Luni de poveste – întâlnirile HR

După întâlnirile dedicate consilierilor pentru dezvoltare personală, respectiv formatorilor, proiectul „Luni de poveste” a continuat cu alte trei seri dedicate de această dată celor care activează sau sunt interesați de domeniul Resurselor Umane.

La prima întâlnire, în 14 martie, am avut alături de noi foști participanți de la cursul de Inspector Resurse Umane și Manager Resurse Umane, tema aleasă de colegii noștri, Gabriela HUM și Ciprian DEAK, fiind HR-ul ca facilitator al schimbării în companie.

Luni-de-Poveste-HR I

Într-o formulă mai restrânsă, am petrecut o seară plăcută și interactivă, asemănătoare cu o sesiune de training, în care am împărtășit din experiențele concrete de muncă, am lucrat pe studii de caz și am socializat. Împreună, am văzut cum poate fi abordată și facilitată schimbarea într-o companie din perspectiva HR-ului – privit ca o punte de legătură între angajați și management, familiarizându-ne totodată cu principalii pași ai schimbării ce țin de strategie, comunicare, oameni, muncă și distracție și, nu în ultimul rând, învățare.

Subiectele abordate au fost foarte interesante și utile, dezbătute într-o manieră profi și într-o atmosferă relaxată!

Cea de-a doua întâlnire am avut-o luni, 21 martie, iar de această dată, ne-am îndreptat atenția asupra competențelor și ne-am familiarizat cu ce înseamnă analiza și evaluarea acestora. Ne-am reamintit ce visam să devenim atunci când „vom fi mari”, am văzut cât de diferit poate fi interpretată și evaluată comunicarea asertivă și încrederea în sine, am aflat care sunt pașii unei analize de competențe și cum aceasta poate fi utilizată atât ca instrument – în procesul de recrutare și selecție de personal, cât și ca analiză de nevoi – pentru a recunoaște cât mai eficient nevoile de training și obiectivele de dezvoltare dintr-o companie.

Luni-de-Poveste-HR II 1

Mi-a plăcut mult sesiunea legată de analiza de competențe.

Luni-de-Poveste-HR II 2

În 28 martie, am petrecut cea de-a treia „Luni de poveste” dedicată HR-ului – și, ținând cont de sugestiile primite de la câțiva dintre participanți, am ales ca temă pentru această întâlnire Legislaţia aplicată în domeniul Resurselor Umane.

Deși poate părea un subiect rigid, am fost surprinși în mod plăcut de cât de animată a fost seara, cazurile și exemplele aduse în discuție de cei prezenți fiind concrete și extrem de interesante. Întâlnirea a fost deschisă de Gabriela HUM, apoi Ciprian DEAK a condus discuțiile specifice despre legislația în HR. Timpul a trecut pe nesimțite, ne-am cunoscut mai bine, am interacționat și am făcut schimb de cunoștințe, informații și experiențe valoroase.

Luni-de-Poveste-HR III

Mi-au plăcut discuțiile de azi – practice și utile!

Au fost niște seri calde, constructive, petrecute alături de o echipă tare simpatică. Mi-a făcut mare plăcere să vin și să petrec aceste seri alături de voi. Vă mulțumesc!

Mulțumim celor prezenți pentru participare, implicare și deschidere!


Fotografii de pe parcursul celor trei seri găsiți pe pagina noastră de Facebook: Luni de poveste #7, Luni de poveste #8 și Luni de poveste #9.


Am încheiat astfel cele nouă întâlniri „Luni de poveste” – întâlniri prin care am dorit să reluăm legătura și să vedem ce mai fac cursanții noștri, cum și-au continuat călătoria, ce au făcut cu ceea ce au învățat la trainingurile ATU – după luni sau ani de la încheierea călătoriei alături de noi.

Fiecare seară de luni a fost diferită și specială și ne bucurăm că am avut alături de noi persoane dornice de creștere și dezvoltare continuă!

Dorim să mulțumim în mod special lui Dan TĂUȚAN și Denisei SEICIAN pentru că ne-au ajutat să surprindem prin fotografii parte din atmosfera de la evenimente, precum și tuturor membrilor Echipei ATU care s-au implicat în organizare, au oferit suport și/sau au fost prezenți la întâlnirile „Luni de poveste”.

Luni-de-poveste-ATU-Consulting

Duminica pe coclauri #21

Plănuită inițial pentru Poiana cu Brândușe de la vârful Bătrâna, din cauza valului de frig, Duminica pe coclauri din 27 martie ne-a dus pe Cheile Plaiului, la balconul de pe Bedeleu.

DpC21

Am mers cu mașinile până în satul Izvoarele, județul Alba, de unde am urcat prin cheile Plaiului la Poarta Zmeilor. Am mers prin apă, noroi și zăpadă, pe câmp deschis și prin pădure și am traversat pe verticală anotimpuri (toamnă, iarnă și primăvară). Ne-am suit la Poarta Zmeilor și am vizitat balconul de la Bedeleu, unde am făcut un popas. Am putut admira priveliștea către Valea Arieșului de unde se pot vedea localitațile Sălciua și Poșaga, rezervația Scărița-Belioara, Cheile Pociovaliștei, Cheile Runcului, Vârful Jidovina, Muntele Mare. Am parcurs în total 12,4 km, cu o diferență de nivel de 750 de metri în 4 ore și 45 de minute.

Traseul și track-ul GPS pot fi văzute și descărcate de aici.

În ciuda vremeii, am petrecut o ieșire în natură – plăcută și cu aer curat! Pe platoul Bedeleului, am avut parte de zăpadă pâna la glezne și de un cer plumburiu, însă, când am ajuns la balcon, am fost rasplătiți cu soare și cer senin. Mai mult, am vizitat cutia geocache lăsată în iulie 2014.

Mulțumim pentru curaj și perseverență celor care au fost prezenți!

Fotografii de pe parcursul drumeției se pot vedea aici

Duminica pe coclauri logo

Provocarea de weekend #10

Cuvintele cheie ale zilei

Listă necesar:

– o coală de hârtie
– creioane colorate sau/și un pix

De această dată, te provocăm ca timp de o săptămână, în fiecare seară, să-ți acorzi câteva minute în care să te gândești la cum ți-a fost ziua, cum te-ai simțit, ce anume ți-a plăcut… și să-ți notezi cuvintele cheie care descriu cel mai bine ziua respectivă.

E drept, provocarea aceasta se întinde pe durata mai multor zile, însă poți profita de weekend să-ți pregătești tabelul săptămânii care urmează și, de ce nu, să o începi – la propriu – cu ziua de duminică.

Îți recomandăm să folosești o coală de hârtie (minim A4), pe care să-ți personalizezi după bunul plac calendarul săptămânal. Noi am ales să ne gândim și să găsim cuvinte cheie alegând câte o culoare, raportându-ne la un gust ce ne-a marcat ziua, la emoția predominantă și, mai ales, la ce anume ne-a plăcut.

10 Cuvinte-cheie-saptamana

Te încurajăm să lipești tabelul undeva la vedere sau să-l ții aproape de pat, pe noptieră, pentru a face acest exercițiu în fiecare seară, înainte de culcare!

O săptămână plină cu cât mai multe lucruri bune!


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

Provocarea de weekend #9

Înlătură etichetele puse vieții tale

… sau Mic exercițiu pentru descoperirea „eu-lui” autentic.

Listă necesar:

– o foaie de hârtie/un carnețel
– un instrument de scris
– timp petrecut cu tine însuți/însăți

Te invităm să încerci să așterni pe hârtie câteva rânduri în care să descrii cine ești, fără a menționa însă nici vârsta, nici sexul, nici poziția în societate, nici realizările, nici posesiunile, nici experiențele, nici datele moștenite sau cele geografice.

Asta da provocare! Oferă-ți timp și răbdare să cauți în tine acele răspunsuri care te vor ajuta în (re)descoperirea a ceea ce te face pe tine autentic/ă.

Inspirație: Dominique Loreau (2013). Arta esenței, Ed. Baroque Books Arts (p. 55)


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

Luni de poveste – întâlnirile formatorilor

După primele trei întâlniri dedicate consilierilor pentru dezvoltare personală, proiectul „Luni de poveste” a continuat cu alte trei seri la care i-am invitat alături de noi pe cei care, începând cu 2009, au urmat cursul de Formator și s-au format alături de trainerii ATU.

Luni-de-poveste-ATU-Consulting

Prima întâlnire a avut loc luni, 22 februarie, și a început sub îndrumarea Sabinei POP care, folosindu-se de sociometrii, ne-a ajutat „să spargem gheața”, să ne cunoaștem și ne-a îndemnat să socializăm.

Luni-de-Poveste-Formator-I 1

A urmat apoi intervenția lui Răzvan GOGA, care a abordat un subiect atractiv: Facilitarea Schimbării – o pastilă tonică, interesantă și dinamică despre rolul nostru ca formatori în schimbare.

Îmbinând armonios emoția, umorul și informația, am ajuns împreună la concluzia că imaginea trainerului a cărui muncă se încheie odată cu livrarea la sală este una depășită. Cu ajutorul participanților, am găsit acțiuni concrete ce pot fi implementate pentru ca schimbarea să se întâmple și să se mențină. Mai mult, raportându-ne la realitățile actuale, trainerul devine un facilitator al schimbării doar în măsura în care reușește să se implice și dincolo de orele petrecute împreună cu participanții, în menținerea schimbărilor promovate și induse de training.

Cursul cu Răzvan a fost excelent. Este natural și se vede că vrea să fie aici. În plus, transmite multă informație fără a te face să simți că te „trage” după el.

Oameni minunați care știu să facă o atmosferă pe cinste!

Luni-de-Poveste-Formator-I 2

Cea de-a doua întâlnire a fost în ultima zi de februarie, pe 29. De această dată, Mihaela BOUTIERE a ales ca temă Învățarea diferențiată – un subiect de interes pentru toți adulții, indiferent în ce postură ne aflăm – aceea de trainer sau de trainee.

Miki ne-a adus mai aproape teoria lui Kolb și, împreună cu cei prezenți, am experiențiat ce înseamnă stilurile diferite de învățare și am înțeles mai multe despre modul în care învățăm fiecare dintre noi.

Finalul serii a fost concentrat pe maniera în care noi – ca formatori, putem modela un program de training ținând cont de stilurile diferite în care oamenii învață, transferând informația spre participanți prin tipuri de activități și exerciții diferențiate.

Brusc, „Formator” s-a dovedit a fi cuvânt „limitat” pentru tot ceea ce înseamnă sau am văzut că poate înseamna asta. A fi formator înseamnă – printre multe altele – să inspiri! Să alegi să-i inspiri pe alții… Bring It On!

Luni-de-Poveste-Formator-II 1

Luni, pe 7 martie, am petrecut cea de-a treia „Luni de poveste” – ultima alături de o parte dintre participanții la cursul nostru de Formator.

Sub umbrela Planning Essentials for Trainers & Personal Development, colegul nostru, Sergiu TAMAȘ, a gândit un program interactiv, în care am reflectat (într-o formă ludică) asupra temerilor noastre în training; ne-am făcut Storyboard-ul cu obiective pentru 2016 și am avut ocazia să împărtășim idei și perspective despre Realizări, Obiective și Performanță. A existat și o sesiune de 5 min Speech în care cei care au dorit au avut ocazia să iasă în față și să aibă un discurs de 5 minute pe una dintre temele amintite.

Am avut 11 voluntari curajoși care pur și simplu ne-au îmbogățit cu împărtășirile lor! Discursurile nu doar că au fost inspiraționale, ci au fost și o dovadă de frumusețe, deschidere și autenticitatea!

Felicitări speakerilor pentru curaj, deschidere și entuziasm!

Luni-de-Poveste-Formator-III

Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a participa la un astfel de eveniment. A fost o experiență din care am avut multe de învățat și, de asemenea, care mi-a reamintit multe și importante dintre aspectele de urmat pentru livrarea unui training.

Luni-de-Poveste-Formator-II 2

A fost un prilej de reîntâlnire cu persoane care au aceleași preocupări. A fost un eveniment care m-a încărcat de energie și de motivare.

Am petrecut astfel încă trei seri deosebite, într-o atmosferă prietenoasă și antrenantă, seri pline de informații, activități practice, idei împărtășite și oameni frumoși!

Seria evenimentelor „Luni de poveste” continuă cu încă trei întâlniri dedicate HR-ului!


Fotografii de pe parcursul celor trei seri găsiți pe pagina noastră de Facebook: Luni de poveste #4, Luni de poveste #5 și Luni de poveste #6.

Duminica pe coclauri #20

Duminică, 13 martie, am fugit din Cluj-Napoca pe dealuri cu soare. Am urcat Cheile Runcului și ne-am bucurat de miresmele și sunetele primăverii, am avut priveliști superbe spre valea Arieșului, am vorbit cu oamenii din sat care își pregătesc grădinile de primăvara prea devreme venită și am făcut geocaching.

DpC20

Am urcat din satul Runc pe versantul din dreapta al cheilor Runcului, pe drum de pământ și pe potecă, pe o pantă continuă de dificultate moderată, în câmp deschis, până pe vârful Pleașa Runcurilor (931 metri altitudine), de unde am admirat priveliștea către Cetatea Liteni, Cheile Turzii, Piatra Secuiului, Vf. Ugerului, Masivul Bedeleu și Scărița Belioara. Am coborât apoi în satul Lunca Largă și ne-am întors la mașini prin cheile Runcului. Am umblat în total 9,3 km și am urcat o diferență de nivel de 470 de metri.

Traseul și track-ul GPS pot fi văzute și descărcate de aici.

O duminică pe coclauri încheiată – ca de obicei în ultima perioadă – la Restaurant Csani, la un gulaș și niște gogoși cu dulceață de afine – pentru cunoscători!

Fotografii de pe parcursul drumeției se pot vedea aici

Duminica pe coclauri logo

Provocarea de weekend #8

Colorează

Listă necesar:

– creioane colorate sau carioci
– cărți de colorat (pentru copii sau adulți)

Te invităm să colorezi! Fie că ai deja cărți de colorat prin casă (pentru copii sau pentru adulți) sau că începi cu imaginea de mai jos, concentrează-te să umpli fiecare spațiu de pe hârtie cu acele culori care te inspiră și pe care le preferi astăzi.

8 Keith-Haring-Dincolo-de-linii

Procesul de a colora este o formă de terapie prin artă. Coloratul ne poate ajuta să ne deconectăm de la grijile cotidiene, să ne relaxăm, având adesea același efect ca meditația. Într-un articol publicat pe The Huffington Post, Samantha Boardman evidențiază cinci motive pentru care merită să colorăm:

  1. Este captivant.
  2. Construiește abilități motorii de finețe.
  3. Reduce stresul.
  4. Este creativ.
  5. Este distractiv.

Inspirație: Souris Hong (2015). Dincolo de linii Colorează 119 lucrări de artă contemporană, Ed. Publica;
Samantha Boardman (2015). Channel Your Inner Kindergartner: 5 Reasons Coloring Isn’t Just for Kids, huffingtonpost.com;
Imagine: © Keith Haring Foundation


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

De la pasiunea obsesivă la pasiunea armonioasă – interviu cu Sorin Bilegan

[Interviuri cu oameni pasionați ] – de Gabriela HUM, Director executiv ATU Consulting

Sorin BILEGAN este inginer de testare la iQuest Group. L-am cunoscut la o tură cu caiacele pe Arieș, într-un mediu în care majoritatea ne comportam ca și când am avea două mâini stângi. Sorin era calm, concentrat, ținea mereu caiacul pe direcția de curgere a apei (mi-am zis atunci că sigur nu e la prima experiență). Apoi, povestind despre zbor și parapantă, am înțeles că are acces la o serie de simțuri pe care și le-a descoperit și antrenat în aer și care – se pare – că sunt foarte utile și în apă.



Gabriela HUM: Cum ai descoperit că zborul este o pasiune pentru tine?

Sorin BILEGAN: M-am apucat de zbor efectiv acum vreo 5-6 ani, dar știam despre parapantă de mai multă vreme și am tot vrut să mă apuc de curs. Inițial am zis că e prea scump, era ceva îndepărtat pentru că la prima vedere părea periculos și ciudat și m-am gândit că nu e de mine. M-am tot interesat de cursuri la școala de parapantă din Cluj și am lăsat-o pe mai târziu din motive financiare. Până la urmă am ajuns să lucrez în IT și îmi permiteam și cursul, și echipamentul, dar am ajuns să nu mai am timp. Așa că a mai durat un an sau doi în care am tot cochetat cu ideea, până într-o perioadă în care nu am mai avut nici bani, nici timp, dar atracția era din ce în ce mai mare și până la urmă m-am apucat de curs. După ce am prins microbul zborului nu au mai contat nici banii, nici timpul. Așa am învățat că dacă îți dorești cu adevărat ceva, lipsa banilor și a timpului sunt doar scuze care te fac să amâni momentul, de fapt până la urmă, dacă chiar vrei, faci pe dracu în patru și tot ajungi să se întâmple.

„… dacă îți dorești cu adevărat ceva, lipsa banilor și a timpului sunt doar scuze care te fac să amâni momentul.”

G.H.:De ce zbor și nu raliu sau altceva?

S.B.: Nu știu. Nu țin minte momentul acela exact. Știam de parapantă, știam că se face curs la Cluj, aveam un prieten care începuse cursul, dar a renunțat pentru că i-a fost frică până la urmă să continue. Și cred că de acolo mi-a rămas ideea în cap. Dar nu a fost o decizie concretă cu „gata, vreau să zbor”. Mă tot atrăgea, dar fără să știu de ce. Momentul doi a fost cu siguranță primul minut de zbor în tandem. După acela, nu am mai avut de ales.

G.H.: Cum a fost prima lansare?

Sorin-Bilegan-Zbor

S.B.: Primele două zboruri au fost pe dealurile de lângă Cluj, cu instructorul în spatele meu, am zburat în tandem, și a fost șocant și magic să văd cum trec acoperișurile caselor pe sub mine. A fost foarte lin și foarte plăcut și primul minut de zbor a fost suficient să îmi dea dependență. A fost ca și când aș fi descoperit o lume nouă, în care înveți să te adaptezi și în lumea aia ai fericirea și toate răspunsurile pe care le cauți, iar lumea obișnuită ajunge plictisitoare și banală. Și tot timpul o vrei pe cealaltă, pe cea nouă. Ca să înțelegi contextul, în perioada când cochetam cu ideea de zbor îmi simțeam viața foarte seacă. Adică aveam serviciu, aveam prieteni, ieșeam în cluburi, la distracții, era totul foarte sec și simțeam că lipsește ceva. Zborul era „ceva”-ul acela care aducea culoare în viața mea. Prin intermediul zborului, am descoperit printre altele și natura, și munții. Înainte nu prea ieșeam din oraș. Dar zborul m-a scos prin munți… Și după ce am terminat cursul și am început să zbor la munte – unde sunt cu totul alte condiții și trăiri decât pe dealurile de lângă oraș, atunci am mai descoperit o parte ce m-a ajutat să mă dezvolt foarte mult, am descoperit cum e când trebuie să te bazezi doar tu pe tine și să te stăpânești foarte bine. Adică dacă e să fac o comparație, când mergi cu bicicleta – dacă ți se pare că mergi prea repede, frânezi; dacă ți se pare drumul periculos, tragi pe dreapta și oprești. În zbor nu poți face asta. În zbor, odată ce ai decolat, ești tu cu tine și trebuie să fii foarte stăpân pe tine orice s-ar întâmplă și oricât de frică ți-ar fi. Trebuie să fii acolo, în fiecare moment, să îți asumi că tu ești singurul pe care te poți baza și să faci ceea ce trebuie. Acolo sus nu-ți poți permite să fii într-o pasă proastă. Când decizi să decolezi, le lași pe toate deoparte, uiți de tot și decizi să fii acolo, stăpân pe tine…

„Când decizi să decolezi, le lași pe toate deoparte, uiți de tot și decizi să fii acolo, stăpân pe tine… îți asumi că tu ești singurul pe care te poți baza.”

G.H.: Sună a mindfulness!

S.B.: Da, ești aici și acum, dar cumva asumat și forțat în același timp. Și înveți greșind. Odată ce nu ești atent sau ai greșit, simți efectele secundare foarte repede, ai feedback imediat și personal. Și nu ai timp să te plângi, trebuie să corectezi și să reacționezi imediat.

G.H.: Pe unde ai zburat, Sorin?

Sorin-Bilegan-Himalayas

S.B.: La începutul școlii am zburat pe dealurile de lângă Cluj, de la Dezmir – unde e școala, pe lângă Apahida, Bonțida, Florești. Pentru că adesea zburam după serviciu, aveam nevoie de locuri mai aproape de Cluj să ajung repede. După ce am terminat școala, am încercat să-mi ies un pic din zona de confort și să mă mai îndepărtez de Cluj și așa am descoperit Remetea și o altă gașcă de zburători cu mai multă experiență și altă perspectivă asupra zborului. Și cu ei am început să mă îndepărtez de oraș. Am ajuns în Parâng, la Clopotiva în Retezat, pe Transfăgărășan, în Munții Rodnei și pe Muntele Bihorului. După care am început să ies din țară, am ajuns în Alpii Austrieci, în Turcia la Oludeniz, pe urmă în Nepal (în Himalaya, lângă Annapurna) și în Kenya.

G.H.: Înțeleg că ai ajuns foarte departe de oraș până la urmă… și din ce în ce mai sus…

S.B.: Da, uneori mă gândesc că poate am ajuns prea departe, pentru că după ce m-am întors din Kenya am început să-mi pierd cheful de zbor și am lăsat-o mai moale cu parapanta.

G.H.: S-a întâmplat ceva acolo sau ce a fost cu Kenya?

Sorin-Bilegan-Kenya

S.B.: În Kenya, a fost foarte violentă vremea, condițiile de zbor erau foarte violente, asta înseamnă periculos până la urmă, și în aer nu mai era plăcere, era numai supraviețuire. Și m-am forțat să zbor, pentru că mi-am zis că trebuie să trec peste momentul acela, și simțeam așa, ca o obligație, și am ajuns să simt că nu mai e plăcere, am început să o las mai moale. Alții nu au făcut asta și au fost mai multe accidente, într-o lună cât am stat acolo au murit doi parapantiști și alții trei au avut accidente cu fracturi de coloană, alții cu mâini sau picioare rupte, lucruri care mie mi se par inacceptabile. Și după ce m-am întors acasă, un prieten bun de-al meu, unul dintre cei mai buni parapantiști din țară a avut și el un accident foarte urât. El e genul de om de la care nimeni nu se aștepta să pățească așa ceva pentru că e foarte prudent și foarte priceput și totuși uite că a pățit-o, de-abia a scăpat cu viață… Și după aceea, mi s-a tăiat cheful de zbor. Zburam jumătate de oră și apoi aterizam. Și acum sunt în pauză până îmi revine pofta, pentru că altfel chiar nu are rost.

G.H.: Citeam apropo de pasiune, că există două tipuri de pasiuni, există pasiunea armonioasă, pasiunea pe care o poți pune deoparte, e loială, ne așteaptă, ne întoarcem din când în când la ea și ne bucurăm de ea. Și există pasiunea obsesivă, care nu ne lasă să trăim până nu o punem în practică…

Sorin-Bilegan-Ninja

S.B.: Da, clar aia era, pentru mine și pentru majoritatea celor ce fac parapantism, zborul e o obsesie sau o pasiune obsesivă. Pentru că eram la serviciu și vedeam că e vreme bună afară și abia așteptam să se facă ora 4 să plec la zbor. În weekenduri, eram mereu plecat pe unde era prognoza mai bună. Aici se manifesta pasiunea obsesivă, în zona asta de „îmi trebuie neapărat”. Iar dacă aveam o zi bună și zburam două – trei ore, eram fericit, dacă nu, era urât de tot, și era și mai rău dacă alții reușeau să zboare și eu nu reușeam. Atunci era depresie totală.

Daca zbori la Dezmir – de exemplu, bate vântul din față, se lovește de deal, iar tu prinzi o zonă din asta ascendentă și acolo zbori, pe buza dealului, unde urcă vântul după ce s-a lovit de deal. Și acolo poți să stai uneori trei ore, plimbându-te în stânga și în dreapta până te plictisești. La munte, dacă te duci, e alt principiu fizic: soarele încălzește pământul, care la rândul lui încălzește aerul de deasupra lui și aerul se ridică.

Cu parapanta prinzi bulele de aer cald și te înalți cu ele. Și așa poți să ajungi până la nori, la 2000, 3000, 4000 de metri înălțime. Când zbori la munte și te bazezi pe termice (pe bulele acestea de aer cald), poți să le prinzi sau poți să nu le prinzi. Când ești începător, este mai greu să simți aerul de sub tine. Și atunci frustrarea e mare când vezi că altul a prins ușor o termică și tu te tot chinui și nu reușești. În același timp, satisfacția e mare când termica e slabă și reușești să urci cu ea.

Dar obsesia aia de care ziceai e foarte periculoasă. O dată că pe parte socială nu mă mai întâlneam cu prietenii, pentru că mie îmi trebuia la zbor și ei nu înțelegeau de ce mă tot duc din oraș. Și în al doilea rând, dacă era vreme mai turbată, dacă bătea vântul prea tare și începea să fie un pic periculos, foarte rar se întâmpla să zic ok, hai să o las baltă azi că poate pățesc ceva… Nu, mie îmi trebuia să zbor și atunci poți intra în condiții care sunt prea puternice pentru parapantă.

Acum simt că am trecut și prin etapa asta și până la urmă am început să fiu mai echilibrat. Să rămân la zbor ca pasiune armonioasă, să îl practic de plăcere, când condițiile îmi oferă posibilitatea să mă simt bine și să îl savurez.

G.H.: Unora le place decolarea, altora zborul în sine, alții iubesc momentul în care simt pământul din nou sub picioare. Ție care parte a zborului îți place mai mult?

Sorin-Bilegan-Decolare

S.B.: Decolarea cred. E un moment în care simți cum parapanta începe să-ți susțină greutatea și după aceea te ridici încet, încet și vezi pământul îndepărtându-se de tine și prima clipă de plutire, aceea e magică. La început, cât încă înveți, e multă parte tehnică și frică, însă pe măsură ce începi să stăpânești tehnica și ai experiență, faci totul din ce în ce mai mult intuitiv și te bucuri, nu prea mai gândești. Lucrezi cu tot corpul, pentru ca ai nevoie de greutatea corpului și de mâini ca să conduci parapanta, și efectiv savurezi și trăiești tot ce e acolo sus. Iar pe lângă mișcări, te folosești și de simțuri ca să zbori. Îți ziceam mai devreme de termice. După câțiva ani de zbor, am început să simt efectiv pe față vântul dacă era mai cald, să simt mirosuri, de polen, de fân, când intru în termică. Sau să simt că miroase a fum de la casele peste care trec. Astea sunt semne destul de subtile pe care la început nu le sesizam. Abia după ce am început să am experiență și poate și pentru că am început să mă relaxez, am început să le simt. Iar senzatia e magică.

G.H.: Ai visat vreodată că zbori? Pentru că mă întrebam dacă seamănă zborul real cu zborul din vise.

S.B.: Nu, nu am visat sau cel puțin nu îmi amintesc să fi visat că zbor. Așa că nu știu dacă seamănă zborul real cu cel din vis, dar știu sigur că nu seamănă deloc cu ce îmi imaginasem eu că înseamnă zborul. Pentru că în imaginația mea zborul era ceva foarte lin, o plutire, liniște și, în realitate, zborul e ceva dinamic și, în funcție de cât de turbată e condiția meteo, poate să fie foarte turbulent și scuturat. Și tot timpul sună vântul și suieră pe lângă tine, auzi păsări. Nu e liniște și nu e plutire lină niciodată. Și în plus, simți vântul și mișcările aerului în tot corpul. E ca și diferența între a fi în mașină sau a fi pe motocicletă. În mașină când conduci ești izolat, nu simți nimic, pe motocicletă simți vântul, simți mișcările, simți tot.

„În imaginația mea, zborul era ceva foarte lin, o plutire, liniște și, în realitate, zborul e ceva dinamic (…), poate să fie foarte turbulent și scuturat.”

G.H.: Și așa de încheiere, cum e lumea acolo sus? În afară de „altfel”?

S.B.: Asta e foarte grea întrebarea… Nu știu cum să îți zic… Judeci cu totul altfel, gândești cu totul altfel. Prin simplul fapt că te deplasezi în trei dimensiuni. Pe pământ te plimbi în față și în spate, stânga-dreapta. Când zbori, mai ai și a treia dimensiune, sus-jos. Și când începi să te gândești la traseu, când zbori la distanță (poți face trasee de 100-150 km), începi să te gândești nu ca și când ai fi cu mașina sau cu bicicleta și să te duci după drumuri, după căi predefinite de alții, ci să îți faci tu traseul, ghidându-te după nori și după formele de relief care te înconjoară și care generează termicele. Așa că traseele ți le faci singur pe niște criterii care sunt invizibile și teoretice.

G.H.: Ai avea vreo recomandare pentru cineva care este în căutarea pasiunii proprii?

S.B.: Ce am învățat eu din descoperirea pasiunii mele este să nu îmi pun singur limite, pentru că uneori ne punem limite singuri gândindu-ne ca uite, eu nu pot face asta, că e extrem, că numai în filme se poate… Și uite că se poate. Dacă vrei, se poate, dacă nu îți pui limite, poți să faci orice îți dorești. Apoi să îți pui limite, limite care să-mi mențină pasiunea la nivel de plăcere și nu de obsesie.

Iar un alt lucru pe care l-am învățat este să nu amân. Cred că singurul lucru pe care îl regret e că am amânat anii ăia dinainte de a mă apuca de zbor. Iar când m-am apucat de el, la început m-am aruncat cu capul înainte. Abia mai apoi lucrurile s-au așezat, ca de la sine.

„Dacă nu îți pui limite, poți să faci orice îți dorești…”

>;


Interviuri-cu-oameni-pasionati-2016

Munca de trainer ne aduce aproape de mulți oameni, ne lasă să îi descoperim dincolo de activitatea lor de zi cu zi. Așa am aflat că mulți dintre ei au pasiuni: unele legate de munca lor, altele mai personale. Și cum anul 2016 în ATU este declarat anul pasiunii, am început un nou proiect din categoria beyond training, proiect prin care dorim să vă prezentăm oameni obișnuiți și pasiunile lor – sub forma unor Interviuri cu oameni pasionați

foto: arhiva personală Sorin BILEGAN

Câte ceva despre Pasiune – rezultate sondaj

de Diana BERINDEI & Andra HANȚĂ

Nu te întreba de ce are nevoie lumea;
întreabă-te ce te face pe tine să prinzi viață. Și apoi mergi și fă acel lucru.
Pentru că lumea are nevoie de oameni care simt viața.
Howard Thurman

Se spune că „la finalul vieții, nu contează anii din viața ta, ci viața din anii tăi” (Abraham Lincoln) sau, altfel spus, că nu putem da zile vieții, însă putem da viață zilelor noastre. Dar oare ce înseamnă oare acest lucru pentru fiecare?

Ei bine, pentru noi cei din ATU, a da viață zilelor înseamnă a fi dedicat, a te dărui, a te implica, a pune pasiune în ceea ce faci, a fi fidel unui scop și valorilor pe care le avem ca indivizi.

Astfel, de pe la jumătatea anului trecut, am început să fim din ce în ce mai preocupați în echipă de ideea de pasiune – Ce înseamnă să trăiești cu pasiune? Ce înseamnă să pui pasiune în ceea ce faci? Ce înseamnă pasiunea? Cât de des simțim că facem lucrurile cu pasiune? Pentru a ne răspunde la aceste întrebări, am realizat un scurt sondaj printre vizitatorii site-ului nostru, întrebându-i ce înseamnă pasiunea pentru ei. Ne-au răspuns 55 de persoane cu vârste între 12 și 60 de ani, majoritatea femei.

În continuare, vă prezentăm punctual rezultatele obținute cu privire la modul în care oameni percep și cum trăiesc pasiunea.


Care sunt primele 3 lucruri care îți vin în minte atunci când auzi cuvântul „pasiune”?

La această întrebare, am primit răspunsuri diverse, interesante și chiar inedite, tocmai de aceea am urmărit să le analizăm atât cantitativ, cât și calitativ. Au existat cuvinte care s-au repetat, dar și mențiuni unice, tocmai de aceea, în imaginea de mai jos, veți găsi o centralizare a conceptelor enunațate cu privire la ideea de pasiune, cele mai frecvente mențiuni fiind reprezentante vizual direct proporțional cu dimensiunea cuvintelor. Remarcăm astfel că pasiunea ne face să ne gândim cel mai adesea la: iubire, plăcere, dedicare, muncă, libertate, bucurie, implicare, dăruire etc.

Pasiunea-top-words

În ceea ce privește partea de analiză calitativă, de profunzime, au rezultat patru mari categorii de răspunsuri, prin care putem privi pasiunea ca:

  • Angajament (ex. dăruire, implicare)
  • Activitate (ex. hobby-urile, cititul, munca etc.) 
  • Emoție (ex. plăcere, dragoste, iubire, curaj, bucurie, încredere etc.)
  • Valoare (ex. libertate, creativitate, spiritualitate, autenticitate etc.

Ce-e-Pasiunea

Prin urmare, dacă ar fi să sintetizăm răspunsurile primite într-o definiție, atunci pasiunea înseamnă a te implica cu dăruire și angajament într-o activitate (sau un proces) care te bucură și te împlinește, în care simți iubire și care îți oferă sentimentul de a fi liber, de a te simți în largul tău.

Care sunt pasiunile tale?

La această întrebare, am făcut în primă fază o analiză cantitativă a pasiunilor enunțate, pe care le-am restrâns acolo unde a fost cazul în categorii mai generale și pe care le-am redat în imaginea alăturată, dimensiunea cuvintelor fiind direct proporțională cu numărul de menționări făcute de respondenți.

Pasiuni-word-cloud

În ceea ce privește pasiunile pe care le au, respondenții au enumerat activități diverse, cele mai multe dintre ele concrete și specifice, pe care le-am diferențiat ulterior în funcție de două verbe: a crea și a interacționa. O parte dintre acțiunile menționate se referă la creație: a scrie, a picta, a dansa, a cânta la un instrument sau a savura produsul artistic, cum este ascultarea muzicii, vizionarea de filme. O altă parte dintre răspunsuri face referire la interacțiunea și conexiunea umană, la a iubi și la interesul pentru a cunoaște „profunzimile ființei umane”.

Ce înseamnă pentru tine să faci ceva cu pasiune?

A-face-ceva-cu-Pasiune

Răspunsurile primite la această întrebare le-am încadrat în trei categorii, după cum urmează:

  • Dăruire (investirea celor mai înalte sentimente, implicarea în muncă, implicare în procesul creator etc.)
  • A fi în prezent (utilizarea timpului la potențial maxim, imersie în prezent, curgere, prezență, contopire etc.)
  • Energie (bucurie, relaxare, lipsa oboselii, motivație, creștere, fericire etc.)

Cele trei mari categorii pe care le-am stabilit sunt arbitrare și subiective – și nu avem pretenția că sunt exhaustive. Totuși, dacă ar fi să încercăm să dăm o definiție rezultată în urma sondajului a ceea ce înseamnă „a face ceva cu pasiune”, aceasta ar porni de la a oferi în mod conștient timp și preocupare, ajungând astfel să nu mai simți trecerea timpului, pentru a te întregi pe tine în timp ce dăruiești.

Atunci când reușești să te imersezi complet în prezent, chiar uitând de tine, de orice necaz, fiind absorbit cu toată ființa ta de ceea ce faci, când timpul și spațiul devin nesemnificative pentru că ești implicat și dedicat în ceea ce faci, pentru că (te) dăruiești din suflet în acest moment și renunți la tine tocmai pentru a te întregi ulterior, de fiecare dată altfel, pentru a putea simți bucurie, împlinire, continuitate și entuziasm – înseamnă că îți trăiești pasiunea și pui pasiune în ceea ce faci!

Cât de des simți că faci lucrurile cu pasiune?

La această întrebare, am urmărit diferențierea în funcție de trei criterii: la nivel personal, la nivel profesional, respectiv în viață, în general. Variantele de răspuns au fost oferite pe o scală likert de la 1 la 5, unde unu înseamnă niciodată și cinci înseamnă întotdeauna.

Frecventa-Pasiunii

Pentru implicarea cu pasiune în viață, în general: 50% dintre participanți simt că fac lucrurile cu pasiune des, în timp ce 42,6% fac lucrurile cu pasiune câteodată. La nivel profesional, 51,9% fac lucrurile cu pasiune des și 31,5% fac lucrurile cu pasiune câteodată. La nivel personal, 59,3% au declarat că fac lucrurile cu pasiune des și 31,5% fac lucrurile cu pasiune câteodată.

Fără a avea pretenția de a generaliza aceste rezultate, jumătate din grupul nostru se implică în pasiuni și consideră că trăiește viața cu pasiune. Ceea ce iese în evidență este nivelul personal, unde 59,3% simt că se implică și pun pasiune în ceea ce fac. În plus, pentru niciuna dintre dimensiunile evaluate, respondenții nu au optat pentru varianta niciodată, ceea ce ne face să „generalizăm” afirmând că pasiunea – în doze diferite – face parte din viață!

În grupul respondenților noștri, statistic, vârsta nu este un criteriu pentru a simți pasiune sau pentru a te implica în pasiunile tale, iar faptul de a avea o anumită meserie nu este un predictor pentru cât de mult simțim pasiune în viața noastră sau pentru implicarea în pasiunea pentru ceva.


Ce ne spun învățații despre pasiune?

Dacă ne întoarcem în urmă cu multe secole, pasiunea era văzută ca o pierdere a rațiunii și a controlului, fiind un cuvânt de origine latină (passio, – onis) ce înseamnă suferință, durere, pătimire. Persoanele pasionate erau considerate sclavii pasiunii lor (Vallerand, 2012). Doar mai târziu, Descartes (1596-1650) și Hegel (1770-1831) pun în evidență calitățile pozitive ale pasiunii, considerând că pasiunea este necesară pentru a atinge cele mai înalte culmi ale împlinirii. De la aceste idei, putem sintetiza faptul că pasiunea e, în esența sa, o formă de durere, însă în același timp e un carburant ce ne motivează și care ne face să mergem înainte și să ne simțim împliniți.

În zilele noastre, un grup de psihologi conduși de Vallerand (Universitatea din Québec) ne oferă modelul dualistic al pasiunii. Aceștia definesc pasiunea ca o înclinație puternică spre o activitate auto-definitorie pe care persoana o place (sau chiar o iubește), o consideră importantă, investind timp și energie în mod regulat. Această definiție oficială se aseamănă cu ceea ce am descoperit și noi în urma sondajului realizat.

Ceea ce Vallerand (2012) aduce suplimentar este observația că exista două tipuri de pasiuni: pasiunea armonioasă și pasiunea obsesivă. Pasiunea armonioasă este văzută similară cu motivația intrinsecă, ea se ajustează, se adaugă, se integrează în viața persoanei, fără a deveni exclusivă. Pasiunea obsesivă este similară motivației extrinseci, având ca scop menținerea stimei de sine, putând deveni de necontrolat. Nerealizarea pasiunii obsesive poate duce la anxietate și vinovăție.

Pasiunea armonioasă presupune flexibilitate și autonomie. În dezvoltarea unei pasiuni, mediul este important și se pare că cel mai dăunător lucru pe care pot să îl facă părinții sau profesorii este să întrebe: „Ai exersat astăzi?”. În felul acesta, pasiunea devine o activitate de făcut pentru că așa trebuie, în loc să rămână o activitate prin care copilul alege să se exprime pe sine.


Pasiunea face parte din viață; depinde însă de fiecare dintre noi cât de mult și cât de intens o lăsăm să se manifeste. În încheiere, vă invităm să vă gândiți din când în când la ce vă face „să simțiți bucurie, împlinire, continuitate și entuziasm”, la ce anume vă determină să uitați de voi și să vă dedicați trup și suflet unui lucru și – după ce găsiți câteva dintre răspunsuri – să vă „dați voie” să primiți mai des lucrurile acelea în viața voastră!

Update iunie 2016:
Pe 7 iunie, ATU împlinește 12 ani de activitate… 12 ani puși sub semnul dedicării și pasiunii pentru învățare și creștere!
Mulțumim tuturor celor care ne-au fost și ne sunt alături în această călătorie – ne motivați să creștem, să devenim mai buni, să gândim și să livrăm cursuri și programe aparte, adaptate nevoilor voastre și cu impact pe termen lung.
Dorim așadar să împărtășim bucuria și entuziasmul pe care le simțim în aceste momente tuturor celor care ajung pe această pagină – întâmplător sau nu!
#12aniATU

Câștigătorii concursului „Citatul tău preferat din Jack Canfield”

În perioada 24 februarie – 4 martie 2016, am desfășurat pe pagina noastră de Facebook un concurs cu premii constând în 2 invitații Standard la evenimentul „Principiile Succesului. Transformă-ți povestea într-una de succes” – ce se va derula pe 10 martie 2016 în Cluj-Napoca și care îl are ca invitat pe speakerul motivațional Jack Canfield.

JC banner CONCURS

Pentru a intra în tragerea la sorți pentru unul dintre cele două premii, participanții au fost invitați să lase un comentariu la postul de concurs în care să ne spună care e citatul preferat din cărțile sau discursurile lui Jack Canfield

Mulțumim tuturor participanților!

Extragerea a fost făcută prin site-ul random.org, iar câștigătorii sunt:

  • Ioana Radu (Psiholog) – „Părinţii buni le dau copiilor rădăcini şi aripi. Rădăcini ca să ştie unde le este casa şi aripi ca să zboare în alte părţi unde să arate celorlalţi ce au învăţat.” (Jack Canfield)
  • Flavia Banc – „Nu-ți face griji de rateuri, ci de șansele pe care le irosești când alegi să nu încerci.” (Jack Canfield)

Felicitări!

Concurs-Jack-Canfield-participanti

Concurs-Jack-Canfield-castigator-6

Concurs-Jack-Canfield-castigator-5

Detalii despre eveniment și înscrieri găsiți pe site-ul Transilvania Business Seminars.