„Mi-am construit cariera în jurul noțiunii de învățare” – Mihai AȘCHILIAN

[Însemnări despre viață și învățare] 

Continuăm cu drag seria mini-interviurilor și ne bucurăm să învățăm câte un pic din diferite domenii de activitate și să înțelegem cum învață alții. De această dată, Dr. Mihai AȘCHILIAN ne răspunde întrebărilor legate de învățare din perspectiva unui chirurg plastician. Mihai este pasionat de chirurgia plastică și reconstructivă și, prin tot ceea ce face, se străduiește să redea pacienților săi încrederea în forțele proprii.

 

1. Cum ai descrie altora cu ce te ocupi și care e pe scurt povestea alegerii profesiei pe care o practici în prezent?

Mihai Aschilian 1

Mihai AȘCHILIAN: Sunt chirurg plastician sau omul care atunci când privește o persoană nu vede defecte fizice, ci doar foarte mult potențial, având șansa de a schimba fizicul oamenilor astfel încât acesta să se apropie mai mult de ceea ce își doresc. M-am specializat în chirurgie plastică și reparatorie în urma Rezidențiatului pe care l-am urmat în Franța. A fost o perioadă în care mi-am confirmat pasiunea pentru această latură a chirurgiei, dar în care am primit și confirmarea externă, din partea unora dintre cei mai buni specialiști din Europa, că am ceea ce e nevoie pentru a deveni un profesionist în domeniu: îndemânare, un simț estetic bine dezvoltat, capacitatea de a anticipa și multă atenție la detalii. Toate sunt vitale în chirurgia plastică.

 2. Ce înseamnă pentru tine „a învăța”?

Mihai AȘCHILIAN: Mi-am construit cariera în jurul noțiunii de învățare. Chirurgia plastică și reparatorie e un domeniu care evoluează atât de rapid încât riști să te blochezi singur dacă nu ții pasul cu noutățile. Așa cum un computer 486 este total irelevant acum, tehnicile și materialele folosite acum în operații nu prea mai seamănă cu nimic de acum 10 ani. Baza de operare rămâne aceeași, dar tot restul s-a schimbat. Ceea ce este perfect pentru mine! Nu m-aș vedea niciodată intrând într-o rutină, am nevoie să simt că azi sunt mai înțelept și mai priceput decât ieri, iar dacă asta se transformă într-un beneficiu direct pentru pacienți înseamnă că am ales bine acum 20 de ani.

„Mi-am construit cariera în jurul noțiunii de învățare. Chirurgia plastică și reparatorie e un domeniu care evoluează atât de rapid încât riști să te blochezi singur dacă nu ții pasul cu noutățile.”

 3. De-a lungul vieții, învățăm și ne dezvoltăm. Care simți că a fost una dintre cele mai importante experiențe de învățare în activitatea pe care o desfășori?

Mihai AschilianMihai AȘCHILIAN: Îmi este cel mai ușor să mă refer la cea mai recentă dintre ele, cele peste două luni petrecute anul acesta la cea mai mare clinică din Asia, unde m-am specializat în una dintre cele mai complexe intervenții din chirurgia estetică, V-shape Surgery și chirurgia ortognată. Sunt unul dintre puținii chirurgi din Europa de Est care face acest tip de intervenție (facial feminization surgery este una dintre ele și se adresează transgenderilor și nu numai) și mi-am dorit să învăț de la chirurgi cu experiență de ani buni în domeniu, cu acces la tehnologie de ultimă oră. E un punct de cotitură în cariera mea fiindcă îmi permite să mă specializez pe o zonă foarte delicat de abordat, zona feței, unde provocările sunt majore, dar la fel și posibilitățile. V-shape surgery și chirurgia ortognată înseamnă o remodelare puternică a feței, vorbim de intervenții care schimbă inclusiv structura osoasă a acestei părți din corp, nu e loc de greșeli, nici măcar minore, iar rezultatele sunt absolut spectaculoase.

4. Ce faci (concret) ca să înveți și să te dezvolți?

Mihai AȘCHILIAN: Investesc. Timp, bani, pasiune. Lucrând exclusiv în mediu privat, competiția este mult mai puternică și nu-ți poți permite să spui „anul acesta o iau mai încet”, fiindcă restul nu vor face același lucru. De aceea operez în clinici din toate țările cu tradiție în chirurgia estetică, nu neapărat pentru a învăța de fiecare dată tehnici chirurgicale noi, ci și pentru că e foarte important să înțeleg tot sistemul din jurul unei operații. Vreau să știu cum abordează alții pacientul, care sunt cele mai noi modalități de recuperare, cum evoluează psihologia pacienților din întreaga lume și să aplic ce e cel mai potrivit pacienților mei.

„Încerc să nu mă limitez la experiențe de învățare legate de profesia mea. Îmi place să particip la cursuri și workshop-uri din diferite domenii.”

5. În încheiere, te rugăm să ne împărtășești 3 lecții pe care le-ai învățat din experiența de până acum și care simți că te ajută și că se aplică dincolo de sfera ta profesională? 

Mihai AȘCHILIAN: 

  • Nu contează cât de mari sunt șansele de succes, contează cât de mult crezi tu în succesul tău.
  • Nu-ți fie teamă că nu știi tot. O lecție pe care mi-au „predat-o” marii chirurgi pe care i-am văzut deschiși să preia opinii diferite de ale lor chiar și de la rezidenți cu experiență de 2-3 ani și chiar să le pună în practică, dacă erau mai pertinente decât ale lor.
  • Oamenii din jurul tău trebuie să fie măcar un pic mai deștepți decât tine. Sau cel puțin trebuie să încerci să se întâmple asta, indiferent dacă vorbim de prieteni sau de colaboratori. Iar inteligența nu merge neapărat mână în mână cu experiența. Lasă-te inspirat de cei din jurul tău, fii curios despre cum văd alții lucrurile și aplică ceea ce ți se potrivește.

Inseamnari-despre-viata-si-invatare

Anul 2017 în ATU îl dedicăm învățării reale, conștiente și asumate. Pe parcursul lui, ne propunem să învățăm din cât mai multe contexte, una din sursele de învățare fiind experiența unor persoane care își desfășoară activitatea în domenii specifice. Credem că inspirația vine adesea atunci când suntem receptivi la ce e în jurul nostru, când reușim să schimbăm perspectiva și/sau când combinăm idei din diverse domenii. Tocmai de aceea, sperăm ca împărtășirile invitaților noștri să vă inspire și să ne facă să reflectăm mai des la ce ne face pe fiecare dintre noi să învățăm și să simțim că ne dezvoltăm!

foto: arhiva personală Mihai AȘCHILIAN

Ce am învățat de la participanți – Septembrie

Prima lună de toamnă în ATU a reprezentat o revenire cu forțe proaspete la cursurile și proiectele dragi nouă. Continuăm să învățăm de la participanți și, așa cum am facut în fiecare lună anul acesta, vă invităm să urmăriți ce învățăminte au luat cu ei trainerii noștri de la câteva dintre cursurile lunii septembrie:

 

Fiind o întâlnire care are în centrul său banii și aspectele financiare din viața cabinetului psihologic, mă folosesc de ea pentru a obține perspective diverse și oarecum “din afara” fenomenului.

Radu-MARINCEAN-2016

Psihologii mi-au arătat că banii sunt “o provocare”, o “stare de spirit, emoție”, “un rău necesar” și că, în general, îi consideră un mijloc de a-și asigura satisfacerea dorințelor, chiar dacă nu îi urmăresc cu obstinație. Mai mult, se confirmă din nou faptul că, deși se consideră oarecum în afara fenomenului financiar, sunt mai mult decât capabili să își gestioneze singuri cabinetele.

 

Radu MĂRINCEAN, Managementul Cabinetului Psihologic


Întâlnirile cu psihologi care învață despre cum să își conducă propriile cabinete este mereu aducătoare de perspective noi, proaspete, valoroase. Am învățat de această dată de la participanți că:

– exemplele de succes uneori motivează, alteori sperie; este necesar să prezentăm și greutățile prin care oamenii de succes au trecut până la momentul de glorie.

Gabriela HUM-2016

– oamenii, dincolo de conținutul livrat și mod de lucru pe parcursul trainingului, sunt atenți la tot felul de alte  aspecte – uneori la lucruri la care nici nu te gândești. De exemplu cât de multă coeziune transmite echipa de  traineri, chiar dacă livrează aspecte diferite, în zile diferite.

– deși trainingul e același pentru toți și fiecare dintre cei ce învață face cel puțin un pas înainte față de punctul de la care a pornit, fiecare avem propriul punct de pornire și propriul ritm de pășit înainte.

Gabriela HUM, Managementul Cabinetului Psihologic 


Andra-12-ani-ATU

 

Cursul de MCP de la Sibiu a fost pus sub semnul colaborării și al muncii în echipă. Ce am apreciat enorm la participanți e cum maturitatea și experiența de viață contribuie și mai mult la deschiderea și apetitul pentru înțelegere și cunoaștere.

  

Andra HANȚĂ, Managementul Cabinetului Psihologic


Miki-12-ani-ATU

Am (re)învățat că deseori singura certitudine pe care o avem este incertitudinea. Einstein afirma că „matematica, dacă vrea să păstreze legătura cu realitatea, e obligată să asume incertitudinea”. Acea parte care dorește să fie riguros precisă pierde legătura cu realitatea. Acceptarea incertitudinii, conectarea la nevoile grupului și la fiecare în parte, poate facilita procesul de cunoaștere și de creștere a nivelului de insight al participanților și nu în ultimul rând al formatorului. Am (re)învățat că, în dialogul cu celălalt, tăcerea și ascultarea acestuia pot fi cheile cu care poți deschide uși care au rămas multă vreme ferecate.  

Mihaela BOUTIERE, Consilier pentru Dezvoltare Personală, Modul I


Ce-am-invatat-de-la-participanti-ATU

A fi trainer presupune un proces constant și continuu de documentare și învățare. Ca traineri, învățăm mult când concepem și pregătim un program, învățăm când îl livrăm la sală și creștem atunci când ținem cont de evaluările și feedback-urile primite. În plus, de cele mai multe ori, e vorba de un schimb – pentru că, la rândul nostru, aflăm și învățăm de la cei cu care interacționăm pe parcursul trainingurilor. Anul 2017 îl dedicăm învățării reale, conștiente și asumate. Cu acest prilej, le-am propus trainerilor implicați în diferite proiecte ATU un exercițiu de reflecție: după fiecare training să se gândescă și să ne împărtășească ce au învățat de la participanți.

[Luni de poveste] Inteligența emoțională la (locul de) muncă

Suntem bucuroși să vă invităm la prima întâlnire Luni de poveste… la Cărturești din această ediție! Așadar, luni, 2 octombrie 2017, de la 18:30 la 20:30, Gabriela HUM ne va vorbi despre inteligența emoțională în mediul profesional, în același loc drag nouă – Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

Gabi 1920 x 1080

Data: 02.10.2017
Subiect: Inteligența emoțională la (locul de) muncă
Trainer: Gabriela HUM

Inteligența emoțională este un concept umbrelă pus asupra capacității ființei umane de a-și regla impulsurile, de a empatiza cu ceilalți și de a rezista în fața obstacolelor. La baza acestui concept stă emoția și modul în care gestionarea emoțiilor ne ajută să facem față situațiilor de viață. Publilius Syrus spunea că „dacă nu ne conducem noi emoțiile, ele ne vor conduce pe noi”. Emoțiile ne influențează constant modul în care gândim, decidem și acționăm. A ne da voie să le trăim (indiferent dacă ceea ce trăim emoțional este considerat negativ sau pozitiv), etichetarea lor corectă și înțelegerea rolului lor în viața noastră aduce beneficii semnificative în calitatea vieții noastre.

În prima seară de Luni de poveste… la Cărturești vă propun să facem o călătorie în lumea emoțiilor și să înțelegem ce sunt ele, care sunt motivele pentru care ele apar, cum putem să devenim mai conștienți de ceea ce simțim și cum putem folosi emoțiile în favoarea noastră, în special la locul de muncă (dar nu numai). Va fi o seară despre și cu emoții…puse la muncă!

 Vă aștept cu drag,

Gabi


Gabriela HUM este psiholog și trainer, fiind activă în zona de consultanță și dezvoltare personală din 1997. Coordonează echipa ATU Consulting și activitatea companiei din 2004 și e direct implicată atât în strategie, cât și în proiectele desfășurate în firmă. Gabi e pasionată de grupuri și dinamica acestora. Crede cu tărie că relația este cea care stă la baza schimbărilor, creșterii și dezvoltării umane și că învățarea este un proces de descoperire.


Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția Gabrielei HUM, găsiți filmarea mai jos (1 h și 37 de minute):


Acest atelier face parte din seria întâlnirilor Luni de poveste… la Cărturești, eveniment organizat de ATU Consulting la Librăria Cărturești (Iulius Mall, Cluj-Napoca).

170920 cover articol LdP

Luni de poveste… la Cărturești

În luna octombrie reluăm un proiect de suflet în ATU, proiect aflat anul acesta la cea de-a doua ediție: Luni de poveste… la Cărturești! În fiecare seară de luni, de la 18:30 la 20:30, vă așteptăm, în aceeași atmosferă plăcută ca și în ediția trecută, cu ceai și teme de interes inspirate din feedback-ul participanților de la ediția 2016.

170920 cover articol LdP

În această toamnă ne-am propus ca, în cadrul a cinci ateliere, să vorbim despre inteligența emoțională, despre cum să ne adaptăm la schimbare, despre cum oferim și primim feedback și cum ascultăm activ precum și despre timp și prioritizare. Ne vom întâlni din nou la Librăria Cărturești (Iulius Mall) care ne va delecta cu ceai și cărți numai bune să ne însoțească în povești de seară. Le mulțumim celor care ne-au scris anul trecut și ne-au ajutat să înțelegem ce teme sunt de interes pentru public. Pentru că anul 2017 în ATU este dedicat învățării, ne propunem ca și pe această cale să venim mai aproape, cât mai adaptat, de cei interesați de dezvoltarea personală și profesională.

Intrarea este liberă, iar pentru participare este nevoie să vă rezervați un loc, completând formularul de înscriere aferent atelierului care vă interesează. Aceste formulare vor fi disponibile pe site și pagina de Facebook ATU Consulting, din timp, pentru fiecare atelier în parte.

PROGRAM

Data: 02.10.2017
Subiect: Inteligența emoțională la (locul de) muncă
Trainer: Gabriela HUM
Fotografii de la eveniment aici.


Data: 09.10.2017
Subiect: Din culisele managementului schimbării – pași în adaptarea la situații noi
Trainer: Paula OPREA
Fotografii de la eveniment aici.


Data: 16.10.2017
Subiect: Feedback și asertivitate în situații dificile
Trainer: Ana PASCARU
Fotografii de la eveniment aici.


Data: 23.10.2017
Subiect: Prioritizarea de luni
Trainer: Răzvan GOGA
Fotografii de la eveniment aici.


Data: 30.10.2017
Subiect: Auzim, dar ascultăm?…sau de ce avem două urechi și o singură gură
Trainer: Cosmina CÂMPEAN
Fotografii de la eveniment aici.


 Vă așteptăm cu mare drag,

Echipa ATU Consulting

170921 poster articol LdP

Despre cum să ne trăim timpul cu sens

de Ioana MUREȘAN și Gabriela HUM

De câte ori nu auzim expresii de genul „nu am timp”, „nu știu când o să le fac pe toate” sau „nu mă încadrez până la termenul limită”? Le auzim la cei din jurul nostru sau conștientizăm că fiecare din noi ne-am confruntat cu situații în care am fost autorii acestui gen de expresii. Ne întâlnim cu situații în care este necesar să ne gestionăm și prioritizăm timpul atât la locul de muncă, cât și în rolurile din viața de zi cu zi – de părinte, partener, fiu/fiică, prieten și așa mai departe. Aceste roluri multiple își dispută în permanență ierarhia în viața noastră necesitând a fi prioritizate. Steven Covey în cartea „Managementul Timpului sau Cum Ne Stabilim Prioritățile” recomandă, pentru un management al timpului eficient, stabilirea unei viziuni asupra propriei vieți și prioritizarea lucrurilor importante, care ne dau sens.

Care sunt cele mai importante 3

Din dorința de a cunoaște nevoile de dezvoltare ale participanților la trainingurile de management al timpului și pentru a modela conținutul trainingului la nevoile specifice de dezvoltare ale participanților, am aplicat un chestionar de analiză de nevoi. Una dintre întrebările acestui chestionar îi pune pe participanți în postura de a detalia ”Care sunt cele mai importante 3 priorități din viața dumneavoastră?”. Din analiza statistică a reieșit faptul că:

toți participanți respondenți (N=55) au ales cariera sau dezvoltarea profesională/ personală ca una dintre primele 3 priorități în viață,
familia și prietenii au fost alese printre primele 3 priorități în viață de către 98% dintre respondenți,
un procent de 38% susțin că timpul liber, spiritualitatea sau hobby-urile sunt priorități în viața lor (pe primele 3 locuri),
29% au ales sănătatea și propria persoană ca făcând parte din top 3 priorități.

Putem concluziona că dezvoltarea personală și profesională (cariera) respectiv relațiile cu ceilalți (familia, prietenii) sunt elemente ce dau sens vieții noastre (cel puțin la vârsta de 25 – 45 de ani). Timpul liber, hobby-urile, respectiv propria sănătate sunt alese mai puțin frecvent ca fiind prioritare.

Studierea managementului timpului a început prin anii ’50, în stadiile sale incipiente fiind dedicat managerilor, iar cu trecerea timpului grupul țintă a fost extins și la alte niveluri ierarhice. Unii cercetători afirmă că managementul timpului în sensul propriu nu există pentru că timpul e un factor în afara controlului nostru și că, de fapt, timpul nu poate fi gestionat, ne putem gestiona pe noi în timp (self-management). În literatura de specialitate Lakein descrie ca modalități de management al timpului:

• identificarea nevoilor personale;
• setarea de obiective pentru îndeplinirea nevoilor;
• prioritizarea activităților;
• planificarea și organizarea timpului pentru a aloca mai mult spațiu activităților care satisfac nevoile noastre.

De asemenea, se pare că persoanele care își setează obiective și priorități și au o preferință pentru organizare percep că au un control mai mare asupra propriului timp decât cei care nu își setează obiective și au o preferință pentru organizare. Percepția controlului asupra timpului este relaționată cu rezultate pozitive, angajații care percep ca au un control al timpului mai ridicat raportează mai puține stări de tensiune și stres, precum și o mai mare satisfacție față de locul de muncă. Grahammer a observat în ultimii ani, în stilul de viață al oamenilor:

  • o accelerare a activităților – facem anumite activități mai grăbit/ mai repede;
  • o comprimare a timpului – scurtăm timpului dedicat anumitor activități (dormim mai puțin);
  • o comprimare a activităților – facem mai multe activități în același timp (măncăm și răspundem la mail-uri în același timp).

Modul în care ne gestionăm timpul (prioritizăm activități, setăm deadline-uri, ne focusăm strict pe ceea ce avem de făcut la un moment dat, ne începem ziua cu ce e dificil și ne încheiem ziua cu lucruri mai ușoare) ține strict de noi. Timpul în care facem tot ce avem de făcut este același, zilnic avem 1.440 min. Și totuși modul în care trăim aceste minute este diferit. Profesorul Zimbardo spune că aici ne întâlnim cu paradoxurile percepției timpului.

Dacă dezvoltarea profesională (cariera) și personală este unul dintre elementele prioritare în viața noastră, haideți să vedem cum putem folosi aceste paradoxuri în favoarea noastră:

a. Paradoxul vacanțelor – timpul pare mai lung când trăim ceva dinamic, iar percepția timpului este influențată de numărul de amintiri pe care le avem. Viața noastră este uneori atât de constantă încât reținem 6 – 9 evenimente noi la două săptămâni. Doar acestea merită să devină amintiri, din ceea ce trăim. În timpul vacanțelor, din cauza dinamismului și noutății, un număr de 6 – 9 evenimente pe zi tind să devină amintiri. Când facem ceva nou, orele trec foarte repede. Când ne uităm înapoi la perioada în care am facut ceva nou, avem senzația că timpul a fost foarte lung (este încărcat cu evenimente).
De aceea, în joburile cu multe rutine, angajații au senzația că stau la serviciu mult mai mult decât în joburile cu multe schimbări, iar când ajung acasă și se gândesc la ce au făcut peste zi, au senzația că nu au făcut aproape nimic și că timpul a trecut foarte repede. Se recomandă în astfel de locuri de muncă inversarea din când în când a ordinii activităților, sau introducerea de activități noi între rutinele existente. În joburile cu multă schimbare, în care creierul poate obosi la un moment dat, se recomandă introducerea unor rutine, automatizarea unor sarcini, care să dea sentimentul de certitudine și siguranță creierului și să îl lase din când în când să se odihnească.

b. Timpul trece mai repede odată cu înaintarea în vârstă. Cele mai multe amintiri le avem între 15-25 ani când trăim multe evenimente de tipul primei iubiri, prima dirigintă, prima mașină, primul an de facultate, primul job etc. Sunt momente pe care le reținem pentru că sunt impregnate emoțional. Pe măsură ce înaintăm în vârstă tindem să ne facem rutine și pattern-uri, căutăm siguranța/ certitudinea și experiențiem din ce în ce mai puține lucruri noi.

Gândiți-vă la o cameră video: filmează cu 24 de cadre/secundă. Dacă am filma cu 40 de cadre/secundă și am proiecta imaginile cu o viteza de 24 de cadre, am vedea filmul dat cu încetinitorul. Dacă am filma cu mai puține cadre (de exemplu cu 15 cadre/secundă) și am viziona ce am filmat la 24 cadre/secundă, filmul ar fi foarte rapid. Pe masură ce înaintăm în vârstă creierul nostru înregistrează din ce în ce mai puține „cadre/secundă” și asta nu din cauza vârstei, ci din cauza faptului că mediul înconjurător este redundant, cunoscut, explorat, deci nu mai avem ”nevoie să îi acordăm atenție”, îl cunoaștem și facem predicții asupra lui, nu îl mai experiențiem efectiv. Pe măsură ce înaintăm în vârstă camera noastră video internă preia mai puține cadre, iar filmul pare dat pe ”repede înainte”.

Unii dintre noi, pentru a încetini curgerea timpului (și implicit a vieții), avem tendița de a face din ce în ce mai multe activități noi (pentru a lua mai multe cadre pe secundă). Acest mod de abordare a timpului și a vieții poate duce la supra-încărcare și stres. Soluția pentru a ne trăi timpul și viața cursiv, plăcut, este de a descoperi noul, aspectele de explorat, în ceea ce facem deja, în ceea ce este deja cunoscut.

Putem să ne ajutăm de aceste paradoxuri ale percepției timpului și să găsim strategii de gestionare eficientă a timpului prin a trăi timpul cu sens:

  • să ne facem și un „to do list” precum și un „to be list” și să ne propunem obiective de dezvoltare personală și profesională cu o frecvență care ni se potrivește (azi să fiu mai răbdător, azi să mânânc fară să vorbesc, azi să folosesc alte formule de calcul în Excel, azi să vorbesc cu zâmbetul pe buze când răspund la telefon, etc.);
  • să ne propunem să facem lucrurile în alt fel, chiar dacă sunt lucruri mici – de exemplu, să schimbăm în fiecare săptămână drumul spre serviciu, să mâncăm în fiecare săptămână în alt loc sau cu altcineva;
  • să reflectăm asupra a ceea ce trăim, propunându-ne astfel să trăim un prezent care să devină un trecut din care învățăm (să găsim sens și semnificație în ceea ce trăim, nu doar să trăim și să lăsăm lucrurile să treacă prin noi sau pe lângă noi);
  • să ne prioritizăm dar și să ne echilibrăm obiectivele proprii, pe cele 4 arii: priorități legate de corp și sănătate, priorități legate de muncă și dezvoltare profesională/ personală/ carieră, priorități de relaționare și priorități de relaxare.

Bibliografie:

Steven Covey (2007) – Managementul timpului sau cum ne stabilim prioritățile, Editura Allfa

Alain Lakein (1989) – How to get control of your time and your life, Penguin Group Inc.

Octavian Pantiș (2012) – Musai List, Editura Publica

Philip Zimbardo (2008) – The Time Paradox: The New Psychology of Time that Will Change Your Life, Simon and Schuster Publisher