Duminica pe coclauri #16

A venit toamna cu ceață, nori și ploi… Asta însă nu ne-a împiedicat să ne continuăm duminicile pe coclauri. Astfel, pentru duminica de 27 septembrie, traseul ales a fost Băișoara – Zăpodie.

DpC16

Am parcurs în total 9,6 km, cu o diferență de nivel de nivel de 384 de metri, am „ars” aproximativ 1.500 kcalorii.

Traseul și track-ul GPS pot fi văzute și descărcate aici.

Am fost o echipă de opt călători și un cățel. Ne-am bucurat de fructele de pădure și ciupercile încă neculese, de aerul proaspăt și glumele de drumeție. Mulțumim tuturor participanților!

Vă invităm să vedeți câteva fotografii făcute pe parcursul drumeției aici.

Duminica pe coclauri logo

 

Team Building de toamnă ATU 2015

În weekendul 5 – 6 septembrie 2015, am fost în Team Buildingul de Toamnă ATU!

TB-ATU-toamna2015-1

Se arăta un sfârșit de săptămână cu ploaie, așa că am plecat încărcați cu jocuri, acuarele, haine groase și tot ce e necesar pentru vreme rece și stat înăuntru.

Moara Căpriței ne-a primit însă cu două zile însorite, având cuptorul de casă mirosind a pâine proaspată, fripturi și prăjituri, cu susur de apă în curte și foșnet de frunze ce se pregătesc de toamnă.

A fost un weekend în care o parte din echipa ATU a fost protagonistă la Mărișel TV – în emisiunea „Viața satului (ATUlești)”. Am creat, am fost spontani și am râs pe săturate!

A doua zi, câțiva curajoși am pornit într-o drumeție de la Moara Căpriței la Vidrenii de Jos, unde am parcurs 11,5 km, cu o diferență de nivel de aproape 600 de metri.

În spatele a tot ce am experiențiat la Team Building, am văzut din nou puse în scenă valorile și misiunea ATU, într-o altă formă, și am făcut legătura cu viziunea noastră și ceea ce pregătim pentru viitor!

Mulțumim, Mihai Fazakas – pentru toate bunătățile pregătite!

Mulțumim, Răzvan Prodescu, Gabriel Mureșan, Roxana Gambra, Marius Ceușan și Adrian Pastiu – pentru pasiunea, empatia și meticulozitatea cu care ați pregătit ziua de Team Building!

Vă invităm cu drag să vedeți mai multe fotografii de pe parcursul celor două zile de Team Building pe pagina noastră de Facebook.

Curajul de a fi creativ

de Ligia CREMENE [guest post]

A trăi creativ înseamnă a trăi curajos. Curajul de a te exprima în forme nestandard, curajul de a explora, de a te arăta aşa cum eşti, de a fi vulnerabil, uneori confuz, de a nu fi înţeles, de a fi contestat, bârfit, curajul de a continua, de a asculta şi de a exprima ce doar unii înţeleg; curajul de a greşi şi de a o lua de la capăt, de a transforma, de a schimba, curajul de a străluci. Privită prin această prismă, creativitatea este o formă de rezilienţă.

Originea latină a cuvântului curaj este cor, inimă. În forma iniţială a cuvântului, curaj înseamnă să arăţi ce ai în inimă. Ce îndemn vulnerabilizator şi, totodată, ce înălţător!

Ridicăm în slăvi creativitatea, o căutăm peste tot, însă arareori o recunoaştem. Creativitatea, atât de râvnită și de elogiată, ne sperie adesea când se manifestă, la noi sau la alţii, pentru că aduce cu sine haos și incertitudine. E nevoie de curaj, claritate și asumare pentru a-ți trăi creativitatea. Si, de ce nu, de voioşie.

E bine să ştim despre creativitate pentru a ne înţelege pe noi şi pe ceilalţi, pe creativii din jurul nostru, cei cu care trăim şi lucrăm.

În primul rând, a fi creativ nu înseamnă, neapărat, a fi artist. Mi s-a întâmplat de câteva ori, de exemplu povestind cuiva că îmi place să lucrez cu oameni creativi sau despre dificultăţile de a lucra cu ei, să mi se spună: „A, da, deci cu artişti.” Nu neapărat. Chiar foarte rar cu artişti. Mai degrabă cu ingineri, programatori, medici, profesori, kinetoterapeuți, antreprenori. Din 45 de respondenţi la un sondaj fulger pe Facebook, doar 5 au menţionat altceva decât artist/pictor/scriitor/actor ca răspuns la întrebarea „Ce ocupaţie/meserie/job îţi vine în minte când spui creativitate?”.

Creativitatea este prezentă la oameni din toate domeniile şi în toate domeniile vieţii (profesional, relaţional, de mediu etc.). În domeniile tehnice, o regăsim ca sursă a inovării. Distrugerea creatoare este unul dintre modelele dezvoltării economice.

Breakfast-Ryan McGuire

Oamenii creativi găsesc soluţii graţie capacităţii lor de a face asocieri neaşteptate între concepte, cuvinte, instrumente, metode, domenii, situaţii. Adesea aceste asocieri nu le apar ca evidente şi altora, iar, dintre ele, una poate fi genială, salvatoare, iar altele pot fi fără sens, irelevante. De unde putem bănui dificultăţile cu care se confruntă un creativ. El poate fi perceput ca aerian, neserios, ciudat, incoerent, nearticulat, superficial, diletant, unul care doar îşi dă cu părerea, lipsit de rigurozitate. Asta dacă nu e recunoscut ca atare, drept creativ, şi pus în valoare.

Cum creativitatea cere adesea solitudine, un creativ poate fi perceput ca retras, neimplicat, arogant, nesociabil. Dacă îşi mai face şi obiceiul să apară, din când în când, cu idei noi şi creţe, va reuşi, într-o primă instanţă, să îi deruteze şi să îi irite pe cei care fac lucrurile după reţete, doar în feluri bine stabilite. Creativii mai au şi bunul obicei de a fi preocupaţi de mai multe lucruri deodată, adesea din domenii diferite. Sunt implicaţi în mai multe proiecte sau au mai multe joburi. Din această cauză unii îi etichetează ca neserioşi, nehotărâţi sau neprofesionişti („Nu pot să le facă bine chiar pe toate”, cârcotesc ei). Alţii le admiră cu suspiciune dinamismul şi dezinvoltura.

Ce ar mai fi de spus? Că oamenii creativi muncesc mult mai intens, pentru simplul fapt că sunt pasionaţi de ceea ce fac.

Iată de ce devine importantă o cultură organizaţională curajoasă, care înţelege şi recunoaşte creativitatea, oamenii creativi şi rolul lor în funcţionarea echipelor, departamentelor, a sistemului în ansamblul său.


Ligia-CREMENELigia CREMENE este conferenţiar la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Pasiunea pentru psihologie şi sociologie o însoţeşte încă din liceu şi se reflectă inclusiv în abordările interdisciplinare pe care le-a propus în domeniul Ingineriei Telecomunicaţiilor. Din 2014, este Coach și Master Practitioner certificat în metoda NLP-Resonanz®, parteneră a Institutului Kutschera din Austria. Pictează şi fotografiază, decorează şi reconfigurează cu plăcere orice spaţiu. Ca şi coach, are o abordare multidisciplinară, integrativă, bazată pe cele mai recente descoperiri din neuroştiinţe. Ajută oamenii să se descopere în profunzime, să-şi deblocheze potenţialul şi să-şi trăiască viaţa cu sens. 

foto Ryan McGuire via gratisography

Note despre curaj, vitejie, anduranță

de Zoltán PÁL [guest post]

Curajul se naște în momentul deciziei de a ieși din tipar, de a ieși din zona de confort a unei relații, a unei situații. Curajul înseamnă pași în incert, înseamnă pământ necunoscut, înseamnă o stare de nesiguranță antrenată de o voință tare de a schimba, de a ajunge într-un alt punct sau o stare diferită.

Curajul este energia, carburantul acelor pași în necunoscut și își are sursa în voința de a schimba în bine, în adevărat, o stare sau relație. Curajul se hrănește din crezul în simțurile și gândurile proprii. Curajul nu se cumpără, nu se planifică, nu se împrumută. El se naște din limpezirea gândurilor, din armonia dintre trup și suflet, din acceptarea propriului set de valori și din voința de a te face acceptat și de ceilalți. Curajul se naște din dialogul cu oglinda.

Curaj înseamnă să ai tăria să vorbești direct cu oamenii, cu șefii, colegii, partenerul; curaj înseamnă să-ți expui punctul de vedere chiar dacă spui ceva incomod celui căruia îl adresezi.

Curaj înseamnă tăria să te lași de activitățile și jobul care nu îți dau satisfacții profesionale. Curaj înseamnă să-i dai valoare timpului propriu și să ceri și altora să îl considere la fel de valoros.

Curaj înseamnă să ai o opinie întotdeauna, curaj înseamnă să nu rămâi indeferent, curaj înseamnă să acționezi când ai posibilitatea.

Suitcase-Ryan McGuire

În viața mea profesională și personală, toamna trecută a sosit timpul să acționez, să am curajul să spun NU unei relații personale care nu ne-a mai dat bucuria de la început, iar pe plan profesional am avut curajul să mă las de un job (cu perspective de carieră universitară), pentru că nu-mi mai oferea satisfacția necesară. Această decizie am luat-o când am ajuns la concluzia că singur nu pot schimba acea situație nesatisfăcătoare. Mi-a trebuit mult curaj, să aleg viața de mic antreprenor, cu riscurile ei, dar care îmi oferă satisfacția de a trăi din ceea ce-mi place la nebunie: ghidaj și turoperator turistic.

Vitejia apare într-un lider, care crede atât de mult în adevărul său și își antrenează toată echipa în acel necunoscut al curajului. Viteazul inspiră curaj echipei sale prin faptele sale, prin atitudinea sa adevărată. Credința în bine și adevăr a viteazului (liderului) trasează direcții, oferă fapte și rezultate de urmat. Credibilitatea liderului plasează sămânța curajului în membrii echipei.

Despre anduranță, putem vorbi doar în cazurile cinstite, în cazurile în care o direcție trasată a unei relații sau companii sau a unui sistem este bazat pe adevăr și cinste. Anduranța se poate măsura într-o aniversare de căsnicie de 30 de ani, într-o aniversare a unei companii de 50 de ani, într-o vârstă de 100 de ani a unui nuc plantat de bunic și îngrijit de nepoți. Anduranța este curajul pe termen lung în a rezista și persista pe traseul ales.


Zoltan-PALZoltán PÁL e fost asistent universitar la Facultatea de Geografie, UBB Cluj și, de 5 ani, se preocupă de conservarea ariilor protejate din arealul Corund Praid, unde a reușit să dezvolte alături de echipa Slow Tours Transylvania adevărate programe ecoturistice, bazate pe provideri locali, valorificând resursele umane, naturale locale și contribuind astfel la menținerea vieții autentice rurale transilvane. Prin activitățile pe care le desfășoară, aceștia oferă experiențe de neuitat, autentic rurale și meșteșugărești publicului interesat atât din România, cât și din toată lumea. Mai multe despre activitățile derulate găsiți pe pagina de Facebook SLOW TOURS Transylvania și, în viitor, pe website-ul proiectului

foto Ryan McGuire via gratisography

Pune-ți inima la treabă… cu Pasiune și Curaj

de Sergiu TAMAȘ, trainer ATU Consulting

Put you heart @work!

Pentru mine, Curajul înseamnă să îmi pun inima la treabă. Că sunt pe banda de alergare, că sunt pe bicicletă ori pe terenul de squash, că sunt în relație cu persoana iubită sau la un training ori într-o ședință de coaching, să am curaj înseamnă, categoric, să îmi pun inima la treabă. Cu tărie, cu caracter, cu sârguință și, mai ales, cu conștiința faptului că inima aceea nu bate de una singură.

Ea bate dacă îi dau suficient oxigen, deci aș face bine să-mi deschid în mod regulat gura. Bate dacă îi ofer o muză pentru care să bată. Bate mai tare dacă mă dau pe marele tobogan al vieții fără să mă-ntreb la fiecare minut dacă va durea când ajung jos sau dacă mă voi răni pe drum.

Despre curajul de a renunța la tot aș tot scrie. Mi-e mai prieten decât cel mai bun prieten. Am renunțat la tot de atâtea ori încât îmi dau seama că este, poate, cel mai ușor lucru. Am renunțat la tot și, de fiecare dată mi-am luat viața înapoi. Mă simt privilegiat. Rămâne doar să mă mai obișnuiesc cu a avea curaj să nu renunț la ceea ce este bine, frumos și adevărat. E o linie subțire…

Despre curajul de a risca un test. Nu testul cu ușa întredeschisă. Acela l-am trecut, am deschis ușa, m-am uitat, am intrat în grădina cu promisiuni și am știut și să mă întorc. Nu, mă refer la curajul de a risca din nou și din nou. Și din nou. Mă întreb cum reușim, copii fiind, să perseverăm în a încerca să stăm în două picioare. Picăm, riscăm, ne ridicăm iar. Și tot așa, până reușim. Mai târziu, aceeași ambiție dispare când avem mai mare nevoie de ea. Atunci când tot ce e nevoie e să ne ridicăm de jos și să o pornim din loc. Cu riscurile aferente, bineînțeles. Înțeleg de ce ne e mai ușor să ne îngrășăm… riscul de a păși afară din noi, spre ceilalți, poate părea, pentru unii, mai mare.

Ryan McGuire Montagne-Russe

Despre curajul de a mă pierde și de a fi pierdut. M-am pierdut de ceva timp în odihnă. Mă trezesc spunându-mi: sunt odihnit. Straniu, până nu demult mă trezeam spunându-mi: sunt obosit. Cine sunt eu? Ce e cu viața mea? Care sunt schimbările de care am nevoie? – mari întrebări pe care le abordez cu atâta ușurință în sesiuni de coaching. Dar – Cine sunt eu? Unde m-am pierdut? Cine sunt acest eu nou, de care mă atașez atât de greu? Acest eu care a avut curaj să se piardă și să se reconstruiască? Și, eterna întrebare… Ce va fi… ?

Despre curajul de a merge în Bali. Singur! Singur, eu, cu mine și cu gândurile mele. Curajul de a sta, așa cum îmi doream, cu capul în mâini, în mijlocul sufletului. Curajul de a sta singur 3 zile cu o insolație într-o cameră ciudată cu un ventilator- candelabru care scârțâia. Curajul de a îmi face noi prieteni sau de a zbura lângă un rus care părea că vine din filme cu gangsteri. Curajul de a mă scufunda fără butelie de oxigen până la 20 de metri adâncime, în mijlocul oceanului. Curajul de a medita și de a găsi în mine puterea să mă întorc la curajul de a fi din nou acasă.

Despre curajul de a face ceea ce contează pentru mine, cuminte, cu răbdare și cu dragoste, așa cum îmi place mie. Curajul de a face din nou trainig, coaching, management, sport, călătorii și altele, care-acum îmi scapă.

Despre curajul de a fi așa cum îmi doresc. Curajul de a fi eu, mândru de propria identitate sexuală, de a fi un iubit extraordinar, un prieten devotat, un manager care mai are multe de învățat, un trainer bun, un coach mereu acolo, un scriitor în devenire, un coleg dedicat și tot ce am omis mai sus, inclusiv a fi un fiu, un frate și un unchi mândru.

Despre curajul de a avea o viață nouă. Curajul de a avea o relație extraordinară, o carte a mea scrisă de mine, prieteni devotați, o viață profesională bogată, bani, haine și experiențe de viață care m-au construit așa cum sunt acum.

Integrează ceea ce crezi în fiecare aspect al vieții tale. Pune-ți inima la treabă și cere cel mai mult și cel mai bine de la toți ceilalți, ca și de la tine. Nu lăsa caracterul tău special și valorile tale, secretul pe care tu îl știi și nimeni altcineva – nu le lăsa să fie înghițite de marea amestecătură a complacerii. (Meryl Streep) 

foto Ryan McGuire via gratisography