Inițiativa pentru dezvoltare personală

Cum aniversarea celor 10 ani de activitate ATU Consulting a fost dedicată relațiilor (adică Parteneriatelor și Oamenilor), ne-am gândit că și relația cu noi înșine merită o atenție deosebită, deoarece este un tip de relație extrem de importantă din viața fiecăruia.

Cu această ocazie, vă propunem și vă invităm la un test de autocunoaștere, care evaluează gradul de inițiativă a fiecăruia privind creșterea personală:

Personal Growth Initiative Scale – II
© Christine Robitschek, Ph.D., 2008

Vă rugăm să marcați cât de mult sunteți sau nu de acord cu fiecare afirmație în parte.

Folosiți următoarea scală:
0 = Dezacord total
1 = Dezacord parțial
2 = Dezacord în mică măsură
3 = Acord în mică măsură
4 = Acord parțial
5 = Acord total

{module [132]}

AVERTISMENT. Acest test este protejat de drepturi de autor și este destinat pentru utilizarea gratuită în cercetare, educație și în scopuri clinice. Acest test nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.

[widgetkit id=101]

Training Pulse: Anul Parteneriatelor și al Proiectelor pentru ATU

Dacă la început de an, ne setăm obiectivele și rezoluțiile pentru ce va urma, e bine să nu așteptăm neapărat finalul de an pentru a trage linie.

Așa că am acceptat cu mare drag provocarea lansată de prietenii de la Learning Network, care ne-au propus să realizăm bilanțul primei jumătăți a anului 2014 pentru ATU. Mai exact, ne-am gândit la ce s-a realizat până în acest moment, cum arată situația comparativ cu așteptările de la început de an și încotro credem noi că ne îndreptăm.

140610 10aniATU Hamid

Îi mulțumim în mod special Luizei Pîrvulescu, Online Content Manager Learning Network, care a ne-a ghidat frumos și ne-a ajutat să reflectăm la ce a însemnat jumătate de 2014.

Luiza Pîrvulescu: Cum ați încheiat prima jumătate a acestui an și cum arată ea în raport cu așteptările de la începutul anului?

Gabriela Hum: Aici aș începe cu un citat (nu rețin al cui este), care spune că e important să ne comparăm nu cu ce ne-am propus să facem, ci cu ce am fi putut face. Suntem la jumătate de an 2014, cu obiective realizate la peste jumătate din ceea ce ne-am propus, chiar cu o depășire de 5% și în creștere față de jumătatea lui 2013 cu 15%. Am încheiat jumătatea de an cu un portofoliu de servicii cu conținut nou, cursuri unice în România sau unice în Transilvania. De asemenea, am avut multe evenimente organizate pentru traineri și consultanți, dar și pentru clienți și furnizori (Duminica pe coclauri, Duminca sărbătoriților, 10 ani de ATU), precum și proiecte de suflet dezvoltate cu două edituri din România – Editura Publica și Editura Trei, și cu o carte lansată pe piață în iunie – Psiho-vampirii – despre relaționarea pozitivă cu hoții de energie – Connie Voigt & Hamid Peseschkian. Iar toate acestea pentru că ATU Consulting înseamnă „training and beyond”!

L.P.: Care au fost cele mai căutate programe, atât in-house, cât și open? De ce credeți că oamenii s-au îndreptat cu precădere spre ele?

G.H.: Avem trei staruri anul aceste: trainingul de negociere, cel de time management și open-ul autorizat ANC: Consilier pentru dezvoltare personală. Dincolo de faptul că sunt cele mai bine vândute traininguri, avem și cele mai bune feedbackuri de la clienți, nu doar la cald, ci și la follow-up-urile de 3 și 6 luni. Trainingurile sunt foarte bine apreciate datorită aplicabilității practice și adaptării aspectelor livrate la sala la realitatea companiei client. Analiza de nevoi reală, cu elemente de observare a muncii și interviuri cu participanții, nu lipsește la nici unul din trainingurile livrate în 2014.

Cursul de Consilier pentru Dezvoltare Personală este un curs livrat de o echipă de psihologi, formați în metode diverse de psihoterapie, acest aspect aducând diversitate, flexibilitate, creativitate în ceea ce se întâmplă la sală, cu participanții.

Continuarea articolului o puteți citi aici.

Rețeta magică pentru creativitate?

de Andra HANȚĂ, responsabil PR & Comunicare ATU Consulting

                                                                   Imaginația e mai importantă decât cunoașterea.
Căci în timp ce cunoașterea definește tot ce știm și înțelegem în prezent,
imaginația indică tot ceea ce am putea crea sau descoperi.
Albert Einstein

E iulie, sinonim cu luna Creativității – așa cum am declarat-o noi, în ATU. Multe se pot spune despre creativitate și, totuși, atât de puține se știu despre ea…

Vă propun ca în cele ce urmează să privim creativitatea ca o abilitate, ca un proces, respectiv ca o atitudine. Dacă ar fi să le definim pe scurt, creativitatea este o abilitate de a genera idei noi și utile, de a găsi soluții inventive și originale. Este și un proces deoarece presupune mai multe etape (ex. pregătirea, incubarea, iluminarea și verificarea). Și, nu în ultimul rând, creativitatea poate fi considerată o atitudine, raportându-se adesea la capacitatea noastră de a fi flexibili, de a fi deschiși la nou, de a accepta schimbările, de a fi dispuși să ne jucăm, să experimentăm, să riscăm uneori și, de ce nu, chiar să eșuăm înainte de a reuși.

Există numeroase cărți, articole și resurse care își propun să ne ofere alternative pentru a ne ajuta să fim mai creativi sau să gândim într-un mod creativ. Studiile asupra personalității creative au urmărit să identifice în ce măsură anumite calități pot influența pozitiv capacitățile creative ale unui individ. O meta-analiză a studiilor existente (Gregory, 2010: 125) grupează funcțiile care cresc probabilitatea unor gânduri, comportamente și realizări creative în:

  • trăsături cognitive (deschidere și flexibilitate în gândire)
  • trăsături sociale (îndoiala în privința normelor, nonconformismul, independența, detașarea, ostilitatea, dominația, încrederea în sine etc.)
  • trăsături motivațional-afective (unitatea, persistenţa, motivaţia intrinsecă, pozitivismul)

Creativitate-iulie2014

Ce bine ar fi ca doar gândul la Creativitate să ne facă să fim și să gândim mai creativ…! Chiar dacă lucrurile nu se petrec întocmai, vestea bună e că prin acțiuni mici și constante putem să ne antrenăm creativitatea și să resimțim rezultatele pe toate cel trei dimensiuni: abilitate, proces și atitudine.

Ne-am gândit astfel că pentru o lună care ne îndeamnă la vacanță, la deconectare și, poate mai mult ca altele, la visare, să vă propun câteva metode și strategii care pot contribui la găsirea unor idei și soluții creative în diversele sarcini sau probleme cu care ne confruntăm. Lista e rezultatul consultării mai multor surse bibliografice și, în plus, e verificată de noi și în practică.

Așadar, pentru a fi mai creativi, pe scurt, e nevoie de:

  1. Relaxare
  2. Timp
  3. Atitudine pozitivă
  4. Reformulări
  5. Notițe
  6. Scheme
  7. Inspirație
  8. Anumite mecanisme de gândire
  9. Discuții

Să le detaliem pe fiecare în parte:

1.Relax1. Relaxara se referă la importanța de a fi odihnit, de a avea mintea limpede atunci când ne dorim să găsim soluții la anumite probleme. Atunci când suntem stresați, încordați, tensionați, încrâncenați pe o anumită sarcină, se poate întâmpla să nu reușim să vedem pădurea de copaci, să nu vedem imaginea de ansamblu pentru că suntem prea aproape de ea sau… așa cum tot auzim adesea, să fim închiși în cutie când, de fapt, ar fi bine să gândim în afara ei.

2.Timp2. Timpul înseamnă să-ți faci timp pentru a putea fi creativ. Atunci când suntem mereu pe fugă, presați de termene limită, se poate întâmpla să „funcționăm” și să avem avem idei, însă de cele mai multe ori, creativitatea presupune o etapă de incubare pentru a putea duce la iluminare. Asemenea puilor care fac ochi după ce au stat la „căldură” și ideile noastre creative apar după ce le-am interiorizat și le-am oferit timp să se dezvolte.

3.Pozitiv3. Atitudine pozitivă e importantă nu doar în procesul creativ, ci în viața noastră de zi cu zi. În plus, s-a dovedit că atitudinea negativă, de cele mai multe ori, blochează creativitatea. În urma unor studii desfășurate de Herbert Clark, s-a demonstrat faptul că frazele negative ne fac să încetinim ritmul gândirii (Michalko, 2008: 43).

4.Reformulari4. Reformulările ne ajută deoarece, de multe ori, ne oferă perspective noi de a privi problema. Foarte frumos se exprimă Michael Michalko când spune că „atunci când formulăm o problemă în cuvinte, dăm formă gândurilor”. Atunci când o problemă e exprimată negativ, reformularea pozitivă poate ușura modul în care o preluăm și o înțelegem. Mai mult, există mai multe tehnici în literatura dedicată dezvoltării creativității care pun accent pe importanța cuvintelor și a modului în care acestea sunt folosite, fiind puse în legătură cu generarea de soluții creative. Dintre acestea enumerăm: schimbarea cuvintelor sau a ordinii acestora, rezumarea la un singur cuvânt vs. lanțurile de cuvinte etc.

5.Notite5. Notițele se referă la faptul că e important ca atunci când avem o idee, indiferent de natura ei, să o notăm undeva (pe telefon, pe un carnețel, pe un șervețel etc.). Dacă nu facem acest lucru, de cele mai multe ori o vom uita. Ne rămâne astfel doar să nu uităm unde anume o notăm. Francis Bacon afirma că fiecare ar face bine aibă mereu un creion în buzunar și să-și noteze ideile de moment deoarece „gândurile care vin pe neașteptate sunt, de obicei, cele mai valoroase și ar trebui asigurate pentru că se vor întoarce rar”.

6.MindMapping6. Schemele, desenele, graficele ne ajută adesea să ne structurăm mai bine ideile și să ne punem ordine în gânduri. Un instrument în acest sens este reprezentat de hărțile mentale (mind maps), care se construiesc având în centru un cuvânt/concept de la care se ramifică termeni înrudiți, idei, soluții, alternative. Principalul avantaj este faptul că facilitează conectarea ideilor într-un mod vizual, căutând răspunsuri inovatoare la întrebări.

7.Inspiratie7. Atunci când ne dorim sau avem nevoie să fim creativi, e recomandat să ne căutăm surse care să ne inspire. Însă, în acest caz, inspirația nu înseamnă a căuta idei și a le prelua, ci a face sau a ne înconjura de lucruri care ne inspiră. Inspirația vine de multe ori atunci când ieșim din zona familiară, cunoscută, iar în acest sens putem să citim o carte, să ieșim în natură și să ne plimbăm, să ascultăm muzică, să cunoaștem oameni noi. Important e să găsim ceea ce ni se potrivește și ce funcționează cel mai bine pentru fiecare în parte.

8.Colaj8. Utilizarea anumitor mecanisme de gândire în rezolvarea sarcinilor și generarea de idei creative este strâns legată de concepția potrivit căreia gândirea creativă se poate învăța. Nu întâmplător se spune că „natura ne sugerează modele și principii pentru soluțiile la diverse probleme” (Adair, 2007: 14). Edward de Bono recomandă, de exemplu, utilizarea analogiilor nu pentru a argumenta, ci pentru a genera idei noi. Alte mecanisme care pot fi utilizate în acest sens sunt: combinările, colajele, schimbarea contextului, conexiunile, adaptările etc.

9.Conexiuni9. Interacțiunile și discuțiile cu ceilalți presupun un transfer de informații și cunoștințe; ele ne pot lărgi orizontul și ne pot dezvolta ideile pe care le avem. Deși părerile sunt împărțite privind eficacitatea creativității individuale vs. creativității de grup, cert e că verbalizând și schimbând idei și impresii, putem să aducem o contribuție considerabilă soluțiilor ulterioare pe care le găsim.

10. … Lista rămâne deschisă, fiecare dintre noi fiind liber să-și găsească măcar o metodă proprie, personalizată, adaptată propriei persoane, care nu doar să ne ajute să găsim soluții creative la problemele cu care ne confruntăm, ci să ne facă să avem o atitudine creativă în toate acțiunile pe care le întreprindem.

Metodele pe care vi le-am propus ne pot influența creativitatea și ne pot ajuta să găsim soluții noi, inedite sau pur și simplu diferite de soluțiile cunoscute sau de căile bătătorite. Lista nu are pretenția de a fi nici exhaustivă, nici general valabilă. Nu ne-am propus să oferim rețeta magică pentru creativitate cu atât mai mult cu cât se știe că folosind aceeași rețetă și aceleași ingrediente, produsul final diferă de la bucătar la bucătar. Astfel, experiența individuală, la care se adaugă personalitatea și emoțiile fiecăruia, precum și sarcina în sine pot contribui cu alte ingrediente care să personalizeze rețeta și să o fac unică pentru fiecare.

Important e să ne dorim să fim creativi și să fim curioși și deschiși spre tot ceea ce acest lucru implică pentru că prin creativitate dăm valoare vieții și o înfrumusețăm, oferindu-i alternative.

Bibliografie

Beer, M. (1976) The Technology of organizational development. în Dunnette, M. D. (Ed.) Handbook of idustrial and organizational psychology. Chicago: Rand McNally;
Bryant, S. M., Albring, S. M. (2006) Effective Team Building: Guidance for Accounting Educators, Issues in Accounting Education. Vol. 21, Nr. 3;
Lecioni, R. (2005) The Five Dysfunctions of a Team: A Field Guide For Leaders, Managers, and Facilitators. San Francisco: Jossey-Bass;
Robbins, D. (1993) The dark side of team building, Training & Development. Vol. 47, Nr. 12.
Adair, John (2007) The Art of Creative Thinking. How to be innovative and develop great ideas. London: Kogan Page;
De Bono, Edward (2010) Gândirea laterală. București: Ed. Curtea Veche;
Kaufman, J.C., Sternberg, R.J. (Eds.) (2010) The Cambridge Handbook of Creativity. New-York: Cambridge University Press;
Michalko, Michael (2008). Secretele creativității. Fii genial!. București: Ed. Amaltea;
Runco, M.A. (2007). Creativity – Theories and Themes: Research, Development, and Practice. USA: Elsevier Academic Press;

Surse fotografii: Ryan McGuire, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Creativitatea – de la incertitudine la cunoașterea de sine

de Cecilia COȚE, asistent manager ATU Consulting

                                                               Pentru a trăi o viață creativă trebuie
să ne pierdem frica de a greși.

Joseph Chilton Pearce

În rândurile care urmează, doresc să aduc în prim-plan câteva elemente care stau la baza complexității termenului de creativitate, cât și a procesului care transformă individul într-o ființă creativă și ingenioasă atât în viața personală, cât și în cea profesională.

Creativitatea de-a lungul deceniilor a lăsat o urmă de mister pentru mulți autori, ajungând să se confrunte cu diferite aspecte ale termenului precum: inspirația, talentul, supradotarea, imaginația sau fantezia creatoare. Inspirația este considerată o stare psihică, de tensiune puternică, care are o durată nespecifică și pe parcursul căreia se structurează liniile generale despre o idee sau o soluție nouă prin aspecte precum spontaneitatea sau vibrația afectivă. Cuvântul talent, în sensul său psihologic, face referire la aptitudinea sau superioritatea naturală de a face un lucru sau „aptitudine naturală care se manifestă într-o anumită direcție” (J. Drever, 1952).

În ceea ce privește termenul de supradotare, văzut prin prisma lui F. Galton, acesta se referă la caracteristici excepționale intelectuale și mentale (F. Galton, 1869). În această direcție, R. Weisberg (1993) susține că nu se cunosc suficiente caracteristici ale acestui termen, fapt care denotă prezența unui mit în mintea oamenilor cu referire la ceea ce înseamnă supradotare. Astfel, R. Weisberg argumentează această insuficiență prin faptul că trăsăturile psihologice ale unui om creativ se pot să nu relaționeze într-un mod cauzal cu activitatea în care se produce creația și totodată prin faptul că manifestarea creativității nu se realizează constant (nici la cei mai mari artiști). Acest lucru indică faptul că supradotarea – geniul uman – nu este o caracteristică constantă a creativității. Imaginația, pe de altă parte, este abilitatea mentală de a realiza asociații noi prin construirea și descompunerea anumitor idei și prin combinarea acestora pentru a avea un rezultat inexistent până în acel moment.

Se observă că în literatura de specialitate găsim diferite definiții ale termenului de creativitate (cele de mai sus fiind o foarte mică partea în definirea creativității), însă pentru a înțelege ce înseamnă termenul, cred că e nevoie în primul rând de un exercițiu de introspecție a fiecăruia dintre noi prin care să ne întrebăm: ce înseamnă pentru mine să fiu creativ?, care sunt momentele mele de creativitate?, respectiv ce consider creativ la cei din jurul meu?.

Precum argumentează și Weisberg, creativitatea se realizează în anumite momente la fiecare dintre noi. Putem să fim autentici, spontani, plini de imaginație de când ne trezim, de dimineață, prin felul în care alegem să ne bem cafeaua sau să ne luăm micul dejun, apoi la locul de muncă, prin modul în care ne îndeplinim sarcinile și până seara, prin felul în care ne petrecem timpul de relaxare. Poate că unii muncesc și sunt creativi atunci când ascultă muzică sau poate unii sunt cei mai puțin ingenioși când ascultă muzică. Există probabil oameni care au momente geniale în timpul noapții sau dimineața la primele ore și astfel aduc omenirii un plus de cunoaștere sau de noutate.

Ceea ce doresc să punctez prin exemplele date este faptul că există creativitate în fiecare din noi, că avem momente mai multe sau mai puține în care ideile noastre sunt văzute ca fiind ingenioase și implementate ca atare, că prin felul în care ne construim ideile, prin felul în care ne alegem cuvintele suntem autentici, prin modul în care ne îmbrăcăm și prin spontaneitatea cu care reușim să rezolvăm infinitatea de incertitudini și probleme care apar constant suntem, de asemenea, plini de creativitate.

Pornind de la o gândire creativă și liberă prin care să ne asumăm noi perspective asupra problemelor, noi riscuri, să fim toleranți la ambiguitate (să ne lăsăm liberi gândirea) și să explorăm noi modalități cognitive, există posibilitatea exprimării unei creativități autentice.

În încheiere, vă încurajez să acordăm atenție acelor aspecte importante care ne pot ajuta să descoperim și să construim creativitatea din noi: spontaneitatea, inspirația, talentul și imaginația. Ele pot fi un bun punct de plecare spre un nou mod de a lua decizii și de a conștientiza lucrurile pe care iubim să le facem. Fiecare pas, oricât de mărut, prin care ajungem să învățăm sau să realizăm lucruri noi, ne poate face autentici și individual-creativi.

creativitate-2014

Bibliografie

Amabile, T. M. (1996) Creativity and innovation in organizations (Vol. 5). Boston: Harvard Business School;
Drever, J. (1952) A dictionary of psychology;
Galton, F. (1869) Hereditary genius. Chicago: Macmillan and Company;
Weisberg, R. W. (1993) Creativity: Beyond the myth of genius. New York: WH Freeman.