Duminica pe coclauri #15

Duminică, 23 august, am plecat să străbatem Valea Căpușului și să vedem barza neagră, specie protejată în România. Pentru că ploile din zilele trecute au mărit valea și au răcit apa, am aplicat planul de contingență și am plecat spre Valea Largă și Dealul Ponorului.

DpC15

Am mers cu mașinile până în Ponor, de unde am intrat apoi în traseul propriu-zis. Am străbătut 12 km, cu o diferență de nivel de 500 m și am mers 3 ore și 10 minute. Am avut ocazia să vedem până departe, spre Muntele Rece, spre Cheile Remeților și spre Scărița Belioara.

Traseul și track-ul GPS pot fi văzute și descărcate de aici.

O duminică superbă, cu un traseu plăcut, plin de flori și fructe ce anunță apropierea toamnei!

Câteva fotografii din drumeție găsiți pe pagina noastră de Facebook.

Următoarea Duminică pe coclauri va fi în octombrie; în septembrie avem întâlnire cu Echipa ATU la Team Buildingul de toamnă.

Duminica pe coclauri logo

A pluti, a plonja, a zbura – o abordare tehnico-metaforică

de Cristian MANDU [guest post]

A pluti… O frunză care plutește în vânt. A pluti, în aer, e un zbor necontrolat. Mai precis, un zbor controlat de altcineva. A pluti înseamnă să nu controlezi direcția, să nu știi unde ajungi, nu știi cât, cum și când. Balonul cu aer cald care plutește în aerul mai rece, este dus în voia vântului doar aparent. Un pilot de balon fie se ancorează cu o sfoară de un punct fix la sol, fie analizează direcția și intensitatea vântului la diferite altitudini, speculând efectul Coriolis, datorită căruia vântul se „sucește” previzibil cu cât te apropii de pământ, căpătând astfel control asupra traiectoriei balonului. Dacă un balon se lasă „plutit” prea mult, riscă să aterizeze prin păduri, lacuri sau alte locuri nepotrivite, recuperarea balonului devenind o adevărată aventură. „A pluti” „la liber” poate fi o experiență interesantă, un exercițiu de încredere oarbă sau o adevărată nebunie, în funcție de perspectivă.

„A pluti pe aripile muzicii”… ceva deosebit… Mi se pare incorect să spui că melomanii plutesc pe aripile muzicii – în momentul în care ei decid la ce concert să meargă și ce repertoriu să asculte. La fel și pentru muzicienii care aleg ce să interpreteze, când, cum, unde și de ce. Aceștia controlează prea multe elemente pentru a se putea folosi corect verbul „a pluti”, chiar și în sens metaforic.

A plonja este un act de voință și curaj. Un plonjon în sensul propriu implică o diferență de nivel, o schimbare rapidă de altitudine. Oamenii sunt obișnuiți să funcționeze în spațiu în două axe, cea longitudinală (înainte-înapoi) și cea laterală (dreapta-stânga). A treia axa, cea verticală, este puțin exploatată în mod direct, prin salt. Înălțimea și adâncimile ei pot genera adevărate spaime. Nu e de mirare că verbul „a plonja” se folosește destul de rar în sens metaforic. Trebuie mult curaj, efort și determinare ca să ajungem să fim confortabili cu actul plonjării. Am o admirație deosebită pentru parașutiști, săritorii de la trambuline, scafandri și pentru oricine care nu numai că de bună voie se aruncă în cădere liberă, dar chiar se simte bine cu asta.

Pescarus

A zbura este ceva complex. Implică direcție și sens, viteză, altitudine, anduranță, o destinație și o destinație de rezervă. Zborul este controlat și necesită planificare. Planificarea necesită cunoștințe și analiză. A zbura necesită motivație, aptitudini speciale și un timp de pregătire îndelungat. 90% din zbor este planificare. Operațional, piloții de linie sunt antrenați și setați mental să analizeze zborul din perspectiva unei potențiale situații anormale care s-ar putea ivi în orice moment. „Ce facem dacă…?” și o permanentă analiză de risc și priorități constituie fundamentul abordării unei zile de lucru la 11-12.000 de metri (în funcție de sezon și anumite caracteristici ale maselor de aer, la aceste altitudini ne putem afla deja în Stratosferă). Zborul este gândit, sofisticat și anormal. Zborul este fabulos. La fel ca și muzica.

În baza experienței proprii, consider că din punctul de vedere al resurselor intelectuale și aptitudinilor specifice necesare, muzica și zborul sunt foarte aproape același lucru. De aceea, cred că tehnico-metaforic ar fi corect să spunem că cineva „zboară pe aripile muzicii”.


Cristian-MANDU
Cristian MANDU
este violonist cu studii de Conservator în România, Statele Unite și Elveția. În prezent, este pilot comandant pe avioane tip Airbus A320 și își continuă activitatea muzicală, susținând periodic concerte publice și concerte caritabile. Îi place să învețe mereu ceva nou, astfel că undeva între pasiunea pentru zbor și cea pentru muzică, de curând și-a făcut loc și pasiunea pentru gătit. 

foto Ryan McGuire via gratisography

Având aripi, îţi poţi depăşi limitele

de Meda GHERMAN, trainer ATU Consulting

Odată ce ai încercat zborul, vei păși întotdeauna pe pământ
cu ochii ridicați spre cer, acolo unde ai fost, și vei dori mereu să te întorci.

Leonardo da Vinci

Uneori viața are grijă de noi mai mult decât ne imaginăm. Chiar dacă ni se pare că suntem pe „linia de plutire”, într-un aşa zis echilibru, la un moment dat ceva se întâmplă şi ne izbim cu putere de pământ. Acest lucru ne face să fim atenţi la noi, ne dă de înțeles că ceva nu este în acord cu ființa noastră. Cred că atunci este un moment bun să învățăm să fim sinceri cu noi înşine, să exprimăm ceea ce este adevărat în noi, să înţelegem că și nevoile proprii contează. Atunci cred că ne putem asculta ca să ne luăm în serios propriile dorinţe și să ne reluăm zborul apoi, din nou, poate spre alte zări.

Ca să zburăm este nevoie de curaj pentru că implică o desprindere din lumea materială, de ceea ce este obișnuit, cunoscut. Zborul înseamnă aspiraţie către altceva. Arată deschiderea spre nou, curiozitate, dorința de a influența în mod pozitiv evenimentele exterioare. Ne aduce spectaculozitate, bogăţie de senzaţii inedite, timpul parcă stă în loc…

Putem să zburăm, să plutim, să ajungem acolo unde visul poate să devină realitate. Putem să ne regăsim pe noi, acolo sus, rupţi de ceea ce înseamnă „siguranţa” materială. Putem apoi să plonjăm, să ajungem cu „picioarele pe pământ”. E o dinamică şi o stare care alternează.

Dacă ne gândim în sensul fizic al acestui act, zborul este, de altfel, o sfidare a condiţiei fundamental terestre a fiinţei umane. Aspirația oamenilor către inedit și depășirea propriilor limite se află în complementaritate cu frica de necunoscut.

În imaginar, putem zbura fără teamă și putem să ne trăim visul oricare ar fi el. Uneori amintirile ne fac să visăm și să proiectăm în viitor nevoile, dorințele noastre. Astfel trăim trecutul, prezentul și viitorul în același timp. Putem modifica aspecte care ne plac mai puțin astfel încât să experimentăm trăiri pozitive care să ne încarce cu energie. Totodată ele ne motivează să ne găsim resursele de a face cu adevărat ceea ce ne dorim. Sau pur şi simplu putem pluti doar cu noi înșine.

Zbor-porumbel

Când suntem sus și plutim, evadăm din cotidian. Putem astfel să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, putem să construim imagini pozitive care să ne transpună într-o stare de bine. În starea de plutire putem să găsim relaxare prin faptul că – imaginativ – ne protejăm de stimuli exteriori. Acest lucru ne ajută să călătorim spre noi, să aruncăm o privire în interiorul ființei noastre, să avem parte de insight-uri care să ne aducă îmbogățire, așezarea/reașezarea unor aspecte, schimbare. Putem ajunge la o stare de liniște interioară în care să realizăm că suntem mai mult decât ceea ce gândim și credem despre noi la un moment dat.

Atunci cînd zburăm avem aripile întinse spre cer, suntem deschiși spre a ne depăși condiția obișnuită și limitele. Zborul înseamnă mai mult decât bătaia aripilor. El înseamnă să ne înălțăm, să ne urmărim idealurile, să ne împlinim visuri, pentru desăvârșire, autodepășire, spiritualizare.

Uneori aripile se pot frânge. Însă ele se pot vindeca, ne pot apoi înălța mai sus decât înainte, deoarece limitele pe care le avem sunt cele pe care le acceptăm noi înșine. Să ne amintim așadar că putem zbura căci „cine crede-n zbor e stăpân peste zare” – Lucian Blaga.

Bibliografie:

Ceauşu, V., Pitariu, H., Toma, M. (1992). Cabinet de psihologie. Bucureşti: Ed. Academia Română;
Eysenck, H., Eysenck, M. (1998). Descifrarea comportamentului uman. Bucureşti: Ed. Teora;

Peseschkian, N. (2009). Psihoterapia vieţii cotidiene. Bucuresti: Ed. Trei.
 
foto Ryan McGuire via gratisography