Săptămâna PSI – ediția de toamnă 2014

Între 3 – 9 noiembrie 2014, suntem alături de Editura Trei și Librăriile Cărturești din București și din țară la cea de a 7-a ediție a Săptămânii PSI.

Ce așteptări au românii care merg la psiholog și când e, de fapt, nevoie să apelezi la un psihoterapeut? Ce-i spui adolescentului care e tentat de droguri, țigări și alcool? Care sunt ingredientele necesare pentru a hrăni armonia cuplului tău? Cum faci față conflictelor tale interioare și cum rezolvi tensiunile cu cei din jur? – sunt câteva dintre temele ce urmează a fi abordate în cadrul întâlnirilor din București, Constanța, Iași, Cluj-Napoca, Brașov și Timișoara.

Saptamana PSI 2014

Vă invităm la ediția de toamnă a Săptămânii PSI pentru a găsi răspunsuri la neplăcerile și dificultățile din viața de cuplu și de familie, dar și din relațiile sociale încărcate de „jocuri” manipulatoare și șantaje emoționale. Vei afla, de asemenea, de ce oamenii deștepți ajung să facă lucruri prostești și cum poate fi descifrat limbajul afecțiunilor psihosomatice.

Întâlnirile sunt sub formă de ateliere și dialoguri empatice și calde, ocazie în care îi puteți intâlni pe cei mai apreciați psihoterapeuți sau profesori de psihologie din orașul vostru, exploratori ai minții umane, care vă vor vorbi despre experiențe de viață pline de miez, dar și despre metode și idei psihologice de larg interes: de la analiza viselor la semnificația isteriei, de la consilierea pentru gravide la psihologia vârstei a treia.

Intrarea la evenimente este liberă, iar cărțile de psihologie ale Editurii Trei vor avea în această perioadă o reducere de 25% în rețeaua Librăriilor Cărturești.

Mai jos regăsiți programul complet al Săptămânii PSI (3 – 9 noiembrie 2014):

PROGRAM CLUJ-NAPOCA – Librăria Cărturești (Iulius Mall)

3 noiembrie (luni) – ora 18.30
Conflictele noastre interioare, resurse pentru schimbare.
Invitat: Gabriela Hum

***

4 noiembrie (marți) – ora 18.30
În căutarea… umbrei pierdute.
Invitat: Liana Don

***

5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
Consilierea părinților care au copii cu dizabilități.
Invitat: Ovidiu Damian

***

6 noiembrie (joi) – ora 18.00
Ce înseamnă să crești un copil fericit?
Invitat: Raluca Anton

***

7 noiembrie (vineri) – ora 18.30
De ce dragostea este atât de grea?
Invitat: Adela Moldovan

***

8 noiembrie (sâmbătă) – ora 10:00
Rolul specialistului în științele socio-umane în societate. Mituri și realitate.
Invitat: Alexandra Potinteu – Președinte ASPR – Asociația Studenților la Psihologie din România

Eveniment pe Facebook – Cluj-Napoca

 

PROGRAM BUCUREȘTI – Librăria Cărturești Verona

3 noiembrie (luni) – ora 18.30
O poveste de iubire – despre cupluri, ce căutăm, ce aflăm, cum rămânem împreună?
Invitat: Simona Radu

***

4 noiembrie (marți) – ora 18.30
Drogurile în date: abordări de tratament în adicție.
Invitat: Raul Roșu

***

5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
Analiza viselor la C.G. Jung.
Invitați: Mihaela Minulescu, Silviu Dragomir

***

6 noiembrie (joi) – ora 18.30
Românii la psiholog.
Invitat: Iuliana Alexa

***

7 noiembrie (vineri) – ora 18.30
Psihanaliza și filosofie.
Invitați: Vasile Dem. Zamfirescu, Leonid Dragomir, Valentin Protopopescu, Dorin-Liviu Bitfoi, Horia Patrascu

 

PROGRAM TIMIȘOARA – Librăria Cărturești – Mercy

3 noiembrie (luni) – ora 18.30
Jocul psihologic – un mod de interacțiune cu ceilalți.
Invitați: Ioana Duma & Membrii Asociatiei Române de Analiză Tranzacțională

***

5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
Isteria noastră cea de toate zilele.
Invitat: Ali Baeram

***

6 noiembrie (joi) – ora 18.30
Iubirea, eterna poveste.
Invitat: Anca Munteanu

 

PROGRAM IAȘI – Librăria Cărturești – Palas

3 noiembrie (luni) – ora 18.30
De ce urâm conflictele?
Invitat: Oana Jitaru

***

4 noiembrie (marti) – ora 18.30
Utilizarea metaforei în psihoterapie.
Invitat: Ion Dafinoiu

***

5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
Rătăcirea în normalitate. Când apelăm la terapie?
Invitat: Nicoleta Dumitru, Andreea Muraru

***

6 noiembrie (joi) – ora 18.30
Intimitatea emoțională în cuplu.
Invitat: Cristian Petrescu

 

PROGRAM BRAȘOV – Librăria Cărturești

3 noiembrie (luni) – ora 18.30
Vârsta a treia – Arta sau fatalitate.
Invitat: Elena Cocorada

***

4 noiembrie (marți) – ora 18.30
De ce oamenii deștepți fac greșeli prostești.
Invitați: Ana-Maria Cazan, Ramona Henter

***

5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
Învățarea seninătății față în față cu șantajul emoțional.
Invitați: Laura Elena Nastasa, Camelia Truta

***

6 noiembrie (joi) – ora 18.30
Singur sau în cuplu? Provocările relațiilor noastre.
Invitat: Diana Vasile

***

7 noiembrie (vineri) – ora 18.30
De la psihic la fizic și înapoi. Simptomele și boala în viața noastră.
Invitat: Laura Teodora David

***

8 noiembrie (sâmbătă) – ora 11.00
Contribuții la dezvoltarea psihologiei românești.
Invitați: Mihai Anitei, Marcela Rodica Luca

 

PROGRAM CONSTANȚA – Librăria Cărturești

3 noiembrie (luni) – ora 18.30
De ce și în ce fel au atâta nevoie copiii de părinții lor?
Invitați: Iulia Ciorbea, Catalin Nedelcea, Cristina Muresanu, Corina Stoica
 
***

4 noiembrie (marți) – ora 18.30
Adolescenții. Cum să fim alături de ei ?
Invitați: Raluca Matei, Cristian Petre

***

5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
Experiența maternității – consiliere psihologică și postnatală.
Invitat: Rodica Enache

***

6 noiembrie (joi) – ora 18.30
Boala – realmente o șansă?
Invitați: Ramona Caracostea, Liliana Popa, Cristina Ghencea

***

7 noiembrie (vineri) – ora 18.30
Divorțul. Cine sufera mai mult?
Invitati: Iulia Ciorbea, Catalin Nedelcea, Nina Petre, Victoria Pana 

Vă așteptăm cu mare drag!

Duminica pe coclauri #6

În a doua duminică a lui octombrie – luna Încrederii, mai exact pe 12 octombrie 2014, am marcat în calendar și pe teren o nouă „Duminică pe coclauri” petrecută în echipă și între prieteni.

DpC6

Am pornit din Dângău și am urcat la Piatra lui Lucaci, unde am admirat o priveliște superbă, în culori aurii de toamnă, a lacului Tarnița. În total, am mers 18 km (cu o diferență de nivel de 500 m), parcurși în 4 ore jumătate. Gradul de dificultate este mediu, traseul a fost relativ ușor, dar distanța parcursă este destul de lungă, ascensiunea se desfășoară inițial pe o pantă domoală, iar la mijlocul traseului, cu o diferența de nivel de 150 de metri, pe o pantă mai accentuată. 

Aici puteți să vedeți traseul pe care am mers și să descărcați track-ul GPS. 

Mulțumim, felicităm participanții și ne revedem în noiembrie, la o nouă Duminică pe coclauri. Și dacă tot se va desfășura în luna Schimbării, poate facem o schimbare, și mergem sâmbăta.

Până atunci, vă invităm să vedeți câteva fotografii de pe traseu în albumul de pe pagina noastră de Facebook.

Duminica pe coclauri logo

A da un sens vieții prin dezvoltare personală

de Diana BERINDEI, trainer ATU Consulting

Dacă ai planificat să fii orice mai puțin decât ceea ce ești capabil să fii,
probabil că vei fi nefericit toate zilele vieții tale.
Abraham Maslow

Studii realizate în ultimii ani în domeniul psihologiei pun în evidență trei tipuri mari de fericire: hedonică – viața plăcută; eudaimonia – viața bună și viața cu semnificație/sens. Prima variantă de fericire pe care o putem trăi este cea în care ne implicăm în cât mai multe activități plăcute, reducând din cele neplăcute. Stilul acesta de a trăi viața este specific culturilor vestice. Aici, fericirea este definită în termenii realizărilor, prin tendința de a diminua stările negative și de a crește afectul pozitiv (Nansook Park, Christopher Peterson, Martin E. P. Seligman, 2004). Marele dezavantaj al hedonismului este acela că s-ar părea că este ereditar, prin urmare poate fi puțin influențat de noi, iar emoția se habituează. La un moment dat, ne dorim tot mai multe și tot mai multe activități sau lucruri care să ne facă plăcere, care să umple nevoia de fericire.

Viața bună sau eudaimonia lui Aristotel presupune să îți cunoști cele mai bune calități și să te lași absorbit de practica acestora (Gallagher, 2014). Să munceți, să iubești și să te joci, manifestându-te pe tine însuți la cel mai înalt nivel la care poți să fii în momentul prezent. Viața bună nu este un continuu extaz, este formată din momente ca cele descrise anterior, presărate printre momentele banale ale vieții. Maslow le numește experiențe de vârf, peak experiences, în timp ce un psiholog contemporan cu noi, Mihaly Csikszentmihalyi vorbește despre starea de flux, flow. Acest gen de experiențe înseamnă absorbție, angajament, împlinire, în care preocupările legate de timp, spațiu și ego se reduc drastic (Csikszentmihalyi,1990). Modul acesta de a trăi este determinat de o motivație intrinsecă, autentică. Fericirea văzută ca menținerea unei congruențe între tine însuți și ceea ce faci în propria viață este des întâlnită în culturile estice. Aici oamenii sunt preocupați să mențină un echilibru între emoțiile pozitive și cele negative (Park et al., 2004).

Ultima formă de fericire pe care studiile o pun în evidență este viața cu semnificație și sens. Semnificația și sensul sunt date atât de cunoașterea punctelor forte și manifestarea lor, cât și de folosirea lor în scopuri care depășesc propria persoană și lumea propriei persoane. Aceasta este viața dedicată unui scop mai mare, mai amplu decât acela de a face carieră sau de a face ceea ce ne place. Aceasta presupune a face ceea ce ne place și a oferi și celorlalți din bucuria noastră.

Dacă ne uităm la aceste descrieri succinte despre una dintre cele mai râvnitre stări umane, fericirea, putem să îl înțelegem pe Maslow și putem să înțelegem abundența cu care se vorbește despre dezvoltare personală în zilele noastre. Dezvoltarea personală înseamnă trecerea de la prima forma de fericire, de la căutarea de a umple viața cu activități plăcute, la cea de-a doua formă, la manifestarea propriei persoane. Iar, în final, la găsirea sensului personal al vieții. Astfel, dezvoltarea personală înseamnă căutare de sine, identificare și integrare a tuturor posibilităților de a fi, manifestare a sinelui și, în final, împlinirea sinelui prin aderarea la un scop dincolo de starea actuală și de sine. Mai concret, dezvoltarea personală presupune să mă cunosc pe mine și să pornesc în crearea unei vieți congruente cu ceea ce sunt.

În vara lui 2014, cum aniversarea celor 10 ani de activitate ATU Consulting a fost dedicată relațiilor (adică Parteneriatelor și Oamenilor), ne-am gândit că și relația cu noi înșine merită o atenție deosebită, deoarece este un tip de relație extrem de importantă din viața fiecăruia. Așa că le-am propus abonaților la newsletter-ul ATU un test de autocunoaștere: Personal Growth Initiative Scale II © Christine Robitschek, Ph.D., 2008.

Inițiativa de creștere/dezvoltare personală reprezintă implicarea activă și intențională a persoanei de a se schimba și de a se dezvolta ca om. Chestionarul pune în evidență patru mari arii ale intenției pentru dezvoltarea personală: disponibilitatea pentru schimbare; orientarea spre planificare; utilizarea resurselor și comportamentul intenționat. De asemenea, există un scor total al scalei care ne arată un indice general al inițiativei de schimbare. Răspunsurile la întrebări au fost cotate pe o scala likert de la 0 (dezacord total) la 5 (acord total), respondenții având posibilitatea și de a nu răspunde.

Odată cu centralizarea răspunsurilor la testul de autocunoaștere, ne-am gândit că ar fi util și interesant să facem și o analiză adatelor și să prezentăm principalele rezultate. Astfel, cei care au răspuns pozitiv invitației noastre și au completat chestionarul sunt persoane cu o medie de vârstă de 34 de ani, majoritar femei (78%), utilizatori ai internetului și vizitatori ai site-ul ATU Consulting.

PGIS-II-1

Punctajele medii pentru fiecare dintre cele patru sub-scale, cât și pentru întreaga scală depășesc nivelul 3 (acord în mică măsură). Prin urmare, respondenții tind să fie interesați de dezvoltarea personală, împlicându-se într-o măsură mai mare în activități care conduc spre auto-realizare.

PGIS-II-2

Deși nu este o preocupare constantă, așa cum reiese din rezultate, dezvoltarea personală pare să fie o preocupare cel puțin la nivel declarativ, în special prin cele două sub-scale: disponibilitatea pentru schimbare și comportamentul intenționat de a ne schimba. Probabil, respondenții la chestionar se află într-o etapă în care motivarea pentru dezvoltatrea personală începe să fie asimilată ca tendință în comportamentul general. Ryan și Deci (2000) arată într-o meta-analiză asupra motivației că persoanele care încă văd un comportament (i.e. dezvoltarea personală) ca fiind dezirabil, dar controlat încă din exterior (neidentificându-se cu acesta) vor avea tendința de a se implica parțial în a-l manifesta. Cercetătorii numesc acest comportament ca fiind introiectat. Acest lucru era oarecum de așteptat având în vedere faptul că ne aflăm la începuturi în ceea ce privește preocuparea populației generale pentru dezvoltarea personală. Există o presiune percepută pentru dezvoltare și o lipsă de înțelegere a procesului în sine.

Cummings spune că „este nevoie de curaj pentru a crește și a deveni ceea ce ești cu adevărat”, prin urmare dezvoltarea personală, indiferent de nivelul la care ne aflăm pe acest traseu, merită apreciată și încurajată, deoarece este doar o etapă care ne apropie de ceea ce ne dorim cu adevărat și, de ce nu, de ceea ce ne poate da sens și semnificație în viață.

Bibliografie:

Csikszentmihalyi, M. (1990). Flow: The Psychology of Optimal Experience. New York: Harper and Row;
Park, N., Peterson, Ch., Seligman, M.E.P. (2004). Strengths of Character and Well-Being. Journal of Social and Clinical Psychology: Vol. 23, No. 5, pp. 603-619;
Gallagher (2014). Change and contradiction in Aristotle’s Metaphysics and Physics. Presented at the 88th Joint Session of the Aristotelian Society and the Mind Association, 11-13 July 2014;
Ryan R.M., Deci E.L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development and well-being. American Psychologist, 55, 1, 66-78.

Încrederea – parte a sistemului propriu de referință

de Meda GHERMAN, trainer ATU Consulting

Încrederea se construieşte în timp şi are nevoie doar
de câteva secunde pentru a fi spulberată.
Autor anonim

Încrederea stă la baza oricărei relaţii fie ea de prietenie, de dragoste sau profesională. Încrederea are mai multe dimensiuni din perspectiva aceluiaşi individ: încrederea în sine şi încrederea în ceilalţi.

Sentimentul de încredere în sine este relaţionat cu respectul de sine. Să te respecţi înseamnă să te placi pe tine însuţi, să te accepţi cu aspectele percepute ca fiind pozitive sau negative şi să îţi accepţi propriile limite şi posibilităţi. De asemenea, respectul de sine înseamnă să te accepţi ca fiind fundamental bun.

Încrederea este atât o variabilă emoţională, cât şi una socială. Încrederea emoţională se referă la faptul de a putea împărtăşi propriile sentimente fără teama de ridicol sau de dispreţ. Încrederea socială implică riscul de respingere individuală sau de grup, de criticare a altora sau de a fi criticat şi testarea relaţiilor.

În ceea ce priveşte încrederea în ceilalţi, ea poate fi definită în mai multe moduri:

  • Credinţa în comportamentul altei pesoane, credință manifestată într-o manieră prin care orice am risca nu vom pierde;
  • Sentimentul de confort care derivă din abilitatea de a prezice comportamentul celuilalt; credinţa că te poţi baza pe celălalt;
  • O dimensiune cheie a intimităţii: una în care oamenii care au încredere îi lasă pe alţii să ştie cât de vulnerabili sunt şi se plasează de bună voie în poziţii în care pot fi răniţi;
  • O condiţie care apare atunci când un individ sau un grup îşi asumă riscuri împreună cu alte persoane, iar rezultatul acelui risc este în întregime sau parţial controlat de ceilalţi.

Încrederea depinde de predictibilitatea comportamentului altora. Unii oameni îşi asumă riscuri mari datorită lipsei de anticipare a comportamentului celuilalt. Alţii sunt reticenţi să aibă încredere în cineva cu excepţia situaţiilor în care sunt siguri că lucrurile vor ieşi aşa cum vor ei. Niciuna dintre situaţii nu este cu adevărat una de încredere. Încrederea presupune asumarea unui risc luând în calcul rezultatul dorit.

Încrederea se câştigă prin loialitate faţă de celălalt, prin îndeplinirea promisiunilor sau asigurărilor pe care le facem şi arătând că suntem o persoană pe care se poate conta. Putem să avem mai multă încredere în celălalt dacă ne sunt transmise anumite informaţii. Ele se referă la câteva variabile care constituie formula încrederii (după Maister and Galford – The Trusted Advisor).

Formula-increderii

Cu cât numărătorul este mai mare, cu cât „credităm” o persoană cu mai multă credibilitate (ceea ce spune este crezut), mai multă responsabilitate (ştim că face ceea ce anunţă) şi cu mai multă intimitate (suntem siguri de confidenţialitatea a ceea ce discutăm), cu atât mai mare este încrederea noastră în acea persoană. Cu cât numitorul este mai mare, adică interlocutorul este mai egoist, are interese personale pe termen scurt şi doar pe un loc secundar se gândeşte la interesele noastre, cu atât mai mică va fi încrederea în persoana respectivă.

Ne naştem fără sentimentul de încredere sau de neîncredere. Învăţăm încrederea sau opusul ei prin observare, prin modelare sau prin experienţă directă. Violarea încrederii este arareori în totalitate iertată sau uitată. Trădarea încrederii este una dintre cele mai dificile bariere pentru refacerea relaţiilor. Ea are ca şi urmare afectarea imaginii proprii şi deteriorarea relaţiilor.

Pentru a avea încredere în celălalt este nevoie să avem încredere în primul rând în noi înşine. Să avem încredere în noi, în propriile resurse, să ne cunoaştem limitele, să ne apreciem la adevărata valoare, să ne accepţăm punctele slabe şi să le îmbunătăţim – ne ajută să avem acel echilibru interior care să faciliteze relaţiile cu lumea şi cu ceilalţi.

Aldous Huxley spunea că „există un singur colţ al universului pe care poţi cu siguranţă să-l modifici: şi acesta este propriul tău sine”. Auto-reflecţia este una dintre metodele care ne ajută sa ne înţelegem mai bine, să ne acceptăm aşa cum suntem şi să ne dezvoltăm conştiinţa de sine. Este o cale de a schimba unele credinţe personale pe care le avem despre noi şi despre viaţă. Acestea pot fi uneori rigide, limitative, iraţionale, excesive şi de obicei gravitează în jurul aprobării celorlalţi, al conformismului, al perfecţionismului, al autonomiei, al stăpânirii reacţiilor afective etc. Ele ne amprentează realitatea interioară şi ne modelează universul. Ne pot limita utilizarea resurselor şi capacitatea de adaptare la unele situaţii.

De aceea este bine să ne identificăm aceste credinţe personale, să le flexibilizăm şi să le relativizăm. Acest lucru va ajuta sistemul nostru de referinţă, de care depinde stabilitatea noastră, armonia interioară, individualitatea, modul cum ne percepem pe noi şi pe ceilalţi – să fie în acord cu fiinţa noastră. 

Bibliografie:

Bar-On, R. (2009) EQ-i – Emotional Quotient Inventory. București: MHS;
Haddou, M. (2004) Cum să-ţi întăreşti încrederea în tine. Bucuresti: Ed. Trei;
Haddou, M. (2003) Cum să spui NU?. Bucuresti: Ed. Trei;
Leigh, A. (2010) Charisma. Cum să faci o impresie puternică şi durabilă. Bucuresti: Ed. Trei;
Maister, H. D., Green, C.H., Galford, R.M. (2004) The trusted advisor. U.S.A.: Free Press;
Morand de Jouffrey, P. (1999) Psihologia copilului. Bucureşti: Ed. Teora;