- Îți dedic o parte din timpul meu.
- Te ascult – te ascult fără să te fac să te simți ca și cum te-ai afla în fața unui juriu.
- Îți amintesc mereu că ai puncte forte.
- Te ajut să te vindeci când ești rănit.
- Îți spun adevarul când asta te ajută; și nu-l spun când nu îți folosește la nimic.
- Îți arăt prin comportament, ton și zâmbet că e important să te simți în singuranță, confortabil, în largul tău.
- Îți arăt că regret când te-am jignit; te las și pe tine să îmi arăți că îți pare rău dacă m-ai jignit.
- Nu profit de tine. Niciodată.
- Îți fac mici surprize.
- Găsesc cuvinte care fac apel la tot ce e mai bun în tine.
- Te las să plângi când simți nevoia.
- Te încurajez să-mi spuni adevarul și să recunoști când îți e frică.
Da, îți sunt prieten.
În varianta originală (vezi mai jos Inspirație), aceste întrebări sunt formulate astfel încât să privim la ce primim și ce fac ceilalți pentru noi. E și aceasta o variantă prin care putem continua provocare, însă am considerat că e mai valoros să ne gândim mai întâi la ce anume oferim noi în fiecare dintre relațiile de prietenie pe care le avem (eu –> ție). Îți recomandăm să găsești răspunsurile și invers (tu –> mie) – respectiv privind la ce anume primești.
Îți dorim să poți să închei cu: Da, îmi ești prieten. Și am nevoie de tine.
Inspirație: Anderson, Walter (2007). Curs practic de încredere. Ed. Curtea Veche (pp. 133 – 134).
La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!
Accepți provocarea?