Duminica pe coclauri #9

Pe 18 ianuarie, am inaugurat cea de-a #9 Duminică pe coclauri și prima din 2015. Am avut o vreme foarte bună pentru această perioadă, așa că am profitat de aerul curat și am lungit puțin traseul inițial.

DpC9

Am pornit din Mărișel, de la Cabana Moţilor, și am mers până la Țâcla Gavrii. Apoi ne-am întors la punctul de plecare, parcurgând astfel aproape 8 km, cu o diferență de nivel de 150 metri. Traseul parcurs este unul ușor, nu necesită eforturi deosebite. Drumeția fiind făcută în luna ianuarie, au existat porțiuni cu gheață, bălți sau zăpadă.

Traseul parcurs și track-ul GPS pot fi văzute aici.

Noutatea adusă în cadrul Duminicilor pe coclauri în 2015 e că – în funcție de tematica dedicată fiecărei luni, vom avea câte un invitat surpriză. În ianuarie, la întoarcerea din traseu, am servit masa la Cabana Moților, unde Sebastian HOSU – proprietarul pensiunii – ne-a povestit despre decizia de a se muta în Mărișel, despre cum este să trăiești departe de oraș și despre planurile de viitor.

Mulțumim tuturor participanților! Ne revedem pe 15 februarie! 😉

Până atunci, vă invităm cu drag să vedeți câteva fotografii de pe parcursul drumeției pe pagina noastră de Facebook.

Duminica pe coclauri logo

Timp și timpi: Trecut – Prezent – Viitor

de Gabriela HUM, Director executiv ATU Consulting

Timpul e gratuit, dar e de neprețuit.
Nu-l poți stăpâni, dar îl poți folosi.
Nu-l poți păstra, dar îl poți petrece.
Odată ce l-ai pierdut, nu poți să-l recuperezi.
Harvey MacKay

Este o caracteristică definitorie a existenței umane faptul că ne naștem și vom muri. Ne deplasăm într-un prezent continuu, în veșnica schimbare, având trecutul în spate și viitorul în față.

Gândiți-vă că la naștere am primit fiecare câteva milioane de minute și câteva miliarde de bătăi de inimă cu care am plecat la drum, în călătoria vieții proprii. Timpul este o resursă pe care o primim gratis și despre care aflăm, sau realizăm la un moment dat în viață, că este finită. În fiecare zi, trăim doar 1.440 minute sau 86.400 de secunde despre care aflăm, la un moment dat în viață, că pot fi trăite mai repede sau mai încet, mai plin sau mai gol, mai intens sau mai anost, că ne pot stresa sau ne pot plictisi sau ne pot împlini.

Mai descoperim pe parcursul vieții că dacă timpul fizic îl putem trăi într-un singur sens, timpul subiectiv, poate fi parcurs în ambele sensuri: dinspre prezent spre trecut sau dinspre prezent spre viitor. Încă de la vârsta copilăriei, ne putem dezvolta capacitatea de a utiliza perspectiva temporală în favoarea noastră. Pespectiva noastră temporală are două caracteristici:

  • tendința de a rămâne ancorați în trecut, de a trăi momentul sau de a deveni prizonierii ambițiilor din viitor, precum și
  • usurința cu care „călătorim” înainte și înapoi în timpul subiectiv

Cele două elemente ale perspectivei temporale pot fi predictori ai carierei noastre, ai stării noastre de sănătate și de fericire, ne influențează modul în care luăm decizii, judecăm și acționăm în viață (Zimbardo, Boyd 2008). Zimbardo a demonstrat că atitudinea în fața timpului este una din trăsăturile noastre de personalitate, la fel ca și optimismul sau sociabilitatea.

Aspectul interesant al perspectivei temporale este faptul că pentru a o antrena este nevoie în primul rând să ne conștientizăm stilul propriu (de a rămâne ancorați și a retrăi mereu trecutul, de a trăi mereu momentul prezent sau de a ne ancora în viitor, flexibilitatea cu care „călătorim” prin timpi). Iar pentru a jongla și a comuta între cei 3 timpi, este nevoie de un efort concentrat și conștient.

Care este stilul tău?

Zimbardo a identificat 6 tipuri de perspective temporale:

1. Cu focus pe trecutul negativ – persoane cu tendința de a povesti mereu despre experiențele trecute negative, persoane care trăiesc adesea sentimente de regret vis a vis de propriul trecut. Ele asociază activități și acțiuni din viața personală cu întâmplări ce au avut un deznodământ nefericit/neplăcut în trecut.

2. Cu focus pe trecutul pozitiv – persoane nostalgice vis a vis de trecut, care pun accent pe lucrurile bune ce li s-au întâmplat de-a lungul vieții. Acei nostalgici care își amintesc cu plăcere de copilărie, aniversări și întâmplări din „vremurile bune”.

3. Cu focus pe prezentul hedonic – sunt persoane care trăiesc clipa, dominați de impulsul de a căuta plăceri în prezent, refractari la a amâna sentimentul de plăcere de moment pentru unul posibil mai mare în viitor. Ei trăiesc pentru plăcere și evită durerea.

4. Cu focus pe prezentul fatalist sau predeterminat – sunt persoane care se consideră prizonieri ai vieții, consideră că viața le este prestabilită (de soartă, de sărăcie, de țara/ cultura în care s-au născut). Caracteristic pentru acest stil este sentimentul de lipsă de putere. Se încadrează în această zonă persoanele care sunt orientate către prezent deoarece cred că viața are un drum prestabilit pe care nu îl pot schimba.

5. Cu focus pe un viitor orietat spre obiective – persoane ambițioase, focusate pe scopuri, foarte bune în a face „to do list”-uri. Cu tendința de a trăi mereu în urgență/criză de timp. Fac parte din aceasta categorie persoanele conștiente că fiecare lucru pe care îl fac are atât beneficii, cât și consecințe asupra propriului viitor.

6. Cu focus pe viitorul transcedental – în această categorie se încadreaza persoanele care cred că viața începe cu adevărat după sfârșitul călătoriei trecătoare de pe acest Pământ.

Legat de tipurile de perspective temporale:

  • cu siguranță ne regăsim în mai multe tipuri dintre cele șase prezentate mai sus;
  • ele se schimbă ca focus în diferite perioade ale vieții;
  • deși ele se schimbă, avem un stil preponderent și utilizat ca pattern (acesta determină componenta legată de structura de personalitate).

Pentru cei care doresc să își evalueze stilul personal în care utilizează perspectiva temporală, vă recomand să completați chestionarul descris de Zimbardo si Boyd în 1999.

Câteva recomandări pentru a învața să călătorim între reperele temporale (între timpii vieții noastre):

I. Să ne ancorăm într-un trecut pozitiv

  • amintiți-vă că istoria vieții noastre nu este viața noastră ci doar ceea ce povestim noi despre ea. Putem rămâne focusați pe aspecte negative ale trecutului nostru sau pe cele pozitive sau pe ambele, și asta este în puterea noastră.
  • amintiți-vă că inclusiv momentele negative/grele ale vieții noastre sunt surse de autocunoaștere, de învățare. De fapt suntem supraviețuitorii lor.
  • dacă până acum trecutul mi-a fost construit de alții, începând de azi pot decide ca trecutul să mi-l construiesc singur(ă). Și asta pentru ca ziua de azi, mâine va deveni trecutul meu.

II. Să trăim un prezent hedonic, pe care să-l savurăm. Iar pentru asta Servan Schreiber ne recomandă să ținem cont de 5 elemente care determină „arta timpului”

  1. Ordinea – să devenim conștienți de cum anume ne trece timpul.
  2. Echilibrul – să fim conștienți de faptul că alocând prea mult timp unei singure activități (oricât de profitabilă ar fi ea) provocăm atrofii și rupturi în alte domenii ale vieții noastre
  3. Contrastul – să învățăm să alternăm munca intelectuală cu cea fizică, divertismentul cu concentrarea, singurătatea cu sociabilitatea, acțiunea cu relaxarea etc.
  4. Unitatea – chiar dacă adesea avem timpul segmentat, programat (ceea ce ne duce la a rata aspecte surprinzătoare, neașteptate ale vieții), asta nu ne poate împiedica să regăsim caracterul unitar al timpului nostru, să ne lărgim perspectiva și să avem o percepție de ansamblu, unitară, a lui.
  5. Armonia – termen ce în limba greacă înseamnă ”împreună”, presupune a ”ține împreună” cele 4 elemente descrise anterior.

III. Să ne proiectăm într-un viitor cu scopuri definite fără a deveni prizonierii acestora. A avea un scop viitor nu înseamnă că „trebuie” să-l împlinesc. Înseamnă doar că pot face tot ce ține de mine pentru a-l atinge, iar călătoria spre atingerea lui este mult mai importantă decât atingerea rezultatului în sine.

Albert Einstein spunea că „distincția între trecut, prezent și viitor este doar o iluzie ce persistă cu încăpățânare”. De fapt tot ce trăim este un prezent continuu! Iar asta stă în puterea noastră.


Înainte de încheiere, vă propun un exercițiu ©ATU Consulting.

Vă rog să citiți fiecare propoziție dintre cele de mai jos, pe rând, iar după ce citiți fiecare propoziție urmați instrucțiunile, înainte de a trece la următoarea.

– Ia o foaie de hârtie și un instrument de scris

– Desenează trei cercuri, așa cum îți vin ele în minte la citirea acestei propoziții.

– Poziționează în interiorul cercurilor literele P, V și T (în fiecare cerc câte o literă).

– Acum gândește-te că cele trei cercuri sunt modul inconștient în care îți percepi prezentul (P), trecutul (T) și viitorul (V). Ce dimensiuni au ele (cercurile)? Sunt intersectate sau au legătură unele cu altele sau sunt separate? Ce înseamnă asta pentru tine? Care cerc e primul (mai spre stânga) și care e ultimul (mai spre dreapta)? (Nn: partea stângă a paginii este simbolică pentru trecut, dreapta pentru viitor). Sunt cercurile desenate pe orizontală sau pe verticală? Sau în alta ordine? Ce înseamnă/ ce spun toate acestea pentru/despre tine? Ce legătură are desenul tău cu felul propriu de a trăi în trecut/ prezent/ viitor? .

– Imaginează-te acum în cercul „V” și închipuie-ți că ai 80 de ani. Ce ai realizat după 50 de ani și ți-a făcut placere? Fii cât mai specific.

– Acum scrie o scrisoare de la tine, cel de 80 de ani, spre tine, cel de la vârsta prezentă

Ce anume ai scrie? Ce interese te-ai încuraja să ai pentru următorii ani? La ce te-ai incuraja să visezi? Ce te-ai încuraja să schimbi în viața ta? Dar să menții?

– Imaginează-te acum în cercul „T” și amintește-ți de tine la vârsta de 8 ani

Ce îți plăcea să faci? Care erau lucrurile tale preferate? Ce ți-ai dorit sa devii, atunci la vârsta de 8 ani? Ce spunea lumea despre tine? Ce din ceea ce ai visat la 8 ani s-a realizat în viața ta și ce nu? Cum a fost „călătoria” pentru realizarea acelor vise?

– Acum scrie o scrisoare de la tine cel de la 8 ani, spre tine cel de la vârsta prezentă.

Ce ți-ai scrie?

– Lasă ceea ce ai scris deoparte pentru cel puțin o săptămână. Apoi recitește ceea ce ai scris și gândește-te la cum anume îți trăiești prezentul, interconectat cu trecutul tău și cu viitorul.


time-clockUna dintre sarcinile noastre existențiale este aceea de a realiza că felul în care suntem în prezent nu este inechivoc determinat de trecut, deoarece trecutul se poate schimba (cel puțin ca percepție). Un exemplu simplu este că atunci când suntem fericiți ne este mai ușor să ne amintim vremuri fericite de altădată, iar când suntem triști tindem să ne amintim mai repede momente dificile din trecut.

Renunțarea la ideea că suntem determinați de trecut ne dă libertate, dar aduce cu sine și responsabilitatea schimbării. Viitorul există în primul rând deoarece suntem conștienți de certitudinea morții și de întrebarea: cum să trăim o viață cu sens înainte de a muri?

Gândiți-vă că la naștere fiecare am primit câteva milioane de minute și câteva miliarde de bătăi de inimă. Întrebarea este ce dorim să facem cu minutele noastre și cu bătăile noastre de inimă?

Bibliografie

Hawking, Stephen W. (2001) Scurtă istorie a timpului. București: Ed. Humanitas;
Servan Schreiber, Jean – Louis (2006) Noua artă a timpului împotriva stresului. București: Ed. Elena Francisc;
Yalom, I (2011) Privind soarele în față. București: Ed. Vellant;
Zimbardo, P.; Boyd, J. (2008) The Time Paradox: The New Psychology of Time That Will Change Your Life. Free Publisher. 

Recomandări de discursuri și filme

The psychology of time, Philip Zimbardo – TED Talk Show
The secret power of time, Philip Zimbardo – RSA Animate
About time (2013) – Regizor Richard Curtis
In time (2011) – Regizor Andrew Niccol
Time (2006) – Regizor Kim Ki-duk
Sping, summer, fall, winter and spring again (2003) – Regizor Kim Ki-duk