Duminica pe coclauri #13

În duminica petrecută pe coclauri în 14 iunie, am avut ca obiective Poarta Zmeilor și balconul de la Bedeleu. A fost o zi de anduranță: soare puternic, kilometri mulți, urzici multe și mari…

DpC13

Am mers cu mașinile până în satul Izvoarele, județul Alba, de unde am urcat prin cheile Plaiului la Poarta Zmeilor. Am mers prin pădure, prin apă, pe câmp deschis și prin urzici, ne-am suit la Poarta Zmeilor și am vizitat balconul de la Bedeleu, unde am făcut un popas. Am admirat priveliștea către Valea Arieșului de unde se poate vedea Rezervația Scărița-Belioara, Sălciua și Pensiunea Sub Piatră, Vidolmul și Rezervația cu larice. Am parcurs în total 12,6 km, cu o diferență de nivel de 750 de metri în 4 ore și 30 de minute. Un treseu de dificutate medie, dificil pentru cei care nu au o condiție fizică bună. Am consumat aproximativ 2.500 de kcalorii.

Traseul și track-ul GPS pot fi văzute și descărcate de aici.

Pentru copii (și nu numai), a fost o experiență inedită pentru că am facut geocaching, ne-am notat numele în log și am lăsat amintiri în cutiuța ascunsă prin padure. Ne-am încheiat ziua cu papanași și înghețată la Pensiunea Perla Trascăului, unde ne-am reîntâlnit cu prieteni dragi de la team buildingurile anterioare.

Mulțumim mult tuturor participanților pentru determinare și anduranță!

Dacă doriți, puteți vedea o parte dintre fotografiile făcute pe parcursul drumeției aici.

Următoarea Duminică pe coclauri va fi cu surprize și este programată în 19 iulie.

Duminica pe coclauri logo

 

11 ani ATU

Pe 7 iunie 2015, ATU Consulting a împlinit 11 ani de activitate: 11 ani plini, frumoși, provocatori… 11 ani în care am făcut mai mult decât training. 11 ani în care ne-am străduit să fim partenerii celor care sunt sau vor să pornească pe drumul învățării și descoperirii personale, ca adulți. 11 ani în care ne-am străduit să transmitem celor cărora le-am fost parteneri în dezvoltare că cel mai important instrument de învățare sunt ei înșiși. 11 ani în care am învățat și am crescut și noi atât ca business, cât și ca echipă.

150607-11aniATU1

O mare partea din ceea ce ATU este astăzi se datorează oamenilor care au făcut sau/și fac parte din Echipa ATU. De aceea, am ales să (ne) sărbătorim și am petrecut împreună ziua de duminică, 7 iunie, într-o atmosferă relaxată, am râs mult și bine, ne-am amintit, am povestit, ne-am emoționat, am fost recunoscători și, mai presus de altele, ne-am bucurat să fim acolo, împreună, într-un moment important pentru fiecare dintre noi și pentru contextul care ne-a adus împreună.

150607-11aniATU3

Ne-am făcut unii altora „portretele”, am împărtășit ce înseamnă ATU pentru fiecare dintre noi și, mai ales, am avut timp să stăm unii cu alții!

În continuare, vă împărtășim gândurile câtorva colegi:

În viață facem mereu alegeri… pe unele dintre ele le regretăm, iar altele ne ajută să evoluăm. Zece ani și un pic alături de ATU au înseamnat și înseamnă o călătorie cu multe provocări, cu multe experiențe, unele haioase, altele pline de învățăminte. Călătoria mea alături de ATU înseamnă să ai alături de tine oameni de la care poți învăța, care-ți reflectă deseori ce să menții, să dezvolți sau să schimbi, oameni care știu să-ți fie alături și la bucurii, dar și când ești în impas. ATU a fost una dintre cele mai bune alegeri pe care le-am făcut în „călătoria” mea profesională prin această lume.  Miki BOUTIERE

Mulți ani cu aceeași pasiune și drag pentru oamenii care sunt în jurul nostru. Sunt mândră că fac parte din Echipa ATU! – Daniela NICULA

11-ani-ATU-Echipa

Am pornit. Am primit șansa să descopăr o profesie nouă. Am învățat să am încredere în forțele proprii. (…) Am învățat că a fi perfect înseamnă a exista și a fi vulnerabil, înseamnă a fi uman. Am învățat că există oameni pe care mă pot baza. Mi-am făcut prieteni și am trăit experiențe de neuitat. Am primit șansa să-mi cresc aripile și să-mi iau zborul. Am zburat. Și am rămas. Am primit o familie, oameni dragi și sentimentul de a fi acasă. Mulțumesc! – Szerena SEER

Mulțumesc pentru ocazia de a vedea lumea prin ochii altora, prin ochii mei și prin oglindă. Orice călătorie începe cu un prim pas. Mulțumesc pentru acest pas. Am deschis astfel un drum, o aventură spre un nou eu (probabil) sau spre același eu, dar descoperit. Astăzi, știu că oamenii sunt aceia care fac să existe experiențe, emoții, creșteri și bogății. Mulțumesc și la mulți ani! – Gabi HABA

ATU înseamnă implicare, provocări, curaj, pasiune, responsabilitate, dăruire… înseamnă experiențe, lecții, proiecte și, mai presus de ele, înseamnă munca și interacțiunea cu OAMENII! După fiecare proiect sau întâlnire, cred că suntem mai bogați personal și/sau profesional. Oameni diverși, perspective diverse, entuziasm și dăruire! La mulți ani, ATU! Și la cât mai mult „training and beyond”!  Andra HANȚĂ

Pentru mine, ATU înseamnă începutul de drum spre viață și spre cunoașterea de „mine”. Pe lângă multe experiențe profesionale, am avut și am parte de povești de viață, modele frumoase, zâmbete și bucurie (…). – Cecilia GHERLE

(…) Mâine o luăm de la capăt, construim poduri noi, să poată trece oamenii, să-și construiască viețile.  Sergiu TAMAȘ

150607-11aniATU2

Fiecare dintre noi a plecat cu un sentiment plăcut și liniștitor – cu un sentiment de apartenență la o Echipă deosebită, o Echipă în care fiecare membru al ei se remarcă și, în același timp, are oportunitatea să crească tocmai datorită diversății ei.

Mai multe fotografii de pe parcursul aniversării celor 11 ani ATU găsiți în albumul special de pe pagina noastră de Facebook. 

Ghidul tău pentru Dezvoltare Personală

Dacă am pus anul 2015 sub semnul dezvoltării personale, ne-am gândit că, odată cu aniversarea a 11 ani de activitate ATU Consulting, cel mai potrivit cadou pe care îl putem oferi tuturor celor care ne sunt alături este un instrument practic și util în dezvoltarea personală a fiecăruia.

A luat naștere astfel o cărticică în care am pus mult suflet și am adunat 11 exerciții, alături de mai multe resurse și idei valoroase pentru dezvoltarea personală.

Coperta-11ani-ebook

Vă invităm cu drag să descărcați cărticica online. Dacă aveți posibilitatea, vă recomandăm să o și printați – multe dintre exercițiile propuse presupun lucrul cu foaia și creionul.

Sperăm să aveți parte de o lectură plăcută și, după ce parcurgeți ghidul primit în dar, să puneți în practică cât mai multe exerciții și idei.

 

{rsform 8}

Despre copilul interior și bucuriile vieții de zi cu zi

de Anda COFARU [guest post]

Îmi place la nebunie meseria mea. Sunt artist plastic, ilustrator.

Fac desene drăguțe pentru copii – teoretic. Practic, desenele mele nu sunt doar pentru copii, ci și pentru adulți – în special pentru cei care au uitat să mai vadă frumusețea din lucrurile simple ale vieții.

De multe ori, în cariera mea de ilustrator, am dat peste tot felul de persoane… care mai de care mai serioase, care mă priveau sceptice când le spuneam că fac ilustrații pentru copii. Mă întrebau: „Păi, și poți trăi din asta? Ai clienți?”. Se uitau apoi și mai sceptici la mine când le spuneam zâmbind: „Da, normal!”. Iar când scoteam din geantă câteva calendare de buzunar cu desenele (întotdeauna le am la mine!) și le vedeau, dintr-o dată totul se schimba: „Vaaaaiiiii, ce drăguuuț! Uite și asta… și asta… Ia uite acolo la păsăroiul ăla cum cântă! Și ce drăguță e zânița aia care fură scorțișoara!” – Uneori aceste exclamații sunt însoțite și de tot felul de sunete drăguțe de încântare. Parcă erau copii din nou, parcă redescopereau și ei lumea odată cu Lia (zânuța mea)…

Grapes Anda Cofaru

A fost și cineva care mi-a spus: „Da, sunt foarte faine, dar nu mă exprim pentru că am și eu mândria mea de bărbat, nu renunț la ea ca să îți arăt ce mult îmi plac” – ceea ce îmi amintește de o vorbă pe care am auzit-o de la mai mulți oameni: „Ca să răzbești în viață trebuie să fii dur!”.

Cinnamon Anda Cofaru

Dacă ne ghidăm după ideea asta, începem să ne ascundem din ce în ce mai mult sensibilitatea, o acoperim cu o mască de om dur și dăm înainte. Că doar trebuie să devenim „imuni” la lucrurile negative pe care le vedem peste tot (boli, știri – ce adesea arată doar probleme, accidente, încălzirea globală, dispariția albinelor, sfârșitul lumii, continuați voi). Până și desenele animate pentru copii au devenit din ce în ce mai violente. Și apoi nu-i de mirare că toate simțurile ne sunt „anesteziate” și ajungem să mâncăm mai mult decât ne trebuie, să bem mai mult, să căutăm „distracții” mai multe, să dăm corpului mai mult, când de fapt, avem nevoie să ne hrănim sufletul, copilul interior.

Iar sufletul nu se hrănește cu monoglutamat de sodiu sau alcool…

… dar se poate hrăni cu multe alte lucruri: timp în natură, compania animalelor, dans, pescuit, pictură, muzică, timp de calitate cu cei dragi etc.

__fg_link_2__

Mi-a spus o dată un profesor: „Să știi că a face ilustrații pentru copii este o mare responsabilitate. Un tablou normal pe care îl vinzi? Ajunge la un om, doi-trei. Hai cinci, dacă are musafiri. Hai, poate o sută dacă ți-l cumpără vreun muzeu. Dar ce faci tu, ajunge la o generație. Cu desenele din cărți, poți să faci copii normali sau poți să faci copii psihopați”. Nu știu dacă e chiar așa de mare influența, dar cu siguranță o influență există.

De ce nu s-ar aplica asta și la adulți? Era o vorbă: „Ce semeni, aia culegi”. Dacă la oameni ajung mai mult negativități, cum să poată ei să „gândească pozitiv”?

__fg_link_3__

Niște imagini inocente ce sărbătoresc relația dintre om, natură și animale aduc de multe ori zâmbetul pe buze chiar și celor mai serioși oameni (oare de asta au și filmulețele cu pisici atâta succes?).

Scopul lor nu e doar de a înveseli copiii, ci de a aduce aminte adulților să se bucure de lucrurile mici din viață – pentru că, așa cum spunea un maestru, nu trăim doar la concedii sau evenimente precum nunta, botezul copiilor (sau al nepoților). Viața este mai mult decât cele 20 de zile de concediu pe an sau două zile de la sfârșitul săptămânii. Capacitatea de a ne bucura de lucrurile mici ne poate schimba calitatea trăirilor de zi cu zi. 

Un desen drăguț poate părea un lucru mic – însă acest lucru mic poate ne amintește de alt lucru mic, care ne face fericiți. Și ne face, poate, să devenim mai receptivi și la alte lucruri mici pentru care putem fi recunoscători de-a lungul unei zile – iar atitudinea de mulțumire și recunoștință este ceva ce radiază, îi influențează în mod pozitiv și pe cei din jurul nostru, iar asta atrage după sine experiențe mai plăcute cu ei și tot așa. Ca un bulgăre de zăpadă.

__fg_link_4__

E important să ne exprimăm gândurile bune, oricât de mici ar părea, pentru că niciodată nu știm cui îi pot face ziua mai plăcută.

Și-apăi, făcând asta zi de zi… cum să nu îmi iubesc meseria? 


Anda-COFARUAnda COFARU a absolvit universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și a urmat un curs de ilustrație de carte în Italia, în cadrul programului Erasmus. A ilustrat mai multe cărți pentru copii, printre care se numără În căutarea sufletului Crăciunului (R. D. Mottok), Yummy stories/Poftă de povești (Luminița Alexandru), Povețe cu multe fețe (Adela Dobran). În timpul liber, îi place să meargă pe munte și să exerseze TaiChi, o artă martială la care a fost și campioană națională în 2012 și 2014. Activitățile în natură și TaiChi-ul o ajută să se reconecteze, să se echilibreze și să găsească acea stare de calm și bucurie care o inspiră să facă cele mai frumoase desene. Mai multe ilustrații de-ale Andei găsiți aici.

1 iunie – „Misterele Pădurii”

În acest an, am ales să sărbătorim Ziua Copilului printr-o activitate care ne place și ni se potrivește!

Cu mic, cu mare, ne-am adunat 44 de curajoși și am pornint într-o super expediție pe poteca tematică din Făget „Misterele Pădurii”, unde am fost însoțiți permanent de broscuța albă Oachi-Oac. Poteca tematică a fost amenajată de Asociaţia Natura Transilvaniei, împreună cu Asociația Ecouri Verzi, și are o lungime de 2,7 km. Este un traseu ușor, care poate fi parcurs atât de adulți, cât și de copii.

1iunie2015-Misterele-padurii

Am avut parte de o vreme minunată: de mult soare și de umbra copacilor. După ce am străbătut traseul, am poposit pentru odihnă, joacă și poezii. Copiii curajoși au primit baloane, fructe și cărți cu poezii. Am citit, am făcut baloane de săpun, am râs și ne-am simțit bine.

Am petrecut împreună un 1 iunie de pus în ramă! Mulțumim mult tuturor participanților!

Fotografii din drumeție găsiți pe pagina noastră de Facebook.

***

Cărticica pe care copiii au primit-o în dar este Povețe cu multe fețe de Adela Dobran și ilustrată de Anda Cofaru.

Povete-cu-multe-fete

Despre cele trei stări ale Eului: copil, părinte, adult

de Mihaela BOUTIERE, trainer ATU Consulting

Copilul râde: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul.”
Tânărul cântă: „Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea.”
Bătrânul tace: „Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea.”
Lucian Blaga

Luna iunie debutează cu o zi importantă pentru cei mici, care ne reaminteşte – cred – de propria copilărie. Copilăria este tărâmul inocenţei şi al autenticităţii, este adesea un teritoriu magic în care trăim totul la maximă intensitate, în care râdem şi plângem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm în câteva secunde, în care ne bucurăm de cele mai neînsemnate lucruri pe care le descoperim în jurul nostru.

Probabil mulţi dintre noi, adulţi fiind, ne-am surprins în ipostaze copilăreşti, cu dorinţe aparent nepotrivite vârstei: de a construi castele de nisip pe malul mării, de a ne da în leagăn, de a ne cumpăra prăjitura favorită de când eram mici, de a face mici ghiduşii. Poate ne-am murdărit voit cu acuarele sau am sărit în sus la primii fulgi de nea sau am aplaudat cu un entuziasm pe care îl credeam pierdut odată cu anii. Şi, uneori, o voce interioară din noi ne-a apostrofat: „Cum îţi permiţi să faci asta? Te porţi ca un copil deşi nu mai eşti!”. Surprinşi, ne punem poate întrebări: Oare de ce facem toate astea? Ce din noi ne determină să ne comportăm astfel?

Răspunsul îl primim prin modelul lui Eric Berne, iniţiatorul Analizei Tranzacţionale, care descrie personalitatea umană şi relaţiile interpersonale din perspectiva celor trei stări ale eului: Eul Copil, Eul Părinte şi Eul Adult.

Ce reprezintă aceste stări ale eului?

O stare a eului se referă la un set de comportamente, gânduri şi raţionamente, emoţii şi sentimente, asociate şi activate de o situaţie de viaţă. În fiecare dintre noi, există aceste stări de la o vârstă foarte timpurie şi până la una înaintată.

Eul Copil se referă la sentimente, atitudini sau comportamente impregnate de experienţele pozitive sau negative din copilărie. „Copilăria este ca o oglindă care reflectează în viaţa de mai târziu primele imagini” (S. Smiles). Astfel, Eul Copil însumează emoţiile, satisfacţiile, plăcerile şi neplăcerile, regretele, anxietăţile şi temerile, furia. Este starea prin care se exprimă spontan trebuinţele şi dorinţele noastre, emoţiile şi sentimentele. Vreau, îmi place – sunt cuvintele care definesc Eul Copil. El reprezintă totodată şi resursa de creativitate, intuiţie, spontaneitate. Eul Copil este cel care se bucură, se întristează, râde, plânge, respinge, are fantezii, poate fi egocentric, manipulator. El este sursa energiei şi a entuziasmului. „Un copil poate să înveţe oricând un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce îşi doreşte” (P. Coehlo).

Eul Părinte înseamnă trăiri, idei şi comportamente preluate de la părinţi sau alte figuri parentale semnificative pentru noi în copilărie. Cuprinde cerinţele, valorile, regulile, normele, opiniile, judecăţile pe care o persoană le-a interiorizat în copilăria sa. Părintele din noi este acea parte care dictează reguli conform cărora îşi doreşte să trăim. Multe din aceste reguli sunt aceleaşi pe care părinţii noştri ni le-au impus în timpul copilăriei. Eul Părinte poate fi definit sintetic prin cuvântul trebuie.

Eul Adult este caracterizat de un set autonom de sentimente autentice, atitudini şi comportamente adecvate situaţiei prezente. Eul Adult caracterizează comportamentul realist, logic şi raţional. Este cel care pune întrebări, care menţine atitudinea noastră de curiozitate şi interogare asupra lumii; poate fi definit sintetic prin cuvintele: cine, când, cum, ce și, mai ales, pot. Eul Adult este cel care se informează, compară, evaluează, analizează, învaţă, reflectează, înţelege, comunică, ia decizii, rezolvă probleme, negociază. El facilitează eficienţa şi reuşita în atingerea scopurilor propuse.

***

Reflectând asupra celor trei stări ale Eului apare o întrebare firească: cum ne influenţează acestea viaţa de zi cu zi, relaţia cu noi înşine şi relaţiile interpersonale?

Luăm decizii, comunicăm (inclusiv în dialogurile noastre interioare) şi relaţionăm în funcţie de dominanţa unei stări a Eului asupra celorlalte sau în funcţie de echilibrul în care acestea se află. Cazul ideal este acela în care cele trei stări ale Eului sunt în echilibru şi reacţionăm adaptat la situaţia în care ne aflăm. În funcţie de tipul de educaţie din familie şi şcoală, cele trei stări ale Eului se dezvoltă armonios sau disproporţionat. Din nefericire, prin modele şi strategii educative neadecvate, se hipertrofiază una dintre dimensiuni în defavoarea celorlalte (acest lucru poate fi constat atât la copil şi adolescent, cât şi la adult şi vârstnic). De exemplu, o educaţie rigidă, plină de constrângeri poate duce la exacerbarea Eului Părinte; o educaţie excesiv de liberală sau de protectoare conduce la augmentarea Eului Copil. O persoană care se află permanent în starea de adult şi îşi reprimă Eul Copil devine o persoană exagerat de raţională, calculată, realistă sau pragmatică; fantezia, spontaneitatea şi plăcerea micilor bucurii ale vieţii îi lipsesc.

Subdimensionarea Eului Părinte poate să ducă la comportamente dezadaptative prin ignorarea şi încălcarea unor reguli şi norme. O persoană cu un Eu Părinte dominant încearcă în relaţiile cu ceilalţi să se impună, să domine, să comande, să judece, să critice sau să îi devalorizeze pe ceilalţi (părintele normativ/critic). Alteori, Eul Părinte se manifestă preponderent prin comportamente de protecţie, de încurajare şi de ajutor (părintele binevoitor/protectiv).

Eul Copil ne poate influenţa în diverse moduri. Uneori, ca adulţi în viaţa de zi cu zi, ne lăsăm dominaţi de sentimente de neputinţă şi devalorizare pe care le trăiam în copilărie când cineva semnificativ pentru noi ne spunea: „Nu eşti suficient de bun, nu faci nimic ca lumea. Iar ai greşit!”. Pentru a ne proteja, uneori ne creăm căi de a fugi de emoţiile noastre negative şi ne refugiem în relaţii disfuncţionale, muncă excesivă, mâncare, alcool etc.

Ryan McGuire 2

John Pollard propune metoda self-parenting care se bazează pe monitorizarea dialogului interior pentru a vedea când jucăm rolul de părinte (Eul Părinte) şi când suntem copii (Eul Copil) şi care este raportul dintre cele două roluri. Ceea ce ne poate îmbunătăţi viaţa este schimbarea felului în care acest părinte interior îşi schimbă rolul pe care l-a avut până acum. Putem face asta învăţând să iubim necondiţionat, să sprijinim şi să valorizăm copilul nostru interior, renunţând la atitudinea critică neconstructivă. Ca adult, avem control deplin asupra dialogului nostru interior fără a culpabiliza persoanele semnificative din copilăria noastră pentru faptul că părintele nostru interior este critic şi vrea să deţină controlul. Thomas Szasz afirmă că „un copil devine adult atunci când îşi dă seama că are dreptul să şi greşească şi că nu trebuie să aibă întotdeauna dreptate”.

Eul Adult este cel care permite integrarea armonioasă şi un echilibru între dorinţe, plăceri (Eul Copil) şi norme/valori (Eul Părinte). Uneori, aceste stări pot fi în conflict: de exemplu, Eul Părinte din noi insistă să lucrăm mai mult să finalizăm un raport, iar Eul Copil vrea să meargă la film împreună cu prietenii şi să se relaxeze. În astfel de situaţii de decizii, persoana cu un Eu Adult bine conturat, îşi ascultă Eul Părinte şi cel de Copil, dar hotărăşte Adultul. Un alt exemplu: unei tinere, angajată de un an în cadrul unei companii şi căreia nu i s-a mărit salariul cum i s-a promis la angajare, Eul Copil spune: „Sunt foarte nemulţumită că salariul a rămas acelaşi ca la angajare. M-am săturat să lucrez pe bani puţini”, iar Eul Părinte va spune: „Ar trebui să fii mai tolerantă şi să te bucuri că ai un loc de muncă” în timp ce poate să intervină Eul Adult care va lua decizia de a discuta cu team leaderul acest aspect.

Niciuna dintre cele trei stări ale Eului nu este mai bună sau mai importantă decât celelalte două. O bună adaptare în viaţa de zi cu zi presupune actualizarea Eului potrivit situaţiei în care ne aflăm. În relaţiile interpersonale, comunicarea eficientă necesită o comunicare paralelă între structuri (vezi fig.1). Astfel, tranzacţiile paralele sunt cheia succesului în comunicarea cu ceilalţi. Când, de exemplu, răspund cu Eul parental unei persoane care mi s-a adresat cu Eul de copil, comunicarea se blochează; am răspuns unei emoţii, dorinţe cu o regulă sau restricţie.

Ipostazele-Eului

Fig.1. Comunicarea între structurile Eului

În fiecare zi suntem şi copil, şi părinte, şi adult – toate sunt stări ale noastre, ale aceluiaşi eu care e nevoie să ştie (sau să înveţe) când să râdă, să cânte, să tacă, să ştie când să se joace, să iubească şi să fie înţelept. Armonia celor trei stări şi actualizarea lor adecvată situaţiei sunt o condiţie pentru starea noastră de bine.

În încheiere, vă propun un exerciţiu scurt de reflecţie asupra propriului Eu din perspectiva celor trei stări, încercând să răspundeţi la următoarele întrebări:

  • Care dintre cele trei stări am tendinţa să o actualizez mai des în relaţia cu mine şi cu ceilalţi?
  • În ce fel acea stare a Eului a avut un impact asupra deciziilor pe care le-am luat până acum?
  • În ce fel acea stare a Eului mi-a influenţat relaţia cu mine şi relaţiile interpersonale de până acum?
  • Ce pot face diferit pentru a exista un mai bun echilibru între cele trei stări şi a obţine o mai bună armonie în relaţiile cu ceilalţi şi în relaţia cu mine însămi (însumi)?

Răspunsurile, ca şi resursele, sunt în interiorul nostru. E nevoie doar de introspecţie pentru a le găsi.

Bibliografie:

Berne, E. (2001). Jocuri pentru adulţi. Bucureşti: Ed. Amaltea;
Berne, E. (2014). Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relaţiilor umane. Bucureşti: Ed. Trei;
Berne, E. (2011). Ce spui după Bună ziua. Psihologia destinului uman. Bucureşti: Ed. Trei;
Berne, E. (2011). Analiza tranzacţională în psihoterapie. Bucureşti: Ed. Trei;
De Lassus, R. (2005). Analiza tranzacţională. Bucureşti: Ed. Teora;
Harris, Th.A. (2011). Eu sunt Ok. Tu eşti Ok. Bucureşti: Ed. Trei.
 
foto Ryan McGuire via gratisography

Recunoașteți personajul?

Copilăria e inima tuturor vârstelor.
Lucian Blaga

În ATU, luna iunie o dedicăm triadei „copil – adult – părinte”. Și cum 1 iunie e Ziua Copilului și pentru că „toți oamenii mari au fost cândva copii”, am pregătit un album special cu Echipa ATU mică pe pagina noastră de Facebook, ocazie cu care am lansat și provocarea de a recunoaște cine e în fiecare poză.

Recunoasteti-personajul-1

Recunoasteti-personajul-2

La mulți ani tuturor copiilor mici și mari!

Întregul album foto poate fi văzut aici.