Duminica pe coclauri #10

Pe 15 februarie, am pornit-o pe coclauri cu o echipă adevarată: 14 adulți, 5 copii și 2 căței. Am vizitat cetatea de la Liteni, din județul Cluj. Soarele și o iarnă cu iz de primăvară ne-au însoțit tot drumul. Adulții s-au bucurat de o companie plăcută, copiii și cățeii s-au bucurat de zăpadă și soare.

DpC10

Ca traseu, am pornit din Liteni și am urcat până la cetatea Lita prin șaua din stânga vârfului Piatra Mare (915 m, cel pe care este amplasat un radioreleu), am admirat cetatea și priveliștea către Valea Ierii. Ne-am întors pe un drum ce ocolește dealul larg, pe curba de nivel, traseu ce ne-a oferit priveliști deosebite către Cheile Turzii, Liteni și Săcel. Am făcut 8 km, cu o ascensiune totală de 325 metri, în 2 ore și 25 de minute și am „ars” 1.300 de kilocalorii. Gradul de dificultate a fost ușor, traseul s-a desfășurat pe drum de pământ, în câmp deschis. Urcarea în cetatea Lita a presupus un efort mai mare deoarece o scurtă porțiune este abruptă și stâncoasă.

Traseul și track-ul GPS pot fi văzute aici.

Odată ajunși la Cetatea de la Liteni (cunoscută și ca Cetatea Lita), Cosmin RUSU, specialist în istorie medievală, ne-a vorbit despre istoria cetății, despre viața oamenilor din sec. al IV-lea, despre biruri și dijme, despre donjon și canistră. A fost o duminică în care am îmbinat dezvoltarea personală cu plăcerea de a fi în natură. 

Mulțumim tuturor participanților – de la mic la mare! Așteptăm să ne revedem pe 5 aprilie – luna martie e rezervată pentru Team Buildingul de primăvară ATU Consulting!

Până atunci, vă invităm cu drag să vedeți câteva fotografii surprinse pe parcursul drumeției.

Duminica pe coclauri logo

Conferință de parenting – Michael Thompson

Avem deosebita plăcere de a fi parteneri alături de Transylvania College și Events Design la prima conferință de parenting din Cluj-Napoca oferită de un expert internațional în domeniu: Dr. Michael Thompson. Evenimentul se va desfășura în 21 martie 2015 la Grand Hotel Italia.

Michael-Thompson-2015

Dr. Thompson va împărtăși cu cei prezenți expertiza însușită după zeci de ani de cercetare în domeniul psihologiei copiilor, pe parcursul cărora a avut ocazia să lucreze îndeaproape cu sute de copii (în special, cu băieți), cu familiile și dascălii acestora. Ne va sprijini în eforturile pe care le facem în creșterea copiilor, răspunzându-ne la întrebările legate de situații personale cu care ne confruntăm ca și părinți, care ne îngrijorează și la care nu găsim soluții. Pe parcursul întregii zile de 21 martie 2015, Dr. Thompson ne va fi partener în misiunea de a crește copii fericiți, sănătoși, echilibrați, cu stimă de sine, copii care vor ajunge să se bucure de succes la școală și în viață.

Dacă sunteți părinți sau sunteți interesați de parenting și educația copilului, vă încurajăm să profitați de oportunitatea de a-l întâlni pe Dr. Michael Thompson în Cluj-Napoca și vă înscrieți din timp la eveniment. Pentru a beneficia de o reducere de 20% la orice bilet achiziționat, vă invităm ca în formularul de înscriere la eveniment să folosiți codul promoțional atu20. Până pe 20 februarie, puteți beneficia de bilete în regim Early Bird!

Mai multe detalii găsiți pe site-ul evenimentului Helping Your Child Find Success in School and Life sau pe pagina de Facebook Parenting Transylvania College.

Independență, libertate, autonomie – în comunitatea urbană

de Sorin Dan CLINCI [guest post]

Am fost invitat de către Echipa ATU Consulting, invitație care mă onorează nespus, să îmi aleg o tema de dizertație dintre cele propuse pe un calendar care acoperă întregul an. Tema care mi s-a părut cea mai apropiată de mine, atât din postura de simplu cetățean, cât și din cea de arhitect-urbanist, a fost tema lunii februarie, cea care propune spre analiză raportarea omului la mediul social în care evoluează. Am să încerc să dezvolt acest raport dintr-o perspectivă apropiată mie, și anume aceea de locuire, de om-comunitate.

Raportul individului cu mediul comunitar, modelul de locuire a acestuia și relațiile care apar odată cu modificarea caracteristicilor unei așezări ar putea să explice parțial modul în care înțelegem cei trei termeni (independență – libertate – autonomie) și, mai ales, felul în care judecăm apropierea de alte ființe umane. Pentru a detalia aceste aspecte trebuie să privim locuirea umană în epoca sa de început.

În această perioadă, regăsim o comunitate foarte puțin numeroasă de hominizi, care avea la dispoziție un teritoriu practic nemărginit. În această vârstă a umanității, colectivitățile umane se constituiau în jurul unor nuclee familiale, bazate pe relații de întrajutorare. Fiecare membru își avea locul bine stabilit în mecanismul de bună funcționare a aparatului comunitar, păstrând un contact interuman strâns cu ceilalți membri ai acestuia. Desigur, într-o astfel de comunitate, locuirea era practic centrată, inițial, în jurul unei vetre primordiale și, mai apoi, în jurul unei construcții comunitare, indivizii gravitând într-o singură unitate structurală.

1-neoliticO astfel de comunitate se bucură de autonomie și independență față de mediul înconjurător, preocupându-se să își asigure singură existența. Aceste deziderate erau fixate ca primordiale în paletarul de obligațiuni a fiecărui individ din comunitate, aceștia asumându-și în egală măsură protejarea și întreținerea așezării, implicit a întregii comunități. Putem vorbi de un fel de stup, de entitate de sine stătătoare aflată în stare de echilibru cu mediul natural ce o găzduiește.

2-imprejmuireSporirea numărului de membri a adus după sine expansiunea teritorială a așezărilor umane, acestea lărgindu-se după nevoile firești de spațiu ale locuitorilor. Însă îndesirea acestor centre de locuire într-un teritoriu finit a adus după sine și contactul cu vecinii. Contact care putea fi pașnic (schimb de produse, comerț etc.), dar care a adus și inevitabilele fricțiuni. Odată ce mediul a devenit ostil, omul și-a simțit periclitată libertatea și a trebuit să reacționeze protejându-și așezarea cu diferite forme de împrejmuire. Construcția acestora necesită resurse mari de materiale și consum de forță de muncă. Odată ce această fortificație era pusă în operă, ea trebuia să fie întreținută constant de-a lungul perioadelor de pace, dar mai ales trebuia să poată fi aparată eficient în caz de atac. Aceste considerente au condus la hotărârea de a restricționa arealul localității pentru a păstra un perimetru pe care resursele umane și materiale ale comunității îl pot gestiona defensiv.

4-santAstfel a aparut ZIDUL care s-a pus în calea expansiunii așezărilor umane, dictând dimensiunea finită a acestora. Așezările au fost fortificate, la început cu simple garduri de nuiele, țepușe, valuri de pământ și șanțuri (însăși denumirea de „sat” vine de la „fosatum”, care înseamnă șanț). Ulterior, pe măsură ce localitatea devenea din ce în ce mai prosperă, evident, pericolul exterior creștea direct proporțional, impunându-se dezvoltarea unui sistem de apărare din ce în ce mai sofisticat. Așezarile importante devin niște fortărețe înconjurate de ziduri megalomanice cu grosimi care depașesc un metru si înălțimi impresionante. Acest demers conferă comunității umane respective siguranță și garanția că viața și activitatea, libertatea până la urmă, îi sunt protejate de acest organism, care a început să concentreze în interiorul zidurilor sale viața activă a societății umane: ORAȘUL.

5-zidLocuirea fără constrângeri, fără limite teritoriale, din perioada preurbană a omenirii, care își inventa propriile reguli de existență, stabilindu-și singură starea de echilibru și care propunea o anumită percepție a independenței si a autonomiei este înlocuită treptat de locuirea densă „intramuros”, cea care nu permite expansiunea teritorială, ci din contră o restrânge la nivele de densificare fără precedent.

Astfel, ființei umane i se cere să se transforme dintr-un fel de personaj autodeterminat care își modela traiul după propriile reguli (există o vorbă strămoșească care descrie această situație din mediul rural: „câte bordeie, atâtea obiceiuri”), într-o piesă componentă a unui mecanism supraindividual.

6-oras-medievalSchimbarea modelului de viață comunitară, dictată de așezarea conturată riguros de Zid, a adus schimbări majore în relațiile interumane. Oamenii obișnuiți să trăiască în propriul lor univers, având gospodăria așezată la o distanță confortabilă de celelalte celule gospodărești învecinate, au fost provocați să se adapteze unei țesături urbane a cărei densitate impune apropieri extreme între indivizi complet diferiți prin comportament, obiceiuri sau educație. Această nouă formă de învecinare presupune acceptarea unui contact permanent și constant cu ceilalți membri ai comunității. În aceste condiții, oamenii au fost nevoiți să își reconsidere fundamental concepția despre independență, autonomie și libertate. Obiceiurile fiecăruia, modul de viață automodelat, acel „fiecare în voia lui” au trebuit să încapă într-un singur tipar: COMPORTAMENTUL URBAN.

Privilegiul de „cetățean” aduce cu sine mari avantaje. Prezența Zidului conferă protecție. Protecție care atrage după sine oportunități de propășire, de întemeiere a unei familii numeroase, dar și posibilități de dezvoltare economică. În oraș, poți să faci comerț, să oferi și să primești servicii diverse, poți să îți permiți să agonisești o avere a cărei siguranță este garantată etc.

10-oras-corectDar același privilegiu de „cetățean” presupune, în schimb, acceptarea unui regulament strict și incontestabil. Regulamentul de conviețuire în mediul urban. Iată-ne vorbind de niște reguli stricte care generează, paradoxal, o stare de libertate. Populația citadină a realizat că rigoarea unui astfel de regulament este destinată nu să îngrădească libertatea individului în parte, ci tocmai să i-o protejeze de abuzurile celorlalți indivizi. Regulamentul s-a dovedit absolut necesar, deoarece detronează individul, cu nevoile și cerințele sale personale, înscăunând în locul acestuia comunitatea urbană reprezentând nevoile și cerințele generale. E un concept care s-a constituit și a devenit natural într-o civilizație umană obișnuită să habiteze în mediu urban de câteva milenii. Sunt de cele mai multe ori considerate exemple pozitive comunități care conviețuiesc armonios tocmai pentru că au fost provocate de foarte timpuriu să gestioneze evoluția individuală a membrilor societății în contextul apartenenței la un conglomerat uman dens, de tip urban. Acest mod de viață reprezintă un mediu complex, care facilitează interacțiunea umană intensă și constantă care nu poate fi păstrată la cote confortabile, decât dacă există aceste norme pe care toți membri acceptă să și le asume. Astfel se generează ceea ce numim în mod frecvent „mediu de viață civilizat”.

Gândirea Omului Contemporan este modelată de această locuire de tip urban, cu tot ce presupune ea în interrelaționarea cu semenii săi (așezările umane din arealul de cultură occidentală de astăzi sunt toate transpuneri la diferite scări ale comunității urbane, așezările rural-patriarhale întalnindu-se în prezent mai mult în afara acestui areal cultural). Mai mult decât atât, modelul de viață comunitară urbană se reflectă la scară macroteritorială – cea a conviețuirii statelor. Unitățile comunitare mari, care agregă națiuni sau conglomerate de națiuni preiau același model urban și propun același regulament de bună vecinătate. În cadrul acestuia, se regăsesc cheile unei conviețuiri pașnice care garantează tuturor atributele pe care le avem în discuție.

Desigur însă că atât relațiile dintre indivizi, cât și cele dintre unitățile comunitare mari (comitate, principate, regate, ținuturi, landuri, cantoane, state, imperii, uniuni, federații, alianțe etc.) au secuse și momente în care rezonabilitatea este înlocuită de agresivitate. Sunt momentele în care dreptul la independență, autonomie și libertate a unei unități sunt contestate de altă unitate. Atunci rațiunea amuțește și comunitățile umane se încaieră. Uneori fizic, urmărind eliminarea sau subjugarea unei alte unități, alteori rezumându-se la construirea unor edificii teoretice care demonstrează că o altă comunitate nu are dreptul la autonomie, independență sau chiar libertate. Dar aceste excese ale traiului comunitar nu fac subiectul acestei dizertații.

Consider că analiza modelului de conviețuire urbană explică mult din accepțiunea pe care o dăm termenilor din titlul acestui articol. Monitorizând relațiile pe care noi înșine le dezvoltăm în mica noastră comunitate (la bloc, pe stradă, în cartier etc.), se pot descoperi aceleași modele comportamentale pe care le regăsim în politica externă. Orașul ne provoacă zilnic, solicitându-ne capacitatea de a respecta libertatea, autonomia și independența celor din proximitatea noastră, în același timp în care ne exercităm propriul nostru drept la acestea.

Crearea și întreținerea unui mediu comportamental deschis și activ, la nivelul întregii comunități urbane asigură o dezvoltare sănătoasă a acesteia. O societate responsabilă, care este angrenată participativ la viața orașului dezvoltă în fiecare individ conștiință urbană. Acest termen se suprapune adesea, și nu întâmplător, peste cel de Civilizație.

 


Dan-CLINCISorin Dan CLINCI este arhitect cu drept de semnătură din 1996, membru al Ordinului Arhitecților din România în Consiliul Național și în filiala Transilvania, coordonator al programului cultural OAR Transilvania – Concursul de Arhitectură pentru Spațiul Public și co-fondator al Asociației Urbannect – platformă de acțiune creativă concepută pentru a invita la dezvoltarea și asimilarea conceptului de urbanitate și implicarea tuturor în viața cetății. Dan ne este alături în pregătirea noului sediu ATU Consulting.

Viața – context pentru manifestarea libertății

de Diana BERINDEI, trainer ATU Consulting

Voit sau nu, părinții, școala, oamenii importanți din viața noastră ne învață cum să ne comportăm, cum să gândim despre noi, despre ei, despre viață, despre relații… în ce valori să credem… Rolul acestor concepte „de împrumut” este de o mare relevanță în dezvoltarea noastră, în găsirea unei stabilități care ne propulsează spre viața adultă. Cu toate acestea, la vârsta maturității, o parte semnificativă dintre noi descoperim dorința de a găsi și de a manifesta propriile valori – credințe diferite față de cele învățate. Probabil că în acel moment, perspectiva asupra libertății noastre ca oameni în această lume se schimbă radical.

Există lucruri pe care nu le mai putem schimba, cum ar fi experiențele deja avute, oamenii importanți sau orașul și țara în care ne-am născut. Cu toate acestea, în fața noastră, în fiecare zi avem un peisaj plin cu posibilități, cu lucruri care pot fi schimbate, modificate, create.

„Soarta este o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea” (L. Blaga). Aș vrea să îți imaginezi următoarele – te afli undeva sus pe o stâncă, de jur împrejurul tău se află o vale cu margini nedefinite, plină cu posibilități de a fi, care te-ar putea duce oriunde. Ești pe punctul de a te arunca. Ce faci, te arunci sau rămâi?

Dacă ai trăit o astfel de experiență sau una similară, a fost pentru că ai gustat pentru prima oară din cupa mare a libertății noastre ca oameni în această lume. Libertatea, la fel ca familia sau caracteristicile fizice, este unul dintre darurile pe care le primim la naștere. Suntem puși deasupra posibilităților și a potențialităților noastre și suntem lăsați să alegem. Tocmai de aceea, Sartre spune că libertatea ar fi o condamnare, mai mult decât un dar.

Libertatea înseamnă capacitatea de a alege: de a alege convingerile pe care le am, de a alege valorile în care cred, de a alege modul în care mă comport, de a alege oamenii pe care îi am în jurul meu. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că uneori alegem să nu alegem. Există ceva extrem de dureros în deciziile pe care nu le-am luat, încă (după Yalom, 1980). Faptul de a te afla în fața tuturor posibilităților de a face și de a deveni este în sine un fapt, adesea înfricoșător. A alege o anumită posibilitate înseamnă a pierde celelalte posibilități. De asemenea, există incertitudinea alegerii corecte. Am putea ști care este alegerea corectă dacă le-am trăi pe toate.

Intrând în acest miraj al libertății proprii, s-ar putea să rămânem permanent suspendați în indecizie de frica necunoscutului și frica de a greși. Aceasta pentru că a fi liber înseamnă a fi responsabil de alegerile pe care le facem.

Un mod prin care am putea să ne aruncăm în marea de posibilități, să alegem una dintre ele, renunțând la celelalte ar fi prin dezvoltarea propriei autonomii. Autonomia descrie conștientizarea propriilor valori, scopuri, posibilități și implicarea în acțiuni care sunt susținute de acestea și/sau sunt orientate spre acestea (Deci et al., 2011; Berne, 1964). Altfel spus, autonomia înseamnă „libertatea de acțiune” și „libertatea de voință” (Frankfurt, 1989). De asemenea, autonomia se manifestă în deciziile importante din viața noastră – stilul de viață, familia. Când aceste decizii sunt în acord cu sinele nostru, cu ceea ce suntem în acel moment, faptele noastre sunt autentice (Ekstrom, 1993).

A fi autonom nu înseamnă a fi independent. Dependența este alegerea de a depinde de alții pentru îndrumare, suport sau acces la resurse (Deci și Ryan, 2011). Angajamentele pe care le luăm față de ceilalți sunt dovadă de autonomie, nu dependență.

Triunghiul libertate – autonomie – independență ne interesează în mod deosebit în dezvoltarea personală. Dacă dezvoltarea personală înseamnă îmbunătățirea calității vieții în arii precum relația cu sine (conceptul de sine, valorile personale, nevoia de a deveni), relația cu ceilalți, relația de cuplu (Castillo, 2009), atunci triunghiul acesta devine central. Între cele trei, autonomia este cea care susține dezvoltarea personală. Mai întâi, dezvotarea umană promovează autonomia prin creșterea participării în viața socială. Apoi, autonomia susține dezvoltatrea personală prin creșterea încrederii și a curajului de a lua decizii care ne extind potențialitățile spre ceea ce valorizăm cel mai mult.

Berne (1964) ne propune un model pentru dezvoltarea autonomiei:

1. Conștientizarea „Fii acolo unde ești” (Hayes, 2013) presupune să te implici adânc în prezent, în aici și acum. Este una dintre cele mai dificile sarcini, tindem să ne lăsăm purtați de minte în diverse momente alte timpului, real sau imaginat. Doar că de fiecare dată când suntem oriunde, dar nu aici și acum, ne aflăm suspendați deasupra văii, lăsând oportunitățile să treacă pe lângă noi.

Plimbarea în tăcere: Acest exercițiu reprezintă un început pentru ca tu să reușești din ce în ce mai des să alegi momentul prezent în defavoarea oricăror altor momente pe care ți le propune mintea ta. Este o formă de meditație activă. Timp de zece minute (sau mai mult) plimbă-te în tăcere. Poți să faci asta în locuința ta, în jurul blocului, în parc, pe stradă, în drum spre serviciu. Lasă radioul sau muzica de la căști deoparte. Încearcă să rămai tăcut pe parcursul întregii plimbări pentru a te asculta pe tine, pentru a-ți asculta conținuturile minții tale. De fiecare dată când observi că îți atage atenția un anumit obiect sau gând în mod special, observă acest lucru și spune-i numele. De exemplu, dacă trece pe lângă tine o mașină spune „Mașină, mașină, mașină”. Observă ce se întâmplă dacă procedezi astfel. Scopul exercițiului este acela de a ne scoate la suprafață lucrurile la care este atentă mintea noastră și la a ne detașa de ele. (adaptat după Hayes, 2013)

2. Spontaneitatea„Acțiunea este un salt cuantic din imaginație” (Anonim). A avea o reacție promptă, în acord cu ceea ce sunt și ceea ce cred în momentul prezent. Spontaneitatea este, poate, cea mai vizibilă dovadă a libertății. Să fiu ceea ce sunt aici și acum, eliberat de compulsia de a intra în jocuri sociale (Berne, 1964).

Când te-ai jucat ultima dată? Când ai făcut ultima dată ceva pentru întâia oară? Spontaneitatea este întreținută de explorarea constantă a mediului în care ne aflăm și de conștientizarea intereselor personale. Implică-te în viața ta, du-te la acel curs de dans pe care îl amâni, scrie, pictează, zâmbește și exprimă-te!

3. Intimitatea„Dacă vrei să termini cu suferințele, manifestă-ți durerea” (Robert Augustus Masters). Nevoia de a relaționa este una dintre cele mai importante nevoi umane. Avem nevoie de ceilalți pentru a putea să ne împlinim pe noi. Ne confruntăm singuri cu cele mai profunde probleme ale vieții, însă construim împreună cele mai frumoase realizări. De la marile opere de artă, până la companiile de succes, toate au presupus un sacrificiu comun. Intimitatea este modul nostru de a alege să depindem de anumite persoane, de a ne deschide, de a ne lăsa văzuți și vulnerabili. Intimitatea este o manifestare a capacității noastre de a fi reali, nu perfecți. Acesta este și motivul pentru care fugim de ea, câteodată.

Nu există o anumită tehnică de a experenția intimitatea. Există doar opțiunea de a-mi manifesta sentimentele, emoțiile aici și acum. Așa că aș vrea să te întreb când ai spus ultima dată cuiva drag ce simți pentru el?

Skydrivers-Jay-Flack

 

Prin urmare, suntem liberi, „aruncați în această viață”, cum ar spune existențialiștii. Avem capacitatea de a alege oricând, chiar dacă diversele circumstanțe ne sunt date. Avem responsabilitatea de a face „ceva” cu ceea ce ne-a fost oferit.

Autonomia este acea coloană vetebrală pe care o creștem în noi organic, reprezentând valorile, scopurile și obiectivele noastre, diferite sau nu de cele învățate. Având această bază, dobândim curajul de a ne arunca de pe stânca momentului inițial și de a trăi viața, de a o crea după propria voință. Pentru că „destinul omului este creaţia” (L. Blaga).

 

Bibliografie:

Berne, E. (2014). Jocurile noastre de toate zilele. București: Editura Trei;
Castillo, Muñiz R. M. (2009). Autonomy as a Foundation for Human Development: A Conceptual Model to Study Individual Autonomy. Working Paper;
Deci, Ryan, Lynch & Vansteenkiste (2011). Motivation and Autonomy in Counseling, Psychotherapy, and Behavior Change: A Look at Theory and Practice. The Counseling Psychologist, 39(2), pp. 193-260;
Ekstrom, L.W. (1993). A coherence theory of autonomy. Philosophy and Phenomenological Research, 53(3), pp. 599-616;
Frankfurt, H. (1989). Freedom of the will and the concept of a person, in J. Christman (Ed.), The inner citadel: essays on individual autonomy. New York: Oxford University Press, pp. 63-76;
Hayes C.S. (2013). Noua terapie prin acceptare și angajament. Iași: Editura Polirom.
Yalom D.I. (2012). Psihoterapia Existențială. București: Editura Trei, 2012.
 
foto via Jay Fleck

Recomandări de discursuri și filme

The Paradox of choice, Barry Schwartz – TED Talk Show
Mar adentro (2004) – Regizor Alejandro Amenabar
Mr. Nobody (2009) – Regizor Jaco Van Dormael

Săptămâna PSI pentru părinți 2015

Și în acest an, ATU Consulting este partener la o nouă ediție a Săptămânii PSI pentru părinți. Evenimentul este organizat de Editura Trei alături de Librăriile Cărturești din București și din țară și se va desfășura în perioada 23 februarie – 1 martie 2015.

PSI-parinti-2015

Intrarea la evenimente este liberă, iar cărțile de psihologia copilului și parenting ale Editurii Trei vor avea în această perioadă o reducere de 25% în rețeaua Librăriilor Cărturești.

Participând la atelierele organizate în cadrul Săptămânii PSI pentru părinți, veți avea ocazia să aflați limbajul secret al jocurilor, cum să plăsmuim povești vindecătoare și, mai ales, ce avem de făcut noi înșine, ca părinți, pentru a ne maturiza, pentru a fi mai disponibili și pentru a întări legăturile cu cei mici.

Programul Săptămânii PSI pentru părinți în Cluj-Napoca, Libraria Cărturești (Iulius Mall) este următorul: 

 23 februarie (luni) – ora 18.30

Părinţi fericiţi – copii fericiţi. O viaţa de cuplu sănătoasă şi armonioasă, cel mai bun dar oferit copilul tău!

Cărţi recomandate: Iubirea nu este de ajuns; Cum să te dezvolți odată cu copiii tăi; Prezența invizibilă

Invitat: Domnica Petrovai

***

24 februarie (marti) – ora 18.30

Suntem părinţi de copii sau copii de părinţi? Despre construirea modelelor de relaţie.

Cărţi recomandate: Psihogenealogia; Psihoterapia vieții cotidiene; Cum să te porţi cu copiii tăi deveniţi adulţi

Invitat: Gabriela Hum

***

25 februarie (miercuri) – ora 18.30

De ce trebuie să spunem poveşti copiilor

Cărţi recomandate: 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți

Invitat: Sempronia Filipoi

***

26 februarie (joi) – ora 18.30

Cum să creezi o legătură puternică cu copilul tău!

Cărţi recomandate: Rețete de jocuri

Invitat: Raluca Anton

***

27 februarie (vineri) – ora 18.30

Copilul meu e mofturos: cum îl fac să mănânce sănătos?

Cărţi recomandate: Când mâncarea ține loc de dragoste

Invitati: Adela Moldovan – psihoterapeut, Iulia Hădărean – nutriţionist 

Evenimentul se desfășoară în paralel în rețeaua Librăriilor Cărturești din București (Verona), Cluj-Napoca (Iulius Mall), Timișoara (Mercy), Iași (Palas), Brașov și Constanța. Programul complet îl găsiți aici.

Vă așteptăm cu mare drag!