Provocarea de weekend #21

Cum stai cu furia?

Listă necesar:

– un carnețel
– un instrument de scris
– ideile de mai jos

Furia este o emoție de bază și un răspuns natural, de adaptare la amenințări. În mod instinctiv, agresivitatea este reacția sau comportamentul (verbal sau fizic) prin care ne exteriorizăm uneori furia. Mai sunt însă și alte modalități de a o externaliza. O anumită cantitate de furie este necesară pentru supraviețuire, ne poate scoate din blocaje și ne poate ajuta să găsim soluții la dificultățile cu care ne confruntăm. Totuși, pe termen lung, atât furia necontrolată, cât și cea neexprimată ne pot afecta starea de sănătate.
… așadar, accepți provocarea în a fi deschis/ă să schimbi modul în care îți manifești furia?

Gândește-te la temele de reflecție de mai jos și răspunde sincer:

1. Când mă enervez, …
Descrie modul în care te manifești atunci când ești furios/furioasă.
Este reacția mea sănătoasă? De ce da sau de ce nu?

2. Cu ce seamănă furia pe care o simt? Cum aș personaliza-o?

3. Cum își exprimă familia mea furia?
Enumeră fiecare mebru al familiei și descrie ce face când e furios.
Sunt reacțiile familiei mele sănătoase? De ce da sau de ce nu?

4. Unele alternative (sănătoase) care mă ajută să scap de furie sunt …

5. Persoanele cu care pot vorbi când mă enervez sunt …

6. Ultima dată când m-am înfurat și m-am descărcat pe cineva a fost …

7. Este mai ușor să dau vina pe ceilalți decât să accept responsabilități atunci când mă înfurii pentru că …

21 Angry-Bird

Inspirație: Paul Ekman, The Ekmans’ Atlas of Emotions
*** Controlling anger before it controls you, American Psychological Association
*** Emotions – Self-Discovery, http://lifeskiller.com/
Foto via tuck.my


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

Provocarea de weekend #20

Exercițiu de auto-descoperire

Listă necesar:

– un carnețel
– un instrument de scris
– ideile de mai jos

Cel mai simplu mod de a întâlni o altă parte din tine este să intri în conflict cu aceasta. Conflictul ne ajută să vedem că există ceva acolo. De exemplu, dacă ne gândim la partea noastră optimistă, respectiv la cea pesimistă – nu putem fi conștienți de adevăratele diferențe dintre cele două dacă atunci când facem această analiză paharul e fie plin, fie gol. Însă dacă avem capacitatea de a le privi pe amândouă atunci când paharul e la jumătate, sunt șanse mari să descoperim lucruri neștiute până în acel moment despre noi înșine.

Pasul 1 – Pe o foaie de hârtie scrie: „Vreau să …” și completează propoziția cu ceva ce-ți dorești mult să faci și consideri dificil sau cu ceva ce ți-ar plăcea, însă nu ți-ai imaginat vreodată că ai putea face.

Pasul 2 – Imediat după ce ai scris ceea ce dorești să faci, e posibil să simți un răspuns spontan în interiorul minții sau a corpului tău. Pe următorul rând, notează ce simți sau ce-ți trece prin minte, în ghilimele. Dacă ai mai multe răspunsuri, trece-le pe fiecare, unul sub altul.

Pasul 3 – Alege unul dintre răspunsurile pe care ți le-ai notat la pasul 2 și întreabă această parte din tine: „Cine ești tu?”. Scrie pe hârtie gândurile pe care le ai. Poți, de asemenea, să continui conversația începută și adresată unei părți din tine cu întrebări ca „De ce ai o problemă cu mine în a face asta (adică ceea ce am scris că-mi doresc)?”, „Ce este important pentru tine?”, „Ce crezi?” etc.

Răspunsurile te ghidează să afli de ce te comporți într-un anumit fel în raport cu ceea ce-ți dorești; ele scot la iveală acea parte din tine care creează gânduri și emoții și te ajută să le vezi într-un mod mai clar.

Primul pas de a lucra cu noi înșine este să ne vedem așa cum suntem. Metoda de mai sus ne permite să începem cu ceea ce ne dorim, în mod conștient. Iar pe măsură ce avansăm, putem vedea ce din noi reacționează la această dorință și să continuăm călătoria.

Depinde de tine ce faci cu ceea ce ai aflat – te amuzi, rămâi indiferent/ă începi să lupți cu ele sau ajungi să faci echipă? Sunt multe posibilități…

20 Pahare-exemplu

Inspirație: Find Yourself: A Quick Self-Discovery Activity, theworldwithin.org


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

Duminica pe coclauri #26

Duminică, 10 iulie 2016, am ales să ne petrecem ziua în natură, la umbra copacilor și a stâncilor, parcurgând prin apă și pe uscat Cheile Râmețului – traseu pe care l-am mai parcurs acum cinci ani la unul dintre team buildingurile Echipei ATU.

DpC26

Cheile Râmețului sunt o arie protejată de interes național, situată în estul Munților Trascău, județul Alba. Două masive săpate în calcare jurasice – Uzmezeu la nord, Fundoi la sud – o zonă de chei, bogată în forme carstice, iar în jur păduri, pajişti, fâneţe – aceasta este rezervaţia naturală Cheile Râmeţului, declarată arie protejată încă din anul 1969. Altitudinea minimă este de 530 m, cea maximă de 1139 m. Mai multe informații găsiți aici.

Am petrecut astfel o zi minunată, în care am umblat 7,5 km, cu o diferență de nivel de 120 de metri – zi în care ne-am exersat echilibrul și stabilitatea atât prin apă, cât și pe uscat, am admirat peisajele superbe care ne înconjurau – asta când făceam câte o pauză de la privitul cu atenție prin locurile în care pășeam – ne-am bucurat de o companie plăcută și de o masă bine-meritată la final!

Mulțumim tuturor participanților! Ne-am simțit foarte bine împreună!

DpC26-pano

Fotografii de pe parcursul drumeției se pot vedea aici.

Duminica pe coclauri logo

Pasiunea pentru legende – interviu cu Szabolcs Fazakas

[Interviuri cu oameni pasionați ] – de Gabriela HUM, Director executiv ATU Consulting

Szabolcs FAZAKAS e operator TV și președintele Asociației Culturale Visus. L-am întâlnit pe Szabi la Pianul de Jos, unde venise cu echipa sa pentru o săptămână de lucru în natură. Am intrat în vorbă și am aflat ce lucruri minunate face alături de încă 16 oameni pasionați de legende și de aducerea lor la viață. A fost un interviu în care am învățat despre legende, despre animație, am vizionat filme, am călătorit imaginar pe hărțile realizate de echipa Legendarium. Au fost două ore pline și încântătoare pentru ochi, minte și suflet.



Gabriela HUM: Am înțeles că în ultimul timp ți-ai dedicat viața unei pasiuni aparte – îți place să dai viață legendelor. Ce faceti voi, de fapt? Și cum ați început acest proiect?

Szabolcs-Fazakas-Legendarium

Szabolcs Fazakas: Legendarium este viața mea în ultimii ani. Acum 8 ani am creat o hartă pentru copii, cu legendele ce apartin locațiilor geografice și culturale din zona noastră, adica legendele din Secuime. Am creat această hartă pentru că oamenii adesea uită de legende și nu prea le folosesc. În Occident, multe națiuni își folosesc legendele ca să își facă reclamă și să se facă mai cunoscuți. Așa cum e Asterix și Obelix, legenda Galilor sau desenele animate Merida, Scoțiene. Mă gândeam mereu la legenda monstrului din Loch Ness: azi e un lac cu păstravi pe care îl vizitează anual, datorită legendei, peste 3 milioane de turiști! La noi, în Secuime, sunt vreo 200 de legende vechi, cu o structură și un conținut la fel de frumoase ca cele din străinătate. Mereu e vorba despre bine și rău, despre teme de viață din care copiii și adulții pot învăța foarte multe. Când am început să culeg legendele din Secuime, fiind stimulat de ideea de a aduce aceste legende mai aproape de copiii nostri, am constatat că știu mai puțin de 10% din ele. Tot legat de motivul pentru care am ajuns să facem Legendarium, acum ceva timp am fost la Brussels, în Parlamentul European, și am primit o hartă cu legendele Europei. Și erau acolo legende din toate tările. În România, era doar legenda lui Dracula și povestea Ateneului Român. Și e păcat ca lumea să nu știe și alte povești frumoase despre România. Chiar aici unde suntem acum (n.n. Pianul de Jos, jud Alba) sunt legende despre romani și despre o piatră de pe un vârf de munte din apropiere (n.n. Oul Arșiței).

La început am creat o hartă cu desene foarte simple și desene în mișcare, desene reprezentative pentru legendele din zona noastră. Locațiile sunt ușor de vizitat, ele există și acum și pot fi ușor recunoscute – zona Odorhei, zona Gheorgheni, zona Miercurea Ciuc, muntele Harghita. Astfel că, dacă un copil se joacă cu harta și apoi merge cu părinții în excursie, poate recunoaște cu ușurință locurile de pe hartă. E o formă de învățare plăcută. În copilărie mergeam cu bicicleta la cetățile din zona mea și am auzit multe povești. Dar eu sunt o persoană vizuală, m-am făcut operator de imagine tocmai că funcționez bine vizual, și am simțit nevoia ca dincolo de povestea auzită să am și o imagine care să îmi rămână în minte. Așa am ajuns să creăm harta. Apoi, încet încet, oamenii au început să ceară: de ce nu scrieți o carte? Și dacă tot a fost această cerere ne-am apucat împreună cu un coleg să scriem și o carte cu legende. N-a fost o muncă ușoară pentru că unele texte sunt arhaice, au cuvinte folosite acum peste 100 de ani… Am prelua legende de acum 150 de ani, culese de Orbán Balázs, care au avut nevoie să fie aduse la limbajul secolului 21, fără a le influența frumusețea. Am vândut până la ora actuală peste 35.000 de bucăți.

Szabolcs-Fazakas-Zete

Apoi părinții au început să ceară jocuri, apoi film. Și am început și noi să inventăm. Am creat un joc de masă, de tip „Nu te supăra, frate!” la care fiecare pas este o legendă. Am făcut cărți de memorie, puzzle, carte cu sunete, album muzical cu legende, cu un text simplu pentru gradiniță. Acum 6 ani am început să ne gândim să facem desene animate. Am încercat să vedem cum putem să punem în practică aceste idei și ne-am lovit de prețuri foarte mari atât la București, cât și în Budapesta. Până la urmă, am încercat să ne descurcăm cu resurse locale, am găsit un baiat în Harghita cu care am realizat primul episod în 4 ani – 14 minute realizate în 4 ani. Filmul este despre un băiețel, Zetesi, în fața căruia se derulează legendele și el se implică în legende.

A fost foarte multă muncă, multă energie, mulți bani. Prietenii și colegii îmi spuneau că nu sunt normal. Singura care m-a susținut a fost soția mea, Beáta, care a crezut mereu în mine și în proiectul acesta. Iar când l-am terminat, a fost un mare succes. La Odorhei, am umplut cinematograful de patru ori, într-un oraș mic unde în general oamenii nu merg la film în oraș. Am câștigat la Festivalul de Animație de la Kecskemet premiul telespectatorilor, un premiu mai important decât premiul juriului pentru că telecomanda e în mâna privitorului.

Am început să realizăm un serial, de 10 minute pe episod, cu o fetiță, un băiat și bunicul lor care pleacă în aventură și povestesc ce trăiesc. Lucrează cu noi la serial dramaturgul din Kung Fu Panda, care a fost foarte încântat de ideea noastră. Studioul am început să îl organizăm din ianuarie anul acesta, langă Odorheiul Secuiesc. Este singurul din țară. E o mică fabrică de desene animate, realizată cu bani obținuți dintr-un proiect câștigat în Ungaria. Am adunat tineri din zonă, graficieni, artiști, oameni care au terminat arte plastice la Timișoara, Cluj, Oradea. Avem un mentor din Budapesta: Rófusz Ferenc, câștigător al unui premiu Oscar pentru animație. În octombrie, vom avea cursuri pentru toată echipa ținute de un animator de la Dreamworks. Sunt conștient că echipa are nevoie să învețe, așa că acum suntem focusați pe cursuri și workshopuri. Așa, înce-încet, construim echipa. Zilele acestea lucram aici, la Pianu de Jos pe texte și pe partea de concept. Asta este viața noastră în ultimii 8 ani.

În viitor, ne gândim să deschidem la Băile Seiche, lângă Odorhei, un mini parc turistic cu legendele din Transilvania: te vei putea plimba printre clădiri, cu o mini mocăniță și să auzi și să trăiești legendele din zonă. Băile acestea sunt o locație turistică foarte frumoasă, cu ape minerale și bazine și nimeni nu a mai făcut nimic acolo de peste 20 de ani. Am cumpărat 3 vile, 2 le-am primit cadou și în vilele acestea vom organiza studioul și ele vor fi centrul parcului. M-am gândit să fac parcul ăsta ca să ne putem susține pe termen lung cu studiourile de film. Aș face și o brutărie, că de pâine e mereu nevoie… dar eu nu știu să fac pâine. Știu să fac film și atunci asta m-am gândit să pun în practică.

G.H.: Szobi, de unde pasiunea asta a ta pentru legende? Și care a fost prima legendă de care îți amintești?

Szabolcs  Fazakas

S.F.: Din copilărie mi-au plăcut poveștile. Mereu m-au interesat. Prima de care îmi amintesc e o legendă de la Odorheiul Secuiesc, un fel de Robin Hood al zonei, se numește viteazul Budvar care a tras din vârful dealului Budvar o săgeată în căpitanul tătarilor și l-a nimerit. E o legendă simplă, dar mi-a plăcut, știi, ca și copil era minunat că știam povestea, ne urcam pe dealul Budvar și trăgeam și noi cu arcul. Mereu m-au interesat poveștile. Mergeam cu prietenii cu bicicleta pe la cetățile din zonă și eram foarte curios. Așa am aflat că avem castele și cetăți uitate de cartea de istorie. Pe mine tocmai acestea mă interesau, mă atrăgeau. Mergeam în zonă, întrebam localnicii și ascultam povești. Localnicii știu o sumedenie de povești.

Acum Legendarium ajută părinții să transmită aceste povești mai departe, copiilor. Azi, la noi în zonă, e un prestigiu să ai o hartă și o carte a legendelor și copiii mici, de la 2 ani cântă cântecelele din film, se joacă cu hărțile, cu jocurile, cei mari citesc. Dacă te numești român, sau secui, sau sas, atunci trebuie să îți știi istoria. Și noi asta facem: punem înapoi în gene poveștile străvechi. Legendarium are un motto: „Legendele sunt mesaje din trecut care ne arată calea spre viitor!”.

„Legendele sunt mesaje din trecut care ne arată calea spre viitor!”

G.H.: Cum ai rezistat când nimeni nu credea în tine?

S.F.: Eu așa sunt. Când am ceva în cap, ceva ce îmi place și în ce cred, poate să zică oricine orice, eu merg mai departe. Dimpotrivă, faptul că unii nu cred mă motivează și mai tare. Și uite, am făcut așa de multe în acești 8 ani, am scos 2 cărți, o hartă, mai multe jocuri, un episod de animație, am o echipă de 13 colegi care se dezvoltă sub ochii mei. Sunt convins că am ales bine, că sunt pe drumul meu. Mă tot întreabă unii și alții cum mi-am ales echipa, ce criterii am avut pentru recrutarea lor. Și le spun ca am ales acei oameni care au fost suficient de nebuni să creadă în acest proiect. Toți sunt oameni veseli, jucăuși, neastâmpărați… asta aduce și unele dificultăți în echipă, e nevoie de multă răbdare cu ei, dar fără caracteristicile acestea nu poți face film, poveste, animație. Intrăm acolo, când lucrăm, într-o altă dimensiune, într-un alt timp.

Ți-am spus că am primit o hartă cu legendele Europei acum 8 ani, la Brussels. Acum 2 ani m-am întors la Brussels și ne-am prezentat proiectul. Am fost foarte mândru de el și pentru acel moment a meritat fiecare clipă din toți acești ani.

„Când lucrăm, intrăm într-o altă dimensiune, într-un alt timp!”


Interviuri-cu-oameni-pasionati-2016

Munca de trainer ne aduce aproape de mulți oameni, ne lasă să îi descoperim dincolo de activitatea lor de zi cu zi. Așa am aflat că mulți dintre ei au pasiuni: unele legate de munca lor, altele mai personale. Și cum anul 2016 în ATU este declarat anul pasiunii, am început un nou proiect din categoria beyond training, proiect prin care dorim să vă prezentăm oameni obișnuiți și pasiunile lor – sub forma unor Interviuri cu oameni pasionați

foto: Legendarium & arhiva personală Szabi FAZAKAS 

Provocarea de weekend #19

Valorile personale

Convingerile tale devin gândurile tale,
Gândurile tale devin cuvintele tale,
Cuvintele tale devin acțiunile tale,
Acțiunile tale devin obiceiurile tale,
Obiceiurile tale devin valorile tale,
Valorile tale devin destinul tău.
Mahatma Gandhi

Valorile personale reprezintă repere și principii care stau la baza atitudinilor și comportamentelor noastre. Chiar dacă adesea nu suntem conștienți de ele, acestea reflectă nevoile și dorințele pe care le avem, ne dirijează acțiunile, ne fac să luăm anumite decizii și ne ghidează în viață. Provocarea e că valorile personale se schimbă odată cu noi, tocmai de aceea e recomandat ca din când în când să ne acordăm timp și să reflectăm la ce anume e important pentru noi în momentul prezent.

Pasul 1 – Gândește-te și descrie în detaliu următoarele:

  • Care au fost cele mai mari trei realizări ale tale?
  • Care au fost cele mai mari trei momente de eficiență?
  • Care sunt regulile sau temele comune pe care le poți identifica?

Pasul 2 – Gândește-te și descrie în detaliu următoarele:

  • Care au fost cele mai mari trei eșecuri?
  • Care au fost cele mai mari trei momente de ineficiență pe care le-ai trăit?
  • Care sunt regulile sau temele comune pe care le poți identifica?

Pasul 3 – Identifică trei sau patru fraze scurte pe care ți le-ai da ca sfat pe baza trăsăturilor comune identificate la Pasul 1 și 2.

Pasul 4 – Redu frazele formulate anterior la 1-2 cuvinte cheie.

Pasul 5 – Pașii descriși anterior necesită timp și o anumită dispoziție, însă odată parcurși te ajută să te poziționezi în raport cu valorile tale personale. În continuare, notează-ți pe o foaie de hârtie maxim 10 valori în care crezi și care consideri că te definesc în momentul prezent. Dacă te ajută, poți alege din lista de mai jos.

19 Tabel-VALORI

Pasul 6 – După ce ți-ai scris maxim zece valorile pe hârtie, analizează-le și alege cinci dintre ele – pe care le consideri foarte importante pentru tine.

Pasul 7 – Renunță la încă două dintre ele și ordonează cele trei valori rămase în funcție de importanță.

  • Gândește-te cum anume se regăsesc aceste valori în viața ta.
  • Notează-ți-le pe un post-it și pune-le undeva de unde le poți vedea zilnic!

Inspirație:
Jack Powers – How to Define Your Personal Values (and a List of 75 Values)
Kevin Daum – Define Your Personal Core Values: 5 Steps
Susan Chritton (2012). Define Your Personal Brand Values
WikiHow – How to Define Your Personal Values


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

Provocarea de weekend #18

Borcanul cu răspunsuri

Listă necesar:

– un borcan
– hârtie
– un instrument de scris

La finalul fiecărei săptămâni, răspunde la următoarele întrebări:
– Ce anume m-a inspirat săptămâna aceasta?
– Ce anume din ceea ce am făcut m-a făcut să mă simt frumos/frumoasă?
– Ce anume dintre lucrurile pe care le-am făcut a fost în contradicție cu părerile celorlalți?
Scrie răspunsurile pe câte un bilețel și pune-le într-un borcan.
Recitește-le pe toate peste trei luni.
Se spune despre aceste întrebări că au ca scop identificarea pasiunilor… oare așa e? 

La rândul nostru, am primit această provocare cu ocazia aniversării a 12 ani de activitate ATU, de la colega noastră, Diana BERINDEI, însoțită de o bufniță-borcan, în care să ne punem răspunsurile la întrebări…

18 Bufnita-borcan


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?