Provocarea de weekend #7

Scrierea automată

Listă necesar:

– un caiet/un carnețel/foi de hârtie
– un instrument de scris

„Așază-te undeva unde te poți relaxa. Gândește-te o clipă la problema, întrebarea sau tema pe care dorești să o explorezi. Fără să reflectezi mai departe, începe să notezi indiferent ce-ți vine mai întâi în minte. Încearcă să păstrezi un ritm constant al scrierii timp de aproximativ cinci minute, fără să te oprești ca să modifici ori să corectezi.”

„Scopul scrierii automate este să exploreze gândurile și sentimentele tale într-o modalitate spontană, neplanificată și necenzurată, fără ca tu să controlezi conștient ceea ce scrii. (…) Rezultatul nu este destinat nimănui în afară de tine – exceptând cazul în care alegi să-l împărtășești cuiva. Este un proces spontan și neîntrerupt de exprimare personală. Când ai terminat și simți că ești gata, citește ceea ce ai scris. Poți să încercuiești oricare fraze sau cuvinte care ți se par deosebit de semnificative și să iei una sau mai multe drept punct de plecare pentru noua ta încercare de scriere automată.”

Inspirație: Sir Ken Robinson (2014). Descoperă-ți Elementul. Cum să-ți afli talentele și pasiunile și cum să-ți transformi viața, Ed. Publica (pp. 42 – 43).


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

Team Building de primăvară ATU 2016

Așteptăm cu nerăbdare primăvara și iată că, puțin mai devreme de perioada calendaristică, respectiv în weekendul 20 – 21 februarie 2016, am fost în Team Buildingul de primăvară al Echipei ATU.

De această dată, ne-am întâlnit o parte dintre colegi la Casa Bucatarului, în Șuncuiuș și timp de două zile ne-am bucurat de gazde minunate, de mâncare bună și companie aleasă.

TB-primavara-2016-1

Team Buildingul ATU a reflectat tare bine ideea de training and beyond. Prima zi a fost dedicată muncii: am înțeles ce sunt și cum ne ajută în business diferențiatorii și ne-am concentrat pe diferențiatorii ATU. Îi mulțumim lui Radu VASILIU pentru intervenție!

TB-primavara-2016-2

Seara, ca de obicei, am petrecut-o jucând Mafia și mimă, râzând și bucurându-ne să petrecem timp vesel împreună. Mai mult, ziua de sâmbătă a adus un motiv în plus de sărbătoare, fiind aniversarea colegei noastre Szeréna.

A doua zi, am fost în vizită la Peștera Vadu Crișului unde după o scurtă prezentare, ne-am echipat cu căști și am parcurs cei 650 m de potecă. Am admirat măreția naturii, răbdarea și tenacitatea cu care, în mii de ani, reușește să facă opere de artă din depunerile de calcar. Am văzut colonia de lilieci ce hibernează de obicei la intrarea in peșteră.

Traseul și track-ul GPS pot fi văzute și descărcate aici.

TB-primavara-2016-3

Ne-am gândit des și la colegii care nu ne-au putut fi alături – unii dintre ei fiind la trainingurile din weekend!

Fiecare reîntâlnire e un prilej de împărtășire, de schimb de idei și perspective între oameni pasionați și diverși – ceea ce ne face să ne simțim tare norocoși că facem parte din aceeași Echipă!

Un sfârșit de săptămână intens și plin cu de toate, dar – cel mai important – cu oameni dragi alături!

Vă invităm să vedeți câteva fotografii de pe parcursul celor două zile pe pagina noastră de Facebook.

Provocarea de weekend #6

Renunță la un obicei prost

Prima oară ne formăm obiceiurile, apoi ele ne formează pe noi.
Învinge-ți obiceiurile proaste sau altfel te vor învinge ele pe tine.
Rob Gilbert

Gândește-te la lucrurile pe care le faci în mod obișnuit și simți că nu-ți fac bine (de ex. dormi prea puțin, amâni alarma telefonului dimineața, întârzii la întâlniri, îți rozi unghiile, îți întrerupi interlocutorii, fumezi etc.).

Schimbarea/renunțarea la un obicei e un proces care durează mai mult de un weekend, tocmai de aceea îți propunem ca azi să-ți alegi un obicei la care îți dorești să renunți și să te concentrezi într-o manieră pozitivă asupra lui în perioada următoare.

A te concentra pe ideea de „a renunța” sau „trebuie” sau „control” e o abordare mai puțin eficientă pentru că:

  • Fructul interzis este întotdeauna foarte atractiv.
  • Renunțarea la ceva este dificilă atunci când te gândești mereu la lucrul respectiv.
  • Nu există nicio atractivitate în a spune „nu”.
  • Inconștientul nostru nu înțelege negația (există o parte a creierului nostru care pur și simplu nu înțelege negația).

E important ca motorul schimbării să vină din ceva pozitiv și/sau să cauți consecințele pozitive ale schimbării.

Recomandare: o abordarea simplă, dar profundă prin care să fim atenți și curioși în mod conștient de ceea ce se întâmplă în corp și minte în acel moment.

Descoperă în discursul lui Judson Brewer mai multe despre mecanismul de dezvoltare a unui obicei și despre tactica de „a fi curios conștient”, pentru a învăța să vezi mai des și mai clar rezultatele acțiunilor tale:

Inspirație:
Marco AdragnaHow to Quit a Bad Habit by Answering Four Power Questions, lifehack.org
Judson Brewer – A simple way to break a bad habit, ted.com


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

Luni de poveste – întâlnirile consilierilor pentru dezvoltare personală

În ATU, unul dintre proiectele de suflet din 2016 este „Luni de poveste”.

Ne-am gândit că, după luni sau ani de la încheierea călătoriei alături de noi, ne-ar face plăcere să știm ce fac cursanții noștri, cum și-au continuat călătoria, ce au făcut cu ceea ce au învățat la trainingurile ATU la care au participat.

Luni-de-poveste-ATU-Consulting

Am început proiectul „Luni de poveste” cu o serie de trei întâlniri la care i-am invitat alături de noi pe cei care au finalizat sau parcurg acum cursul de Consilier pentru Dezvoltare Personală (CDP – după prescurtarea pe care o folosim adesea) și trainerii lor: Mihaela BOUTIERE, Szeréna SEER, Andreea BOB, Diana BERINDEI și Sabina POP.

Cele trei întâlniri au fost gândite după modelul: atașare, diferențiere și detașare.

În prima întâlnire din 1 februarie, sub îndrumarea Sabinei, am petrecut trei ore de exerciții de networking și cunoaștere, am povestit despre ce a însemnat acest training pentru ei, cum au continuat după finalizarea trainingului, având posibilitatea să își pună întrebări unii altora și trainerilor.

Sunt recunoscătoare pentru că parcurgând modulele de la cursul de Consilier pentru Dezvoltare Personală, am devenit mai deschisă, am primit tot ce îmi oferă viața. Serile de „Luni de poveste” m-au energizat, mi-au dat elan și m-au pus la acțiune.

Luni-de-Poveste-CDP I

În cea de-a doua întâlnire, pe 8 februarie, ghidați de Gabriela HUM, am petrecut o seară intensă, cu multe informații noi, cu exerciții practice, cu multe teme de reflecție – având în centru o temă cu greutate: încrederea.

Am pus sub lupă stima de sine și am discutat despre acceptarea de sine, concepția despre sine și încrederea în sine. Am văzut cine suntem și cum ne definim în momentul prezent, am primit răspunsuri de la inconștientul colectiv și am descoperit, printre altele, ce ne face pe fiecare dintre noi să ne simțim liberi.

În încheierea serii, ne-am scris fiecare „declarația de încredere”… curioși să vedem cum o vom privi și cum ne vom privi peste 5 ani!

Mulțumesc pentru căldură, deschidere, răbdare!

O experiență unică, unde ai timp să te descoperi în momente de reflecție și momente multe și pline de cunoaștere. Cursul m-a ajutat să mă cunosc, să mă accept și să cresc. Mulțumesc!

Luni-de-Poveste-CDP II

Ultima din seria celor trei întâlniri „Luni de poveste” a avut loc în 15 februarie și a fost condusă de Szeréna și Miki, care prin jocuri și exerciții practice, au pus accentul pe conștientizarea și valorificarea resurselor proprii ale celor prezenți, ajutându-i să se proiecteze în viitor.

Pentru mine, CDP a însemnat schimbarea din viața mea! Mai vreau.

Luni-de-Poveste-CDP III

Cele trei seri dedicate consilierilor pentru dezvoltare personală ne-au dat prilejul să reîntâlnim oameni frumoși, deschiși, sensibili și dornici de creștere și dezvoltare.

Mi-a deschis perspectivele cursul de CDP, m-a făcut să mă redescopăr și să mă cunosc mai bine. Serile „Luni de poveste” au fost o completare a experienței faine de la cursul de CDP. Mulțumesc!

Pot afirma cu tărie că acest curs mi-a schimbat viața! Mulțumesc!

Mulțumim tuturor participanților pentru momentele petrecute împreună!


Fotografii de pe parcursul celor trei seri găsiți pe pagina noastră de Facebook: Luni de poveste #1, Luni de poveste #2 și Luni de poveste #3.

Provocarea de weekend #5

Sună pe cineva drag

Listă necesar:

– telefon
– gânduri bune

Nu-i așa că se întâmplă uneori să te gândești la oameni care îți sunt dragi și de care îți e dor – fără neapărat să le dai un semn în acest sens?
Îți propunem să nu mai amâni și să-i telefonezi astăzi unei persoane cu care nu ai mai vorbit de ceva vreme și pe care dorești să o surprinzi într-un mod plăcut.


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

Provocarea de weekend #4

Exact unde te afli

Listă necesar:

– o foaie de hârtie
– un instrument de scris

Observă ce se află în jurul tău și notează zece lucruri despre locul în care ești în acest moment, respectiv detalii pe care nu le-ai remarcat sau cărora nu le-ai dat neapărat importanță până acum.

Exploration-1

„Aspectele cele mai importante ale lucrurilor ne sunt ascunse din cauza simplităţii şi familiarităţii lor. Suntem incapabili să observăm un lucru pentru că se află mereu în fața ochilor noștri.” – Ludwig Wittgenstein

Inspirație & foto: Smith, Keri (2008). How to Be an Explorer of the World: Portable Life Museum, (p. 29).


Provocarea-de-weekend

La final de săptămână, venim cu o idee de exercițiu, joc sau activitate prin care te încurajăm să-ți acorzi câteva minute de relaxare, care să te ajute să descoperi lucruri noi despre tine, despre pasiunile tale sau despre ceea ce se află în jurul tău!

Accepți provocarea?

Duminica pe coclauri #19

Iată că prima „Duminică pe coclauri” din 2016 am petrecut-o în ultima zi a lunii, pe 31 ianuarie, și s-a dovedit a fi o zi cu soare, gheață, noroi și curcubeu, departe de orașul mohorât, pe traseul: Hășdate – Valea Stremț – Stânaia.

DpC19

Am mers cu mașinile până în Hășdate, de unde am intrat apoi în traseul propriu-zis. Am urcat domol de-a lungul pârâului Stremț, după care am urcat pieptiș pe coama Stânaia de unde am admirat Sălicea cu vârful Măgura, cetatea de la Liteni cu vârful Piatra Mare, lacurile Filea și Șuțu. Am străbătut 9,5 km, cu o diferență de nivel de 400 m și am mers 2 ore și 45 minute.

Traseul și track-ul GPS pot fi văzute și descărcate de aici.

Am fost zece oameni mari, un copil și un cățel și ne-am bucurat de aer proaspăt, mișcare, companie plăcută și o mâncare caldă și bună la pensiunea Csáni din Vlaha, la final de drum.

Câteva fotografii din drumeție găsiți pe pagina noastră de Facebook.

Următoarea Duminică pe coclauri va fi în martie; în februarie avem primul Team Building din 2016 pentru Echipa ATU.

Duminica pe coclauri logo

Loialitatea pasiunii – interviu cu Carmen Dițiu

[Interviuri cu oameni pasionați] – de Gabriela HUM, Director executiv ATU Consulting

Carmen DIȚIU e de profesie psiholog, cu specializare în psihologie clinică şi psihoterapie cognitiv-comportamentală. Pe Carmen am cunoscut-o în urmă cu trei ani, într-un context legat de psihologie. Lucrând cu ea în grup, am sesizat profunzimea pe care o aducea în discuții și finețea cu care aborda subiecte vulnerabile, menite a fi dezbătute în grupul în care ne vedeam. Drumurile ni s-au despărțit la un moment dat, dar Carmen a rămas mereu în contact cu mine, scriindu-mi sau sunându-mă din cand în când. Și-a arătat disponibilitatea de a lucra cu noi, de a fi parte din echipă, iar în 2015 a sosit și momentul așteptat de Carmen. Am simțit-o mereu, așa cum vorbește ea despre pasiune: loială și „acolo” de câte ori ai nevoie de ajutor, de un om cu care să vorbești, de un om care să își împărtășească părerea sinceră. Azi este membră a echipei ATU și ne bucurăm să o avem alături.


Gabriela HUM: Știu că ai mai multe pasiuni, Carmen. Care sunt ele și despre care vrei să vorbim?

Carmen DIȚIU: Păi pasiunea mea cea mai puternică este grafica, doar că nu prea am timp să mă ocup de ea și ăsta e un mare regret. Dar când îmi permite timpul lucrez… și atunci se poate întâmpla să desenez ore în șir. Atunci intru în starea aceea de flow despre care se spune că îi caracterizează pe cei ce fac lucruri cu pasiune. Asta mi s-a întamplat acum, în ultima perioadă, când am lucrat la o copertă (după câteva luni în care nu am mai făcut nimic legat de grafică) și mi-a plăcut tare mult starea asta.

G.H.: Și cum e starea asta de flow, dincolo de definiție și de ce se scrie despre ea?

C.D.: E o stare în care te pierzi pe tine și pierzi noțiunea timpului, nu mai știi ce se întâmplă în jurul tău și ești acolo, doar cu ceea ce faci. Și asta nu mi se întâmplă foarte des, deși mi-ar plăcea să simt starea aceasta și când fac alte lucruri. Am constatat că e o stare pe care o trăiesc doar uneori, e de fapt un moment creativ deplin.

„… o stare în care te pierzi pe tine și pierzi noțiunea timpului, nu mai știi ce se întâmplă în jurul tău și ești acolo, doar cu ceea ce faci.”

G.H.: Și care este povestea pasiunii tale, Carmen?

C.D.: Povestea nu e una senzațională. Nu știu de unde să încep. Am făcut primele patru clase de gimnaziu la Școala Ioan Bob (nn. din Cluj-Napoca) și îmi doream să fiu profesor sau învățător. Acum dacă mă gândesc bine nu știu dacă aș fi putut face vreodată meseria asta. Și, cum mare partea din familia mea sunt artiști, amandoi unchii mei și bunica mea desenau, în clasa a patra mama m-a îndrumat spre liceul de artă. Nu am fost eu foarte încântată, pentru că îmi doream să fac altceva, nu era prima mea opțiune, vroiam să lucrez cu copiii, să predau, îmi plăcea să citesc foarte mult și niciodată nu m-am gândit să fac artă. Dar am urmat opțiunea mamei și așa am terminat clasa a XII-a la Liceul de Arta din Cluj. Pe parcursul liceului, am descoperit pasiunea pentru arta și cel mai bine am rezonat cu grafica. Am descoperit cumva că cerneala mă reprezintă mai bine decât culoarea.

Carmen-Ditiu

Am simțit însă că nu aș putea face o profesie din asta. Mereu mi-am zis că grafica va rămâne ceva doar pentru mine și așa a și rămas. De fapt, nici nu știu cum ar putea fi o profesie. Pentru mine profesia înseamnă ceva din ce poți trăi ori nu cred că aș fi putut trăi vreodată din arta. Este ceva doar pentru mine. Și gândindu-mă la lucrurile astea acum, când vobesc cu tine (pentru că trebuie să recunosc, nu m-am gândit până acum în felul acesta la pasiunea mea), mă gândesc că nu aș fi putut trăi pentru că nu pot vinde ceea ce creez. Uneori mi se întâmplă să mai vând lucrări. Însă procesul în sine nu e pentru a vinde lucrarea, ci e pentru mine. Cred că ideea de a face grafică pentru a o vinde m-ar duce la pierderea stării de flow.

G.H.: Ai spune despre tine mai repede că ești pasionată de grafica sau că ai o pasiune numită grafică?

C.D.: Cred că mai degrabă sunt pasionată. Gândindu-mă la grafica ca la o pasiune pentru cineva, mă gândesc că ar trebui să fie ceva singular, ori dacă mă gandesc la mine sunt pasionată de mai multe lucruri. Sunt pasionată și de grafică, dar mai sunt pasionată și de citit, și de cai, și de altele.

G.H.: Spunând că ești pasionată de grafică, adică folosind verbul A FI, pentru mine asta înseamnă că grafica este de fapt parte din tine, că te identifici cu pasiunea ta.

C.D.: Da, este parte din mine.

G.H.: Și cum este să fii una cu pasiunea ta?

Esente-Carmen-Ditiu

C.D.: Este o parte care mă reprezintă cel mai bine și acolo este teritoriul pe care mă pot desfășura cel mai bine, fără constrângeri și fără reguli. În artă mă simt liberă, nu mă încătușează nimic, pot să fiu eu așa cum simt în acel moment, fără să mă gândesc dacă este bine sau nu, judecățile de tip bine și rău dispar în acele momente. Acolo fac exact ce simt. Sau dacă ceilalți se uită la o lucrare a mea și văd total altceva decât am vrut eu să reprezint, sau percep un alt mesaj decât cel pe care am vrut eu să îl surprind, să îl transmit, asta nu contează. Contează ce am trăit în momentele acelea de creație. Contează faptul că EU știu ce am trăit, ce am vrut să pun pe hârtie. Uneori când mă uit peste ani la lucrări, le văd altfel. De fiecare dată spun altceva, e ca și când ar fi o cu totul altă lucrare. Iar grafica o prefer pentru că rezonează mai mult cu mine decât culoarea. E așa, mai dark un pic, mai întunecată, mai nu știu… e o parte mai nedezvăluită din mine. Probabil și fiindcă pictura, culoarea și jocul culorilor – în general, se potrivesc mai bine personalităților mai vesele. Eu am așa o latură care nu este întotdeauna luminoasă.

G.H.: Ai o lucrare care îți place în mod deosebit, la care ții mai mult?

C.D.: Nu neapărat. Fiecare mă bucură într-un fel, într-un fel deosebit, fiecare este o bucățică din mine.

G.H.: Dacă ar fi să recomanzi cuiva care este în căutarea propriei pasiuni, ce i-ai recomanda să facă pentru a o găsi?

C.D.: Să caute încotro îi spune inima, să-și asculte vocea asta interioară pe care o blocăm sau nu o auzim. Cred că fiecare are o pasiune a lui. Toți avem acolo ceva care așteaptă să fie descoperit, un loc unde se poate întoarce când ceva din exterior nu este așa cum și-ar dori. E un loc acolo în interiorul nostru unde ne întoarcem cu drag. Când îl descoperim, ne descoperim și pasiunea. Iar când ne descoperim pasiunea înțelegem ce înseamnă să ne simțim bine cu noi înșine, în echilibru.

„E un loc acolo în interiorul nostru… Când îl descoperim, ne descoperim și pasiunea. Iar când ne descoperim pasiunea înțelegem ce înseamnă să ne simțim bine cu noi înșine, în echilibru.”

G.H.: Să înțeleg că atunci când vorbim de pasiune vorbim de momente, momentele de bine și de frumos traite noi cu noi înșine?

C.D.: Da, cred că asta diferențiază o pasiune de orice altceva. Când faci ceva cu pasiune ești acolo tu cu tine, nu ai nevoie de altceva, nu ai nevoie să te întorci înafară, să cauți liniște și relaxare. O găsești în interior. Asta chiar dacă uneori nu avem timp de pasiunile noastre. Cred că asta e o altă parte frumoasă a pasiunilor noastre, faptul că ele ne sunt loiale, ele sunt acolo și ne putem întoarce la ele oricând pentru că ele ne primesc.

„Pasiunea ne e loială. E acolo și asteaptă să ajungem la ea, să o descoperim sau să ne întoarcem la ea oricând.”

Legat de momentele trăite cu noi înșine, ultimul an a fost un an mai deosebit pentru că am și expus. Înainte lucram doar pentru mine, nu am simțit nevoia de a mă expune în felul acesta. Mulți prieteni mă întrebau de ce nu expun. Dar nu am simțit să ies în public cu lucrările mele. În ultimii ani, m-am întâlnit cu fosta trupă de grafică și în 2015 am început să expun alături de ei. Nu pot să spun că a fost o experiență în care m-am simțit confortabil. M-am simțit expusă și eu alături de lucrările mele. Deși mă bucur când cineva îmi apreciază lucrările, când mă validează. Aici este o ambivalență cu care e nevoie să trăiesc…

Tot în ultimul timp m-am bucurat lucrând coperțile despre care am menționat pentru că am îmbinat două pasiuni: grafica și cititul. E mai deosebit și faptul că am ilustrat o copertă de carte, o carte pe care nu am avut ocazia să o citesc. Mi-ar plăcea să fac asta și în viitor, dar după ce citesc cartea, ca să pot să exprim chiar imaginea pe care o am despre cartea respectivă. Mi-ar plăcea să dau viață în felul în care o văd eu, unei cărți, prin ilustrații.

Folosesc pasiunea combinată și cu munca mea la cabinet, pentru că am câteva lucrări acolo. Unii m-au întrebat de ce nu fac terapie prin arta. Și nu fac pentru că nu știu cum se face, dar cred că aș putea combina la un moment dat arta cu terapia.

Spre-cer-Carmen-Ditiu

G.H.: Ai teme preferate?

C.D.: Da, îmi plac natura, copacii, caii. În ultimul timp mă atrag clădirile, colțuri de clădiri, geamuri, arcade, uși, trepte. Cred că e o altă perioadă din viața mea. Nu știu de ce am ajuns la tema clădirilor, dar mă voi gândi la asta. Cât despre copaci, cu ei am o legătură specială. Văd copacul ca pe o ființă umană, rădăcinile sunt rădăcinile noastre și coroana e partea care ne apropie de cer. Și mă văd, mă simt, așa, în fiecare copac, în trunchiurile lor, în scoarța lor.

Folosesc fiecare lucrare ca să mă descopăr. Întrebări simple, de la tema lucrării, de ce am ales o temă și nu alta, de ce am ales să lucrez într-un anume fel, unele lucrări sunt mai complexe, altele sunt mult schematizate. Există așa, o descoperire de fiecare dată, o revelație.

Uite acum de exemplu nu-mi prea mai găsesc cuvintele. Mi-ar fi mult mai ușor să mă exprim într-un desen.


Interviuri-cu-oameni-pasionati-2016

Munca de trainer ne aduce aproape de mulți oameni, ne lasă să îi descoperim dincolo de activitatea lor de zi cu zi. Așa am aflat că mulți dintre ei au pasiuni: unele legate de munca lor, altele mai personale. Și cum anul 2016 în ATU este declarat anul pasiunii, am început un nou proiect din categoria beyond training, proiect prin care dorim să vă prezentăm oameni obișnuiți și pasiunile lor – sub forma unor Interviuri cu oameni pasionați

foto: arhiva personală Carmen DIȚIU