Susținem BEST Training Week 2014

Și în acest an, suntem alături de studenții Universității Tehnice Cluj-Napoca în cadrul BEST Training Week, eveniment ce va avea loc între 6 – 11 mai 2014 și care își propune să promoveze educația complementară.

Timp de o săptămână, studenții politehniști (și nu numai) sunt invitați să participe la traininguri și workshopuri prin care pot experimenta stiluri de învățare noi și, mai ales, pot deprinde noi aptitudini și competențe tehnice sau sociale.

În calitate de partener al evenimentului, ATU Consulting va susține două workshopuri utile și adaptate publicului:

Surse de inspirație pentru relațiile inteligente –  Andreea BOB & Diana BERINDEI / vineri, 9 mai, între orele 16:00 – 20:00

Comunicarea în domeniile tehnice – Simona DAMIAN / sâmbătă, 10 mai, între orele 14:00 – 18:00

Trainingurile sunt gratuite şi se vor ţine în sălile din clădirile Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.

Înscrierile sunt deschise până în data de 3 mai 2014.

Duminica pe coclauri #3

În ultima duminică a lunii aprilie, cu mare entuziasm – așa cum îi stă bine echipei ATU – am petrecut împreună alături de prieteni a treia „Duminică pe coclauri” și am urcat pe Vârful Bătrâna din Someșul Rece.

DpC2

A fost o zi minunată din toate punctele de vedere: peisaje, vreme, atmosferă și drumeți.

Am parcurs în total 12 km și am urcat o diferență de nivel de 600 m în 3 ore jumătate. Gradul de dificultate este ușor, ascensiunea este molcomă, iar traseul s-a desfășurat în general pe drum de pământ și, o scurtă porțiune, pe potecă.

Aici puteți să vedeți pe unde am umblat și să descărcați track-ul GPS. 

Următoarea Duminică pe coclauri e programată pentru 25 mai. Până atunci, vă invităm să vedeți câteva momente surprinse în imagini în albumul de pe pagina noastră de Facebook.

Duminica pe coclauri logo

Am alergat la Maratonul Internațional Cluj

Duminică, 13 aprilie 2014, am participat pentru a doua oară consecutiv la Maratonul Internațional AROBS Cluj-Napoca. Dacă anul trecut Radu Mărincean a reprezentat echipa ATU la proba de semimaraton, anul acesta am participat la proba de maraton ștafetă și am fost reprezentați cu entuziasm pe Diana, Cecilia și Radu!

Maratonul International 2014

Felicitări învingătorilor noștri!

Mai multe poze de pe parcursul evenimentului găsiți aici.

Am gătit împreună cu Micii Bucătari din Căsuța AHS

Vineri, 11 aprilie 2014, ne-am alăturat acțiunii inițiate de Asociația Hans Spalinger Cluj și împreună cu cei din Căsuța AHS și de prietenii lor de la U Cluj și PR & More, ne-am adunat la Cantina Socială a Primăriei și am gătit o masă caldă pentru copiii unor familii defavorizate și pentru o parte din persoanele făra adăpost din Cluj-Napoca.

Gatit AHS 2014

Au fost câteva ore petrecute împreună în care ne-am simțit plini de entuziasm, utili și în care am zâmbit mai mereu.

Ne bucurăm tare mult că suntem prieteni cu cei din Căsuța AHS și profităm de ocazie pentru a le ura și pe această cale cât mai mulți ani minunați, în care să continue să crească la fel de frumos ca până acum, iar fiecare zi să pună câte o cărămidă la „comunitatea fericită creată de copii, terapeuți și prietenii lor”.

De 10 ani, misiunea Asociației Hans Spalinger Cluj este de a sprijini integrarea copiilor, tinerilor, adulţilor şi persoanelor vârstnice cu nevoi speciale sau aflate în dificultate sub aspect educaţional, social şi cultural, economic. „Copiii se joacă, învaţă, îşi fac prieteni şi vor să fie sănătoşi şi fericiţi. Faptul că au un handicap mintal sever nu înseamnă decât că au nevoie de mai mult ajutor din partea terapeuților Asociaţiei Hans Spalinger, un loc în fericirea şi speranţa sunt mai puternice decât orice diagnostic.”

Mai multe poze din timpul „operațiunii gătit” găsiți pe Pagina de Facebook AHS.

„Prezența invizibilă…”

de Oana BODOR

Recenzie premiată în cadrul concursului dedicat Psihologilor, desfășurat în luna martie 2014, la inițiativa Asociației de Psihoterapie Pozitivă, în parteneriat cu ATU Consulting și Editura Trei.

Cartea lui Michael GurianPrezența invizibilă. Bărbatul și femeile din viața lui, a fost tradusă și publicată de Editura Trei în colecția Psihologia pentru toți, în 2012. Titlul original este The Invisible Presence. How a Man’s Relationship with His Mother Affects All His Relationships with Women și a fost publicată prin acord cu editura Wiley-Blackwell, parte a grupului editorial John Wiley & Sons. Prima ediție a cărții a fost publicată în 1994 sub numele Mothers, Sons and Lovers; nu s-a tradus în limba română.

Prezenta invizibila Gurian

Michael Gurian este terapeut și cercetător al psihologiei atașamentului și dezvoltării creierului uman, consilier în probleme de cuplu și familie și lucrează în practica privată în New York. Este co-fondator al Institutului Gurian, care face cercetări internaționale, lansează programe-pilot și se ocupă de formarea profesioniștilor în domeniu. Cunoscut ca „filosof social”, Michael Gurian este un pionier al folosirii rezultatelor ultimelor cercetări ale neuroșțiintelor în domeniul relațional, școlar, corporatist și, nu în ultimul rând, în viața oamenilor de zi cu zi. A scris o serie de 26 de cărți traduse în 21 de limbi (printre care The wonder of boys, The wonder of girls, Boys and girls learn differently) care l-au adus pe Michael Gurian în topul New York Times ca fiind unul dintre cei mai bine vânduți autori.

Ca practicant al teoriei arhetipale jungiene – spune autorul – am sperat să scriu o carte ce va dezvălui relația mamă-fiu, cu claritate și forță. Am crezut – și încă mai cred – că în acea relație, fiecare putem găsi, în mod individual, și cu toții – în mod colectiv, forța vitală a civilizației noastre (…). Pentru un bărbat, iubirea însoțită de grație este un lucru teribil de dificil și aproape imposibil dăcă relația cu mama lui nu este pe deplin înțeleasă. Pentru o femeie, iubirea pentru un bărbat și iubirea unui bărbat pot deveni dificile și pot părea, după anii de început ai feromonilor, hormonilor și altor generatori ai fericirii, ca o capcană, ca o cușcă, chiar ca un coșmar deprimant. Dacă relația unei femei cu tatăl ei și relația unui bărbat cu mama lui n-au fost înțelese, o legătura pe termen lung sau o căsnicie s-ar putea, pur și simplu, să nu se întâmple.

Această carte este o poveste. Scrisă bine, cu umor și dinamism, ușor de citit și de înțeles. În plus, nu este o poveste oarecare, ci una în care cititorul poate deveni personajul principal, în propria sa călătorie inițiatică. Prima parte a cărții, „Cum influențează relația mamă-fiu viața unui bărbat” dezvăluie cadrul psihodinamic al poveștii, cum arată viața (automată, previzibilă, ghidată de forțe inconștiente) bărbatului contemporan văzut din punct de vedere arhetipal ca un Prințisor imatur, lipsit de testările inițiatice, de ritualuri de trecere, căruia nici prin cap nu-i trece că poate fi un Erou, un Războinic sau un Rege. Acest bărbat dansează în oglinda mamei lui, iar mai târziu în oglinda iubitelor și a partenerelor (cu sau fără certificate de căsătorie), ducând o viață – de cele mai multe ori – neîmplinită. El aduce cu el în relațiile sale adulte adesea consecințele abuzurilor, neglijenței sau dimpotrivă a supramaternajului și ingerinței materne în viața lui, combinată cu lipsa unui model patern satisfăcător, care să-l conducă în lumea bărbaților. Drept urmare, relațiile sale vor purta amprenta acestor răni invizibile ale copilăriei și adolescenței, care se vor manifesta în viața adultă fie „pedepsind” femeile din viața lui prin agresivitate sau neglijare, fie prin submisivitate dependent-masochistă provenită din frica de abandon, fie „consumând” la nesfârșit și superficial femeile, din teama de intimitate.

Aceste strategii funcționează pe termen scurt, dar pe termen lung, nu aduc fericirea. Fericirea, în mod simbolic, o găsește odată ce renunță la desaga mamei, la ornamentul tatălui și la propria sa naivitate. O găsește când renuntă la căile sale imature și disfuncționale de a iubi, pe care apucă orice tânăr atunci când nu obține sprijinul și inițierea de care are nevoie din partea tatalui și nu se separă de mama lui. O află atunci când renunță la profeția inutilă a iubirii – anume ca iubirea Zeiței iubite, la fel ca iubirea mamei pentru copilul ei, înlătură orice durere și suferință din regatul bărbaților…

La fel ca în călătoria arhetipală a Eroului, chemarea către fericire este însoțită de necesitatea trecerii Pragului, a zonei de confort și siguranță. Autorul ghidează această călătorie în partea a doua a cărții printr-o odisee a explorării peisajului interior, a memoriei, a relațiilor prezente și a potențialului viitor. Parcurgând drumul inițiatic, Prințul contemporan poate învăța să acceseze puterea personală a celor 4 arhetipuri masculine.

În miturile și basmele din lumea întreagă (…) găsim asemănari între modurile în care băieții realizează călătoria eroului spre masculinitatea sănătoasă. Această călătorie eroică are scopuri bine definite: să inițieze băiatul în masculinitatea sacră, să-l învețe ce este sacru în interiorul lui și cum să permită scurgerea acestui flux vital, învățându-l concomitent ce este întunecat în interiorul lui și cum să controleze această umbră. (…) Mai precis, el învață cum să-și folosească mânia și asertivitatea în moduri productive – Războinicul Sacru; cum să-și folosească abilitățile de explorator fără a se îndepărta de angajamentele lui – Exploratorul Sacru; cum să creeze și să utilizeze instrumentele și ideile pentru îmbunătățirea lumii și a relației cu misterul – Magicianul Sacru; cum să iubească deschis, liber, încrezător – Îndrăgostitul Sacru, cum să se simtă centrat din punct de vedere spiritual și, prin intermediul acestui sentiment de încredere, să binecuvânteze, să-i crească și să-i conducă pe ceilalți – Regele Sacru.

Cartea permite dizolvarea barierelor temporale și permite cititorului să parcurgă drumul mitic al lui Perseu, având ca ajutoare înțelepții care merg alături de el, primind darurile nimfelor, învingând Meduza, întâlnind-o pe Andromeda și recuperând femininul adorat până la întoarcerea sa acasă, pentru a se reuni cu Zeița-mamă, ca Bărbat .

Psihoterapia pozitivă fondată de prof. Nossrat Pesseschian recomandă folosirea poveștilor, miturilor și înțelepciunii transculturale în procesul terapeutic. Ca psihoterapeut format în această metodă, recomand această carte atât colegilor mei pozitiviști, cât și altor psihoterapeuți și consilieri psihologici, profesori sau părinți. Este o carte utilă pentru bărbații aflați în procesul lor de creștere și maturizare, dar și femeilor pentru că le ajută să-și înțeleagă mai bine partenerii. Pentru mamele de băieți, cartea este un veritabil ghid de înțelegere a nevoilor specifice unui băiat pentru a deveni un bărbat, înțelegere care ajută la atenuarea frustrării pe care separarea lor de mamă (necesară, dar uneori dureroasă), le-o poate provoca.

Vă doresc lectură plăcută!

„Călăul dragostei şi alte poveşti de psihoterapie”

de Diana POP

Recenzie premiată în cadrul concursului dedicat Psihologilor, desfășurat în luna martie 2014, la inițiativa Asociației de Psihoterapie Pozitivă, în parteneriat cu ATU Consulting și Editura Trei.

„Ce îţi doreşti?”

O simplă întrebare care încrețeşte frunţile tuturor şi care tulbură până în cea mai adâncă cameră a sufletului.

Această întrebare simplă naşte amărăciune, dorul de o fiinţă dragă pe care am pierdut-o, suferinţă reprimată. În spatele fiecărei frământări se află o dorinţă irealizabilă, care ne domină viaţa şi percepţia asupra propriei persoane.

Calaul dragostei Yalom

„Vreau” devine o necesitate, un mod de viaţă, o dependenţă.

Autenticitatea şi sinceritatea lui Irvin D. Yalom de a vorbi despre condiţia umană, despre frica de singurătate, dispreţul faţă de sine, dragostea în diferitele ei forme, tristeţe şi autodezvălurie, obezitate şi „tinereţe fără bătrâneţe” fac din Călăul dragostei – prin cele 10 povestiri de psihoterapie – o oglindă a sufletului nostru prin conştientizarea emoţiilor şi autocunoaştere.

Necunoscând ficţiunea Yalomistă, titlul m-a condus spre un ghid al psihoterapiei, a „ceea ce e de făcut atunci când…” , însă am descoperit cu puţin haz trăirile „umaniste” ale unui psihoterapeut şi sentimentele născute la fiecare din cele 10 povestiri.

Am realizat că un psihoterapeut trebuie să rămână om în faţa celuilalt chiar dacă pare că deţine răspunsul oricărei întrebări sau frământări şi să lupte cot la cot cu pacientul, ajutându-se nu doar pe sine, ci şi pe celălalt.

De fapt, psihoterapia aici nu e răspunsul frământărilor celor 10 pacienţi, ci este locul în care pacienţii îşi dau propriile răspunsuri prin conştientizarea propriilor trăiri.

„Maimuţele nu sunt mici oameni îmblăniţi şi cu coadă”

de Alina STEPAN

Recenzie premiată în cadrul concursului dedicat Psihologilor, desfășurat în luna martie 2014, la inițiativa Asociației de Psihoterapie Pozitivă, în parteneriat cu ATU Consulting și Editura Trei.

Jumatatea lui martie 2012. Prima sâmbătă de primavară adevărată. Ma înscriu la seminarul lui Horst Haechele la Sala Palatului eu, un pozitivist printre psihanaliști. În mapa conferinței, un cadou de la Editura Trei: O bază de siguranță și-un John Bowlby original, sintetic și fascinant. Am citit 50 de pagini înainte să înceapă conferința. Restul acasă, cu creionul în mână.

A fost momentul în care am realizat că, deși psihodinamice în natură, eu percepeam eronat psihoterapia pozitivă și psihanaliza ca fiind semnificativ diferite. Pentru mine, una dintre ele era fondată pe lângă filosofia proprie, pe un aparat metodologic fundamentat și pragmatic, iar cealaltă – aproape exclusiv pe inefabilul inconștientului.

O baza de siguranta BowlbyDin acea zi – în care am și terminat cartea, la întoarcerea de la cursul lui Haechele – am trăit întru atașament și am realizat cât de puternic poate să fie ca factor explicativ în interpretare și lucrul cu modelul conflictului de bază din pozitivă. Folosesc des întrebări inspirate din Adult Attachment Interview (Mary Main) în practica terapeutică. Mă gândesc de două ori înainte de a testa în cabinet ipoteza legată de tiparul de atașament al clienților cu care discut. Privesc altfel oamenii cu care mă întâlnesc. Iert mai mult și mai des.

Teoria lui Bowlby a apărut iniţial ca reacţie la concepţia Annei Freud şi, mai ales, a Melaniei Klein, conform căreia relaţiile de obiect internalizate apar din interiorul copilului şi nu din interacţiunile acestuia cu ceilalţi. Bowlby se ridica împotriva acestui dat apriori și, practic, se desprinde de psihanaliză şi pune accentul pe factorul relaţional al definirii patternului individual de ataşament. Deci nu e chiar așa de psihanalist, after all.

În aprofundarea teoriei sale, Bowlby discută despre „anxietatea de separare”. Şi aici are de luptat cu 5 viziuni psihanalitice puternice şi cu numeroşi adepţi:

  1. Teoria libido-ului transformat, viziunea lui Freud până în 1926, în care anxietatea era atribuită libido-ului nesatisfăcut al copilului separării de o figură de ataşament.
  2. Teoria conform căreia anxietatea de separare oglindeşte trauma naşterii şi este contraponderea dorinţei sugarului de a reveni în pântecele matern.
  3. Teoria semnalului, care consideră că anxietatea îndeplineşte o funcţie şi rezultă dintr-un mecanism de siguranţă care care ca scop să asigure că perioada de separare va fi scurtă.
  4. Teoria „anxietăţii depresive”, promovată de Melanie Klein, care sugerează că sugarul se simte responsabil pentru distrugerea mamei sale, a cărei dragoste crede că a pierdut-o pentru totdeauna.
  5. „Anxietatea persecutorie” – de asemenea o teorie a Melaniei Klein, care consideră că sursa anxietăţii o reprezintă teama copilului că mama l-a părăsit deoarece era furioasă pe el.

Ca răspuns la toate aceste teorii, Bowlby a utilizat studiile lui Harry Harlow pentru a submina ideea psihanalitică conform căreia atașamentul se dezvoltă exclusiv prin gratificaţie orală. În acelaşi timp, Bowlby a fost atent în extrapolarea sau generalizarea de la o specie la alta și a luat în serios afirmația lui Harlow conform căreia „maimuţele nu sunt mici oameni îmblăniţi şi cu coada”. Cu toate acestea, ambii erau convinşi de importanţa studiilor pe animale în vederea înţelegerii comportamentului social al oamenilor.

Două lucruri am extras cu prioritate din carte și aproape mi-au devenit principii:

Primul, faptul că un copil deprivat de o bază de siguranță în persoana care îl crește poate să repare încrederea în relații semnificative și să o recreeze în relația terapeutică la vârsta adultă. Ce e esențial aici este ca nu orice oblojire a relației cu pacientul înseamnă că te complaci în transfer, ci că îi transmiți – tranzacțional și securizant – că Eu sunt ok, Tu ești ok – un mesaj pe care, poate, nu l-au primit niciodată. Nu că te crezi mamă sau tată. Eu, mama!

Încrederea că figura de ataşament (în persoana terapeutului) este nu numai accesibilă, dar şi disponibilă și poate activa două variabile:

  1. Dacă figura de ataşament este văzută sau nu ca răspunzând prompt solicitărilor de ajutor şi protecţie.
  2. Dacă individul se autoevaluează ca o persoană pe care oricine, şi cu atât mai mult figura de ataşament, ar ajuta-o.

În mod logic, aceste două variabile sunt independente. În practică însă, ele pot fi confundate. Ca rezultat, modelul figurii de ataşament şi modelul sinelui se dezvoltă în aşa fel încât devin complementare şi se confirmă reciproc. Cu alte cuvinte, dacă mama nu mi-a acordat atenție și iubire, este ea de vină? Sau eu sunt neiubibil? Cât de periculoasă este dizolvarea unei disonanțe afective astfel?

Al doilea lucru este că, pentru a întoarce roata atașamentului primar înspre ceva normal și sănătos, trebuie să ai capacitatea de reflexie. Cunoaşterea metacognitivă presupune capacitatea de a ne distanţa / relativiza cogniţiile despre noi înşine şi despre ceilalţi („sunt o persoană uşor de uitat” faţă de „sunt o persoană care adesea simte că este uşor de uitat”). În mod similar, monitorizarea metacognitivă implică o poziţie reflexivă şi constant alertă faţă de cogniţiile noastre.

Capacitatea noastră reflexivă (a gândi asupra a ceea ce gândim şi simţim – gânduri, dorinţe, sentimente, credinţe) conferă inteligibilitate comportamentului şi îi acordă sens. În acest fel, funcţia reflexivă este strâns legată de capacitatea noastră de insight şi empatie.

Maimuțe fără coadă, copii, adulți, cu toții avem nevoie de un tărâm ferm la care să ne întoarcem când ni se face dor de casa. De un loc unde, nemachiați și în pijama, să fim iubiți și acceptați. Cum spune Gabi Hum: Scoate masca să te pup!

Acțiune de plantare Pădurea Clujenilor

Vineri, 4 aprilie 2014, a fost ziua dedicată voluntarilor în cadrul proiectului demarat de Primăria municipiului Cluj-Napoca – Pădurea Clujenilor.

Pentru câteva ore, am lăsat munca de birou, am luat sapa și am plantat puieți de salcâm și cer, înconjurați de greieri, flori și alți voluntari din diverse companii clujene.

Padurea Clujenilor 2014

Am ajuns printre primii și am plecat printre ultimii pentru că ne-am dorit tare mult să plantăm câte un copăcel pentru fiecare membru al echipei ATU.

Pădurea Clujenilor este o acțiune anuală ce face parte din proiectul multianual al municipalității de a împăduri zonele din partea industrială de nord a orașului. Anul acesta, între 31 martie – 4 aprilie, s-au plantat 10.000 de arbori în zona Bulevardului Muncii.

Mai multe poze cu echipa ATU în acțiune găsiți aici.

Pășește înainte plin de entuziasm

de Adela VĂDAN, trainer ATU Consulting

Entuziasm. Imbold inconştient pentru saltul în necunoscut.

Ovidiu Oană

Început de Aprilie… luna Entuziasmului pe calendarul ATU. Alegerea perfectă! Cum să nu simți cum te cuprinde entuziasmul când în jurul tău natura își redobândește supremația? Momentul perfect să debordezi de energie, să pui suflet și pasiune în toate obiectivele așezate pe hârtie la început de 2014.

Entuziasmul este forța esențială care ne face să vizualizăm lucrurile înainte ca ele să se întâmple. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, călătoria spre reușită este încununată de momente magice. Si cui nu i-ar plăcea să dețină puterea de a se cufunda în povești mistice plăsmuite de un suflet entuziasmat?

Plăsmuirea unui suflet tânăr:

Mâine este ziua cea mare și încă nu ai reușit să adormi. Visai la ea de mult și acum, că te despart de ea doar câteva ore, parcă te cuprinde neliniștea, teama.

Tic-tac, tic-tac… orele trec, iar curând alarma te cheamă la datorie. Te trezești fericit și plin de speranța, de entuziasm. Te-ai pregătit temeinic pentru această mare provocare, însă inima nu contenește să bată ca și cum ar vrea să iasă din piept. Noroc că soarele îți trimite căldura sa îmbietoare, parcă te mai liniștește puțin…

Îți pregătești cafeaua și răsfoiești pentru ultima dată înainte de marele eveniment albumul cu fotografii. Ce tineri erați! Acum realizezi că timpul a trecut pe lângă voi și nici măcar nu ați realizat repeziciunea lui. Da, „timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate” (William Shakespeare).

Au trecut ani plini de realizari, de momente de neuitat pe care i-ați petrecut alături, mergând pe aceeași cărare plină de provocări. Ei da, „tinerețea are o inimă caldă, o nevoie de entuziasm pe care cea mai ușoară atingere o trezește” (Alphonse Daudet).

Ce călătorie! Câte provocări! Și cât entuziasm de a reuși, de a clădi un viitor frumos împreună! Da, „amintirile sunt cele mai duioase rânduri pe care le-am subliniat în cartea vieții” (Vasile Conta). Privind înapoi parcă retrăiești aceleași sentimente și simți cum parcă ele amplifică intensitatea evenimentului ce bate la ușă.

Momentul cel mare a venit. Fă ultimele retușuri, îmbracă-te cu zâmbete, apoi ia buchetul de magnolii primăvăratice de pe masă și pornește la drum. Nu e de mirare că absorbit de peisaj, realizezi „că suntem cu toții pelerini aflați în aceeași călătorie, doar că unii dintre pelerini au hărți mai bune” (Nelson Richard DeMille) și reușesc să se găsească, să se regăsescă așa cum erau destinați să o facă. Realizezi entuziasmat că tu ești printre cei norocoși, printre cei răsfățați de viață.

„Dragostea, la fel ca și viața, este o călătorie,” iar „descoperirea adevăratei iubiri, ce rămâne nepieritoare, este o realizare cu adevărat uimitoare” (Fadi Hattendorf). Așa că bucură-te că mai ai câțiva pași și ai ajuns la destinație sau, mai bine spus, la linia de start!

Acum universul e de partea ta, el vrea ca tu să reușești! Nu-ți rămâne decât să îndrăznești, să faci primul pas și al doilea… iar restul va veni de la sine: dansul în ploaie, cititul printre rânduri, plimbările la ceas de seară.

Entuziasmul nu cunoaște limite… decât cele pe care noi înșine ni le impunem. Adu-ți aminte! În mintea ta, călătoria spre reușită era încununată de momente magice. Așa că traiește clipa și pierde-te în frumusețea vieții! Dă totul pentru visele tale și cu siguranță rezultatul va fi pe măsura îndrăznelii tale.

Posibila călătorie a pacientului

În activitatea pe care o desfășurăm, credem și ne ghidăm ca prin ceea ce facem să fim mai mult decât furnizori de servicii, să fim parteneri în dezvoltarea clienților și partenerilor noștri.

Un astfel de parteneriat de succes este colaborarea dintre RomSound și ATU Consulting, care crește și dă roade încă din 2009 și prin care am conceput împreună un plan de dezvoltare a competențelor de consiliere pentru asistenții medicali specializați în audiologie și protezare auditivă, tehnicieni acusticieni-audioproteziști și medici, angajați și colaboratori RomSound.

Calatoria-Pacientului-web

Hipoacuzia afectează comunicarea şi relaţiile cu alte persoane mai mult ca oricare altă problemă de sănătate. Institutul IDA din Danemarca are ca şi misiune să promoveze o mai bună înţelegere a dinamicii umane asociată cu pierderea auditivă. Persoana care suferă de hipoacuzie este pusă în situaţia de a face faţă provocărilor fizice, psihologice şi sociale ale acestei afecţiuni. Cunoaşterea și recunoașterea pierderii auditive este o călătorie lungă, complexă şi emoţională.

În cadrul proiectului dezvoltat de RomSound și ATU Consulting, unul dintre instrumentele utilizate este Posibila călătorie a pacientului. Este un instrument modelat de Institutul IDA pe baza unor tehnici de consiliere generale.

Împreună cu echipa RomSound am parcurs etapele acestui proces al schimbărilor pe care le experimentează clientul/pacientul, de la a nega faptul că are o dificultate de auz, la a fi conştient de hipoacuzie până la acceptarea responsabilităţii de a face ceva pentru dificultatea sa. Parcurgerea „călătoriei pacientului” ne-a ajutat pe de o parte să ne punem în „papucii clientului/pacientului”, iar pe de altă parte să identificăm cele mai adaptate strategii de acţiune pentru a asista persoana hipoacuzică în tot acest demers până la achiziţionarea şi utilizarea unui instrument auditiv.

„Harta pacientului” redată mai sus reprezintă o parte din rezultatul muncii noastre în echipă, rezultat care are rolul de a evidenția și de a facilita înțelegerea aspectelor cognitive, emoționale și comportamentale pe care le trăiește pacientul în „călătoria” sa, până la a deveni purtător al unui instrument auditiv.