiecare dată, prin feedback.

Feedback-ul inexistent poate fi una dintre cele mai dureroase forme de a comunica pe care o folosim, pentru că avem nevoie extrem de mult de a ști ce gândesc ceilalți despre noi și acțiunile noastre, ca să continuăm. Așa că, e profund legitim să îl cerem, de fiecare dată când simțim că lipsește. E carburantul care ne ține motivați să continuăm pe o direcție, de multe ori, și ține de mine, cel care constată și resimte problema, să ofere primul o soluție pentru ea.

Feedback-ul negativ exprimat în public este o altă formulă de feedback care ne poate scoate destul de mult din zona de comfort și poate deteriora, oarecum, relațiile cu ceilalți. Dacă sunt pus în situația de a primi, fără să știu dinainte, feedeback în public și nu mă face să mă simt comfortabil, este alegerea mea dacă rămân sau nu în contextul respectiv de dialog. Pot opri oricând conversația, solicitând o replanificare a ei într-un moment și spațiu în care mă pot detașa mai ușor de emoțiile mele sau, cel puțin, unde suntem doar noi doi, cel ce oferă și primește feedback-ul. Indiferent cine este cel ce oferă feedback-ul, ce nivel ierarhic are, influență, religie, orientare sexuală sau grad de rudenie, fie că este din sfera vieții mele personale sau din sfera vieții private, este alegerea mea să rămân sau nu în contextul de feedback. Chiar și atunci când intervenția verbală negativă nu poate fi oprită, pot alege să părăsesc încăperea, cu aceeași asertivitate.

Feedback-ul agresiv este un alt mod în care putem oferi sau primi feedback și să ieșim destul de afectați emoțional din dialog. Chiar dacă pare greu de acceptat, dacă ne dorim să continuăm conversația în cauză, putem să ne gândim la nevoia care stă în spatele interlocutorului. În spatele fiecarui chip se poate duce o luptă despre care noi să nu știm mai nimic, așa că putem, de pildă, să ascultăm, cu răbdare și curiozitate.

Un feedback agresiv se poate încheia, dacă nu este alimentat cu agresivitate, cu un răspuns ironic sau cu sarcasm. Reacții verbale ferme, cu ton calm si cald, precum și conștientizarea, în fundal, a faptului că fiecare dintre noi suntem oameni care își doresc mai presus de orice dragoste și acceptare, ne pot ajuta să decongestionăm situația tensionată dintre noi și cel din fața noastră. Iar feedback-ul agresiv să devină feedback. Să aducă, poate, o exprimare de emoții, o descărcare pozitivă, să împărtășească informații necunoscute până atunci, dar care pot schimba cursul relației cu celălalt și să aducă mai multă înțelegere și acceptare.

Folosim empatia și blândețea într-un context de feedback agresiv, ca să îl ajutăm pe celălalt să se detensioneze și să putem comunica pe un tărâm mai calm și mai eficient.

Chiar și limbajul corpului ne poate ajuta să fim asertivi: dacă cel ce ne vorbește stă în picioare, putem să ne ridicăm și noi, ca să „ne facem mai bine auziți” și să vorbim pe aceeași limbă cu el, la nivel de „poziții de putere” (vezi Amy Cuddy, „Your Body Language May Shape Who You Are”). Pe de altă parte, dacă cel de lângă mine stă aproape ghemuit pe scaun, povestindu-mi o situație delicată din familie, trist și cu vocea scăzută, o să îmi adaptez discursul, astfel încât să nu interfereze nepotrivit în dialog și să nu provoc vreo ruptură care l-ar împiedica pe celălalt să se deschidă mai departe spre mine.

Fie că este vorba despre șeful meu, fie că este vorba despre tatăl meu, despre partenera mea de viață sau despre un prieten bun, feedback-ul este un cadou și îl merităm fiecare dintre noi, cât mai asertiv de realist să fie.

Așadar, vă las cu un mic îndemn de acțiune, căci, poate că „cele mai importante discuții pentru viețile noastre sunt acele discuții care nu au avut loc încă” (Kathy Kiernan):

1. ACȚIONEAZĂ!
– „Cele mai importante conversații sunt cele pe care ar trebui sa le avem.” (Kathy Kiernan);
– Nu amâna prea mult discuțiile care-ți solicită mult din energia și gândurile tale și care, într-un fel, ți-ar putea schimba viața.

2. ASCULTĂ!
– Pregătește-te să asculți pe deplin, cu curiozitate și fără să judeci;
– Foloseste-ți empatia ca să simți ce simte celălalt când îți vorbește și, poate, cât de greu i-a fost să se deschidă, să devină vulnerabil în fața ta.

3. FII PREZENT!
– Fii acolo cu tot ce ești tu, cu toate simțurile tale, ca să poți primi și oferi cele mai eficiente mesaje;
– Cere sau oferă clarificări daca e nevoie.

4. IUBEȘTE!
– Gandește-te că fiecare dintre noi avem o imensă nevoie de dragoste și acceptare;
– Chiar și mesajele dificile sunt un cadou pentru relația mea cu celălalt, ele exprimă nevoia celui de lângă mine.

5. CONTINUĂ!
– Închide bucla feedback-ului;
– împletește concluzii pentru acțiune imediată sau viitoare.

Să avem relații frumoase și energie caldă de ascultat!


Bibliografie

  1. Amy Cuddy, Your Body Language May Shape Who You Are – ted talk

  2. M. Daniel Suwyn, Closing the Loop on Feedback – TEDxCreativeCoast

  3. Kathy Kiernan, Are You Avoiding that Difficult Conversation – TEDx Salisbury

  4. Katy Hutchison, Restorative Practices to Resolve Conflict/Build Relationships – TEDxWestVancouverED

  5. Clay Tucker – Ladd, Ph.D., Building Assertiveness in 4 Steps – psychcentral.com

  6. Benjamin Zander, The Transformative Power of Classical Music – TED

photo copyright: Creative Commons CO0


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Feedback și asertivitate în situații dificile, din cadrul evenimentului Luni de poveste… la Cărturești.

[Luni de poveste] Managementul timpului – prioritizarea de luni

Vă invităm cu drag luni, 23 octombrie, de la 18:30 la 20:30 la o nouă întâlnire Luni de poveste…la Cărturești! De această dată, Răzvan GOGA ne va vorbi despre managementul timpului și importanța prioritizării. Ne vom revedea în același cadru primitor al Librăriei Cărturești (Iulius Mall).

Razvan

Data: 23.10.2017
Subiect: Prioritizarea de luni
Trainer: Răzvan GOGA

„Vestea proastă este că timpul zboară. Vestea bună este că tu ești pilotul.”

Michael Althsuler

În zilele noastre, ne împiedicăm din ce în ce mai des de întrebări care, la prima vedere, par a fi retorice și la care mulți încearcă încă să găsească răspunsul:

Cum să-mi fac timp pentru toate?

Cum să evit a spune că n-am avut timp?

Cum să mă bucur de fiecare clipă și să fac ceea ce e important pentru mine?

Înainte de a decide cum e mai bine să-ți organizezi timpul pe viitor, e important să observi cum îl organizezi în momentul de față.

Te invit să explorăm prioritățile zilnice navigând prin combinația din ce în ce mai colorată de urgent și important care ne înconjoară.

Vă aștept cu drag,
Răzvan


Răzvan GOGA este consultant și trainer ATU Consulting, cu o experiență de peste 15 ani în vânzări directe, distribuție, management în vânzări și training, dezvoltată în zona telecom și FMCG. Carismatic, deschis și totodată un profesionist desăvârșit, Răzvan consideră că trainingul tradițional combinat cu metodele de învățare alternative pot susține schimbarea care să contribuie la dezvoltarea fiecăruia dintre noi.


Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția lui Răzvan GOGA, găsiți filmarea mai jos (1 h și 33 de minute):


Acest atelier face parte din seria întâlnirilor Luni de poveste… la Cărturești, eveniment organizat de ATU Consulting la Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

170920 cover articol LdP 

Din culisele managementului schimbării

de Paula OPREA, Trainer & Consultant

Cea de a doua seară petrecută la Cărtureşti în cadrul evenimentului Luni de poveste a fost dedicată managementului schimbării. Am vorbit despre caracteristicile şi curba schimbării, despre cum delimităm ceea ce este real în trăirile noastre de ceea ce este doar teamă şi/sau îndoială şi cum acţionăm în raport cu noi înşine şi cu alţii astfel încât să facem faţă cu brio schimbării.

Diagram - The Process of Transition - John Fisher

Pentru că „nimic din ceea ce facem nu poate schimba trecutul, dar tot ceea ce facem poate schimba viitorul” e important ca în momentul în care ne întâlnim cu o schimbare să ştim cum să o gestionăm şi să putem trece de la teama de schimbare, la acceptarea acesteia.

Următoarele rânduri sunt menite să vă introducă în culisele managementului schimbării şi, sperăm noi, să vă trezească interesul pentru această temă atât de actuală şi atent dezbătută de către omeni de ştiinţă, antreprenori şi consultanţi în management organizațional. De multe ori nu ne place felul în care se petrec lucrurile, dar considerăm că ştim cum să le controlăm tocmai pentru că ne-am obişnuit cu ele. E bine de ştiut însă că, şi atunci când apare o schimbare, creierul nostru se comportă previzibil, creând răspunsuri cu privire la informaţiile noi, nefăcând diferenţa între schimbările pozitive şi cele negative şi reacţionând multi-dimensional (cu emoţii, trări şi comportamente). Totuşi, schimbarea poate fi din anumite puncte de vedere imprevizibilă, pentru că nu ştim exact care va fi timpul de răspuns la schimbare şi nici intensitatea răspunsului.

Imprevizibilitatea reacţiei la schimbare este generată de experienţele anterioare ale celor care se confruntă cu schimbarea, de valenţele pe care le dau „binelui” şi „răului” şi de personalitatea fiecărei persoane care trece printr-o schimbare.

Fiecare dintre noi, în momentul în care se întâlneşte cu schimbarea, parcurge nişte stadii specifice şi, pentru a reuşi să accepte schimbarea ca pe ceva normal în viaţa de zi cu zi, este nevoie să parcurgă fiecare stadiu.

Change Wheel

În lupta noastră cu schimbarea pornim la drum anxioşi şi precauţi, trecând prin „pierderea a ceva ce am făcut mereu în acelaşi fel” (Loss – primul stadiu al schimbării). Experimentăm îndoiala (Doubt – al doilea stadiu) şi abordăm un comportament defensiv, ajungând chiar într-o stare de disconfort (Discomfort – cel de-al treilea stadiu) în timp ce creierul nostru se străduie să organizeze şi să definească ceea ce trăim. Pe măsură ce înaintăm prin schimbare, ajungem într-o zonă critică (Danger Zone) pe care, însă, e important să o depăşim pentru a ajunge să îmbrăţişăm şi să acceptăm schimbarea. Următorul stadiu este cel în care descoperim resurse interioare care ne ajută să privim schimbarea ca pe un punct de învăţare care ne determină să fim optimişti şi să luăm deciziile potrivite (Discovery – al patrulea stadiu al schimbării). În următoarele două stadii (Understand şi Integrate) înţelegem deja motivele schimbării, ne descoperim pe noi înşine, ne simţim optimişti şi devenim productivi şi gata să privim schimbarea ca pe ceva normal –„noua stare normală”. Evident, anumite aspecte ale noii stări nu vor fi – poate – niciodată pe deplin acceptate, însă, prin faptul că am trecut prin schimbare, fiecare dintre noi ne-am dezvoltat şi am descoperit despre noi înşine lucruri pe care, fără să ne lovim de schimbare, nu ştiam că le putem gestiona. Şi totuşi, confruntându-ne cu schimbarea, realizăm că tot „ceea ce nu ne distruge, ne face mai puternici”.

Ţinând cont că de multe ori ne dorim lucruri pe care nu le-am avut, e important să facem ceva ce niciodată n-am făcut: să învăţăm că rezolvarea anumitor probleme şi depăşirea unor situaţii se poate face numai dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă nouă. Altfel spus, să răspundem pozitiv oricărei schimbări și oricărei provocări.


Bibliografie

  1. Spencer – Shenk – Capers & Associates – The Leadership Process Motivating Change (©CCM Inc.)
  2. John Kotter, Holger Rathegeber – Aisbergul nostru se topeşte, Ed. Publica
  3. John Kotter, Holger Rathegeber – Nu aşa procedăm noi aici, Ed. Publica

photo copyright: Change Wheel – Spencer Shenk Capers and Associates, Transition Curve – John Fisher, 2012


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Din culisele managementului schimbării – pași în adaptarea la situații noi, din cadrul evenimentului Luni de poveste… la Cărturești.

Team Building de toamnă ATU 2017

În weekend-ul 7-8 octombrie, ne-am echipat bine și am plecat spre Valea Drăganului. Obiectivul a fost team building, iar atunci când lucrezi cu oameni frumoși, misiunea e ușor de îndeplinit.

IMG 20171007 150353

Sâmbătă dis-de-dimineață ne-am întâlnit cu toții la ieșirea din Cluj-Napoca spre Oradea, am urcat în mașini și am pornit spre localitatea Poieni. Am mers apoi spre Lunca Vișagului și ne-am cazat la Pensiunea Casa Maria – un loc liniștit și călduros cu o priveliște minunată asupra barajului Drăgan-Floroiu și cu gazde primitoare.

20171007 140711

IMG 20171007 122202

Sâmbătă a fost ziua activităților și, după ce ne-am bucurat la micul dejun de produse locale, Sabina ne-a ajutat cu un warming-up să ne intrăm în ritm și să ne cunoștem mai bine, pentru că avem și colegi noi în echipă. Pe această cale, îți mulțumim, Sabina!

20171007 135858

După warming-up am plecat înspre Hotel Art 1000 unde ne aștepta prânzul. Am decis să mergem pe jos, să ne bucurăm de natură și de soare, și de faptul că suntem împreună. După-amiaza am petrecut-o în echipe, lucrând pe Design Thinking, muncă ce a generat idei noi. Ne-am împărțit în două echipe și am lucrat pe teme diferite cu ajutorul lui Gabi HUM și al lui Peter OLAH. Seara ne-am întors la Pensiunea Casa Maria și am am continuat tradiția jocului „Mafia” până după miezul nopții.

A doua zi, unii dintre noi au ales varianta de a face o drumeție până la Cascara Moara Dracului, în timp ce restul au preferat să se relaxeze la Pensiunea Casa Maria sau la piscina Hotelului Art 1000. O parte din drumul până la cascadă l-am parcurs cu mașinile, iar apoi am pornit la pas. Am avut emoții amestecate în timp ce urcam spre cascadă: uimire pentru cât de frumoasă poate fi pădurea în culorile toamnei și tristețe pentru brazii doborâți de furtuna de acum câteva săptămâni. Ajunși la destinație, am marcat momentul cu o fotografie și, ca să ne încadrăm în timp, am pornit de îndată către mașini. După ce am luat prânzul, am pornit spre casă, iar la ora 18:00 eram deja în Cluj-Napoca.


Și pentru că am avut colegi noi, i-am întrebat ce părerea au despre acest weekend petrecut împreună:

Oana COLBEA

„Au fost două zile pline, m-am încărcat cu energie pozitivă și cu idei noi pentru proiectele viitoare din ATU. Chiar dacă circumstanțele au fost noi și au fost persoane pe care nu le cunoșteam până în acel moment, am simțit că sunt parte din echipă și e un sentiment frumos. Mi-a plăcut jocul „Mafia” și că a devenit o tradiție în perioada team building-urilor, iar drumeția până la cascada nu a făcut decât să îmi deschidă apetitul pentru activități de acest fel. Obstacolele întâlnite pe drumul până acolo mi-au arătat că mi-am subestimat puterile. Am avut doar de câștigat de pe urma acestor două zile.”

Oana COLBEA, Asistent PR


Laura-STAN

„Team buildingul de Toamnă ATU a fost o experiență deosebită deoarece pentru prima dată am avut ocazia să cunosc, într-o atmosferă relaxantă și prietenoasă, colegii cu care lucrez deja de șase luni.

Am avut parte de un weekend de neuitat: distractiv, pentru că am fost inițiată în jocul Mafia, devenit o tradiție în Team building-urile ATU, presărat cu momente amuzante, dar și productiv. În final am făcut o drumeție care s-a dovedit a fi mult mai provocatoare decât ne așteptam, însă ne-am adaptat condițiilor create de vreme și am reușit să ducem traseul la bun sfârșit. Pot să spun că acest weekend m-a încărcat cu energie și bună dispoziție pentru mult timp. Mulțumesc!”

Laura STAN, Asistent PR


Mulțumim tuturor pentru atmosfera plăcută și pentru ideile valoroase câștigate în cele două zile petrecute împreună!

Vă invităm cu drag să urmăriți mai multe fotografii de pe parcursul celor două zile am adunat într-un album pe pagina de Facebook ATU.

[Luni de poveste] Feedback și asertivitate în situații dificile

Luni, 16 octombrie 2017, marcăm a treia întâlnire Luni de poveste…la Cărturești, împreună cu Ana PASCARU care ne va vorbi despre feedback și asertivitate în situații dificile. Vă așteptăm între 18:30 și 20:30 la Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

Ana

Data: 16.10.2017
Subiect: Feedback și asertivitate în situații dificile
Trainer: Ana PASCARU

De multe ori ne surprindem în situații care ne încrețesc fruntea acasă sau la serviciu, sau în orice rol îmbrăcăm în viața de zi cu zi. Și știm ce înseamnă feedback și diplomație, însă, cumva, atunci când suntem acolo, copleșiți de emoții, drumul dintre minte și buze, obraji, mâini sau picioare se frânge. Și nu mai știm nimic. Vă propun o călătorie interioară care să ne ajute să rămânem calmi și sinceri, în conectare cu celălalt, chiar și când totul pare să ne stea împotrivă.

Vă aștept cu drag,
Ana


Ana PASCARU este trainer și consultant de resurse umane din 2008, orientându-și atenția spre programe de comunicare, prezentări cu impact la public, feedback și relaționare la locul de muncă, precum și spre practici de implicare și motivare a echipelor. De asemenea, Ana este membru fondator Toastmasters Cluj din 2005, formator autorizat ANC din 2015, trainer autorizat de fitness și aerobic din 2016 și s-a alăturat echipei ATU la începutul lui 2017. Ana este fascinată de modul în care ne putem influența starea de bine prin lucrul cu corpul și cu mintea. Consideră că „o felie de râs și un strop de empatie pot să lumineze orice zi”.


Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția Anei PASCARU, găsiți filmarea mai jos (1 h și 39 de minute):


Acest atelier face parte din seria întâlnirilor Luni de poveste… la Cărturești, eveniment organizat de ATU Consulting la Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

170920 cover articol LdP 

Inteligența emoțională la (locul de) muncă

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

Vedem lumea așa cum ne simțim – așa am început prima seară de Luni de poveste …la Cărturești, în 2 octombrie 2017. O seară în care am vorbit despre emoții și inteligența emoțională, ne-am îmbogățit vocabularul emoțional, am discutat despre strategii eficiente și mai puțin eficiente de gestionare a emoțiilor, am destrămat câteva mituri legate de ce înseamnă aceste strategii și ne-am uitat la care sunt caracteristicile unei organizații inteligente emoțional.

Emotion-or-Logic-concept-000041723878 Large

A fi inteligent emoțional înseamnă a folosi propriile emoții în mod inteligent, în relațiile cu propria persoană și cu ceilalți. Înseamnă, așa cum spun specialiștii de la Universitatea Yale:

  • R(ecognition) – să recunoști emotiile proprii și ale celorlalți;
  • U(nderstand) – să înțelegi cauzele și consecințele propriilor emotii;
  • L(abelling) – să fii capabil să etichetezi correct și diferențiat emoțiile pe care le trăiești;
  • E(xpression) – să exprimi autentic emotiile proprii;
  • R(egulation) – să ai antrenate strategii de reglare sau gestionarea eficientă/adaptată a emoțiilor.

Mai jos vă prezentăm câteva dintre ideile principale ale serii, care sperăm să vă facă curioși în a afla mai multe despre inteligența emoțională.

Un studiu realizat de cei de la Universitatea Yale a scos în evidență efectele propriilor emoții asupra deciziilor pe care le luăm și cât de puțin conștienți suntem de acest fapt. Studiul a evaluat notele date de două grupuri de profesori, la aceleași eseuri, după ce au fost evaluați din punct de vedere al stării emoționale prezente. Diferențele între cele două grupuri (profesorii care s-au autoevaluat ca având o stare emoțională pozitivă, plăcută și cei care s-au autoevaluat ca având o stare emoțională mai puțin plăcută) au fost de 2 puncte. Întrebați fiind în ce măsură consideră că starea lor emoțională influențează notele oferite, 93% dintre profesori au susținut că starea lor emoțională nu influențează în nici un fel modul de evaluare a eseurilor.

Unul dintre miturile pe care neuroștiințele au reușit să le îndepărteze referitor la inteligența emoțională este legat de faptul că reglarea emotională/gestionarea emoțiilor înseamnă accentuarea emoțiilor pozitive și inhibarea sau reducerea emoțiilor negative. Când vorbim despre inteligența emoțională, emoțiile nu sunt etichetate ca „de dorit” și „de evitat”. Dimpotrivă, toate emoțiile sunt importante și sunt considerate resurse ce, modelate, ne pot ajuta în atingerea scopurilor și obiectivelor proprii. A fi inteligent emotional înseamnă a reuși să recunoști și să etichetezi corect emoțiile pe care le trăiești într-un anumit moment și să modelezi intensitatea emoției adaptat la situația în care te afli.

Un alt mit legat de emoții este faptul că a vorbi despre emoții, în special despre cele negative, determină accentuarea acestora. Studiile arată că, de fapt, lucrurile stau contraintuitiv: a conștientiza emoția traită într-un anumit moment și a o eticheta și verbaliza este, de fapt, una dintre strategiile eficiente de gestionare a emoțiilor

Al treilea mit este cel legat de modul în care ne trăim emoțiile: atunci când devenim conștienți de ceea ce trăim emoțional (și adesea asta înseamnă emoții destul de puternice), avem senzația că trăim o singură emoție. De fapt, cea pe care o putem verbaliza cel mai repede este doar emoția cea mai puternică, cea mai „vocală”, pentru că în realitate, într-o situație încărcată emoțional, fiecare dintre noi trăim un set de emoții diverse. A fi inteligent emotional înseamnă a reuși să descoperi și să etichetezi și alte emoții decât pe cea care este cea mai intensă. 

Având în vedere că pentru 2020 se preconizează că cea mai căutată competență la angajare va fi inteligența emoțională, cred că merită să dăm emoțiilor mai multă importanță.


Bibliografie

  1. Marc A. Brackett, James L. Floman , Claire Ashton-James , Lillia Cherkasskiy, Peter Salovey (2013) – The influence of teacher emotion on grading practices: a preliminary look at the evaluation of student writing, Teachers and Teaching: theory and practice, The University of British Columbia
  2. Antonio Damasio (2016) – Sinele – construirea creierului conștient, Ed Humanitas
  3. Steve Steine, Howard Book (2003) – Forța inteligenței emoționale, Editura Alpha
  4. Adele Lynn (2005) – Avantajul EQ, Editura Codecs
  5. Modelul RULER – http://ei.yale.edu/ruler/ruler-overview/
  6. George Anders – The number 1 job skill in 2020 – (2013) https://www.linkedin.com/pulse/20130611180041-59549-the-no-1-job-skill-in-2020

photo copyright: Igor Stefanovic


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Inteligența emoțională la (locul de) muncă – din cadrul evenimentului Luni de poveste… la Cărturești.

[Luni de poveste] Din culisele managementului schimbării – paşi în adaptarea la situații noi

Luni, 9 octombrie 2017, de la 18:30 la 20:30, vă invităm cu drag la ce-a de-a doua întâlnire din cadrul evenimentului Luni de poveste…la Cărturești. De această dată, Paula OPREA ne va vorbi despre managementul schimbării și despre pașii spre adaptarea la situații noi, la Librăria Cărturești.

Paula

Data: 09.10.2017
Subiect: Din culisele managementului schimbării – paşi în adaptarea la situații noi
Trainer: Paula OPREA

Pentru că fiecare dintre noi trecem prin schimbări – pe plan personal şi profesional – şi, de multe ori, acestea ne iau prin surprindere, ne poate fi de folos să ştim ce reprezintă trăirile şi acţiunile noastre atunci când ne confruntăm cu schimbarea.

În timpul întâlnirii noastre din cadrul evenimentului Luni de poveste…la Cărturești vom afla şi vom dezbate câteva aspecte legate de caracteristicile schimbării, curba schimbării, cum delimităm ceea ce este real în trăirile noastre de ceea ce este doar teamă şi/sau îndoială şi cum acţionăm în raport cu noi înşine şi cu alţii astfel încât să „facem faţă cu brio schimbării”.

Vă aștept cu drag,
Paula


Paula OPREA are o experienţă de peste 10 ani în domeniul resurselor umane şi în cel juridic activând în mediul de business clujean în diferite companii internaţionale. Este formator autorizat COSA din anul 2008 şi în training s-a axat pe livrarea cursurilor care vizează procesele de selecţie şi recrutare, managementul performanţei, abilităţile de prezentare şi de comunicare. Paula este o fire deschisă, se adaptează uşor provocărilor, iar training-ul se numără printre activităţile pe care le-a făcut întotdeauna cu deosebită plăcere, atât în cadrul companiilor în care a activat, cât şi ca trainer extern.


Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția Paulei OPREA, găsiți filmarea mai jos (1 h și 11 de minute):


Acest atelier face parte din seria întâlnirilor Luni de poveste… la Cărturești, eveniment organizat de ATU Consulting la Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

170920 cover articol LdP