Managementul Cabinetului Psihologic

de Maria NISTOR, Consultant HR & Nicoleta BANO, Director Vânzări ATU Consulting

Premiera în domeniul consultanţei în management: ATU Consulting vine în sprijinul psihologilor cu un nou serviciu – Managementul Cabinetului Psihologic.

ATU Consulting a început în data de 13 martie 2010 primul modul din seria Managementul Cabinetului Psihologic”, curs ce se adresează psihologilor ca „manageri” ai propriului cabinet individual.

Cursul, unicat în Romania, este susţinut de către specialişti în management general, management financiar şi marketing, parte a echipei ATU Consulting. „Managementul Cabinetului Psihologic vine în sprijinul psihologilor care deţin sau îşi doresc să pună bazele unui cabinet individual. Din momentul deschiderii cabinetului, psihologii devin managerii propriei afaceri. Dar sunt oare pregătiţi să o facă?” declară Gabriela Hum, Directorul Executiv al ATU Consulting.

 

Prin deschiderea propriului cabinet psihologii trec din categoria profesioniştilor titulari ai unei profesii individuale, într-o categorie mult mai largă: cea a antreprenorilor. Din acest moment, ei urmează să folosească o gamă mult mai diversă de informaţii decât cele specifice profesiei de psiholog. În această categorie se înscriu, în principal, informaţiile financiar – contabile, de marketing şi de management general – pe baza cărora se vor fundamenta deciziile managerului de cabinet individual. „În urma acestui curs, participanţii vor putea înţelege motivele pentru care cabinetul psihologic poate şi trebuie privit ca o afacere, vor alterna într-un mod confortabil munca de psiholog cu cea de manager, şi vor şti cum să-şi menţina propriul cabinet pe profit” a declarat Gabriela Hum.

„Demult mă gândeam la ideea unui cabinet dar nu ştiam ce am de facut. În plus, mă atrăgea ideea unei afaceri proprii dar nu credeam că voi putea vreodată să gândesc ca un/o business man/woman. Într-o zi am găsit pe mail o invitaţie la un curs, “managementul cabinetului psihologic”. Ideea unui astfel de curs e genială. Pentru mine a fost cireaşa de pe tort. Acest curs m-a ajutat să găsesc răspunsuri la întrebările mele şi acum pot spune că gândesc ca un/o business-man/woman. Astept modulul 2 şi mi-ar plăcea sa fie mai multe. Vă recomand să urmaţi acest curs chiar dacă aveţi cabinete. În aceste zile în care nu ştim încotro se îndreaptă piaţa muncii, veţi găsi idei originale pentru lărgirea paletei de servicii şi vă veţi clarifica multe lucruri. Multumesc formatorilor pentru şansa ce mi-au dat-o. Reuşita afacerii mele se va datora cu siguranţă şi acestui curs inedit.”

Adina Buculeu, Psiholog

„Mă bucur tare mult că am avut ocazia să particip la cursul de managementul cabinetului psihologic. Consider că tot ceea ce am primit de la voi, specialişti în management, marketing şi psihologie, pentru mine este o veritabilă ancoră în realitatea economică în care trăim. Chiar dacă îmi conduc propriul cabinet de mai bine de doi ani, acum, în urma acestui curs am certitudinea că deţin informaţii care mă vor ajuta să-mi ating scopurile pe care mi le-am propus în cel mai scurt timp posibil, că îmi voi organiza munca mult mai bine, că voi deveni independentă financiar şi toate astea din activitatea care îmi face cea mai mare placere, profesia de psiholog.”

Daniela Detesan, Psiholog


ATU Consulting a fost creat pentru a răspunde nevoilor curente de învăţare, dezvoltare şi cunoaştere, activând din 2004 în domeniile anagementului, resurselor umane şi dezvoltării de personal. Ceea ce am realizat alături de clienţii noştri, şi ne propunem în continuare, este să fim mai mult decât furnizori de servicii, să fim parteneri în dezvoltarea lor .

Mai mult decât trainingul, activitatea noastră presupune şi alte tipuri de servicii: consultanţa de management si de HR, analiza de competenţe şi analiza organizaţională.

ATU Consulting este de asemenea autorizat CNFPA începând cu 2008 pentru organizarea cursurilor de Formator, Managementul Resurselor Umane, Management de Proiect şi Dezvoltarea de competenţe antreprenoriale.

 

Ce este dezvoltarea organizaţională (OD)?

de Maria NISTOR, Consultant HR

Pentru a rămâne competitive pe piaţa actuală, organizaţiile trebuie să se schimbe. Există mai multe modalităţi pentru a realiza schimbări adptative pieţei, şi unul dintre cele mai eficiente instrumente este dezvoltarea organizaţională (numită în continuare OD).

OD a apărut în urmă cu aproximativ 50 de ani, cunoscând o evoluţie deosebită în anii ’90. De-a lungul istoriei sale, OD s-a dezvoltat ca un domeniu interdisciplinar, folosind modele şi metode din domenii diferite, precum: antropologie, business, consiliere, economie, educaţie, management, comportament organizaţional, psihologie, administraţie publică şi sociologie.

 

Există mai multe definiţii ale OD, una dintre definiţiile clasice fiind cea propusă de Beckhard (Organization development: Strategies and Models, Reading, MA: Addison-Wesley, 1969, p. 9.), acceptată şi de Organizational Deveploment Network (http://www.odnetwork.org):„Dezvoltarea organizaţională este un proces (1) planificat, (2) la nivelul întregii organizaţii, (3) cu implicarea top managementului, pentru (4) a creşte eficienţa organizaţiei prin (5) intervenţii planificate asupra proceselor organizaţiei, folosind modele şi teorii din ştiinţele sociale şi comportamentale.”

Indiferent de perspectivele teoretice şi practice în OD, ceea ce este comun acestora este faptul că scopul principal al OD-ului este creşterea eficienţei organizaţiei prin intervenţii planificate, la nivel de angajaţi, echipe, procese şi structuri organizaţionale şi la nivel de cultură organizaţională.

2. Când este necesar un program de OD?

Cele mai frecvente situaţii pentru care se solicită programe de OD sunt:

  • când se doreşte sau este necesară creşterea eficienţei sau a performanţelor unei organizaţii sau a unor departamente din cadrul organizaţiei
  • când se doreşte sau este necesară schimbarea unor procese sau structuri din cadrul unei organizaţii
  • când se doreşte modificarea sau transformarea culturii organizaţionale
  • când se modifică strategia sau planul strategic al unei companiei
  • când există probleme de natura organizaţională (legate de comunicarea organizaţională, colaborarea interdepartamentală, implementarea strategiei top managementului la nivelul întregii companii etc)
  • în situaţii de fuziuni sau schimbare a acţionariatului
  • în situaţii de reducere de personal.

3. Care sunt principalele caracteristici ale unui program de OD?

Există câteva caracteristici principale ale oricărui program de OD:

  • OD este o intervenţie la nivel de sistem. Un program de OD îşi propune să îmbunătăţească în mod direct rezultatele pe mai multe niveluri ale organizaţiei prin modificarea proceselor şi a structurilor care stau la baza obţinerii rezultatelor. În acest fel se consideră că un program OD este o intervenţie la nivel de sistem, care vizează schimbări profunde în cadrul unei organizaţii. Programele care urmăresc îmbunătăţirea rezultatelor doar la nivel de individ sau de echipă nu reprezintă în sine intervenţii de tip OD.
  • OD este o intervenţie pe termen lung. Intervenţiile de tip OD sunt destinate unor probleme organizaţionale mai complexe, legate de comunicarea organizaţională, cultura şi climatul organizaţional, procesele organizaţionale, etc. Ele sunt legate de planificarea strategică a companiei şi de performanţa şi rezultatele organizaţiei la nivelul întregii companii. Spre deosebire de acestea, programele de dezvoltare pentru angajaţi (de exemplu training-uri sau team buiding-uri) sunt programe de termen scurt sau mediu şi sunt focalizate pe dezvoltarea abilităţilor la nivelul angajaţilor sau al unei echipe.
  • OD este o intervenţie care necesită susţinere substanţială din partea top managementului. Intervenţiile OD pot avea loc la orice nivel organizaţional, fără a presupune participarea directă a top managementului sau a echipei manageriale. Cu toate acestea, fără susţinere substanţială din partea top managementului, intervenţiile de tip OD au şanse mici de a produce schimbările dorite.
  • OD este o intervenţie de tip colaborativ, participativ. Abordarea OD accentuează necesitatea participării angajaţilor în evaluarea stării curente şi viitoare a organizaţiei, în alegerea intervenţiilor care urmează a fi implementate şi în asumarea responsabilităţii pentru atingerea şi evaluarea rezultatelor. În acest fel, OD diferă de alte tipuri de intervenţii care consideră că schimbarea este în principal responsabilitatea managerilor sau a consultanţilor. În cadrul intervenţiilor de tip OD fiecare angajat este implicat în planurile de schimbare la care participă şi este responsabil pentru realizarea schimbărilor şi pentru rezultatele acesteia.
  • OD este o intervenţie individualizată pe nevoile companiei şi ale angajaţilor. Schimbarea planificată într-un program OD este rezultatul unei evaluări comprehensive a organizaţiei şi constă în intervenţii customizate pe nevoile companiei şi ale angajaţilor. Mai mult, în OD realizarea şi implementarea planurilor de schimbare se bazează mult mai mult pe alegerile şi deciziile companiei client (intervenţiile OD de schimbare sunt rezultatul unei foarte strânse colaborări între consultanţii în OD şi echipa managerială, şi uneori angajaţii cheie ai acesteia). Din aceste motive, un program de OD nu este o aplicare mecanică a celor mai bune practici referitoare la organizarea şi funcţionarea unei organizaţii în general.

4. Care sunt etapele unui program de OD?

Principalele etape ale unui program de OD sunt:

  1. Acomodarea: este etapa în care consultantul se familiarizează cu problemele companiei client, schimbările dorite de management şi stabileşte o relaţie de încredere cu compania client, reprezentată de una sau mai multe persoane din echipa managerială. Se stabilesc paşii următoarei etape şi se prezintă participanţilor implicaţi în etapa următoare obiectivele şi paşii acesteia.
  2. Evaluarea sau etapa de analiză şi diagnoză: este etapa în care sunt stabilite şi aplicate metodele de colectare a informaţiilor espre punctele tari ale companiei, aspectele care necesită îmbunătăţire şi sunt analizate aceste informaţii în cadrul unui model integrativ. Rezultatul acestei etape este un raport care descrie punctele tari ale companiei, aspectele care necesită îmbunătăţire, lista principalelor probleme şi posibile tipuri de intervenţii.
  3. Oferirea de feedback: este etapa în care informaţiile obţinute sunt prezentate echipei manageriale şi angajaţilor care au participat la etapa anterioară. Această etapă este foarte importantă într-un program de OD întrucât reprezintă o intervenţie de pregătire a schimbării viitoare.
  4. Stabilirea planului de acţiune: spre deosebire de alte tipuri de intervenţii, această etapă se realizează în cadrul unei program de OD împreună cu compania client, reprezentată de persoane din echipa managerială şi de persoane cheie din organizaţie. Implicarea companiei client în elaborarea planului de intervenţie este necesară pentru ca schimbarea să fie acceptată şi asumată de către angajaţii companiei. Rezultatul acestei etape este un plan concret de acţiuni, fezabil, cost-eficient, care include obiective, descrierea intervenţiilor şi durata acestora, rezultatele aşteptate şi resursele necesare.
  5. Implementarea planurilor de acţiune: este etapa de realizare a schimbărilor planificate la nivel de angajaţi, echipe, departamente, procese sau structuri organizaţionale. În cadrul acestei etape se realizează evaluări intermediare ale rezultatelor la diferite intervale de timp pentru a monitoriza eficienţa planurilor implementate. Planul de acţiune al unui program de OD include pe lângă activităţile de realizare a schimbării şi activităţi specifice de stabilizare şi reîngheţare a procesului de schimbare. Aceste activităţi de fixare a schimbărilor sunt necesare pentru ca modificările induse în practica organizaţională să fie integrate în activitatea zilnică a companiei, iar recăderile să fie prevenite.
  6. Evaluarea rezultatelor finale ale programului: această etapă presupune evaluarea rezultatelor programului de OD la nivelul angajaţilor, echipelor, proceselor şi rezultatelor organizaţiei. Nivelul de analiză al impactului programului de OD depinde de obiectivele iniţiale şi de resursele alocate de către companie pentru măsurarea eficienţiei intervenţiilor (resurse de timp şi financiare). Rezultatul acestei etape este un raport final de evaluare, care este prezentat atât echipei manageriale, cât şi angajaţilor care au participat la programul de OD.

În viziunea ATU Consulting, Programele de OD dezvoltate împreună cu clienţii noştrii înseamnă mai mult decât o colecţie de metode, instrumente, tehnici sau bune practici aplicate pentru a schimba o organizaţie. Ele sunt în primul rând intervenţii menite să dezvolte capacitatea organizaţiei de a găsi modalităţi inovative pentru a-şi crea viitorul şi a face faţă cu succes provocărilor pieţei.

Cum să cucerim prăbușirea (criză și socionomie)

de Radu MĂRINCEAN, Consultant financiar ATU Consulting

Care este legătura dintre piața de capital (bursă), psihologie şi economie? Răspunsul scurt ar fi că există o legătură mult mai strânsă între piaţa de capital şi psihologie decât între piaţa de capital şi economie. Graficul preţurilor pe bursă ar trebui să fie principalul instrument de analiză pentru psihologi (cel puţin pentru cei interesaţi de mentalul colectiv).

 

Există două aspecte esenţiale care mă fac să cred că psihologul va fi interesat de socionomie şi de piaţa de capital:

  • Socionomia este un domeniu de studiu al tendinţelor şi stărilor de spirit sociale care a pornit de la studiul pieţei bursiere americane (şi de la dorinţa de a identifica modele repetitive de mişcare preţurilor), iar bursa este terenul de manifestare cel mai spectaculos al psihologiei maselor.
  • Modul cum se mişcă societatea şi economia în ansamblu sunt mai mult legate de evoluţia psihicului colectiv decât de legile clasice ale economiei (care derivă din legile fizicii şi aproape întotdeauna nu se aplică, pentru că nu iau în considerare trei aspecte majore – faptul că bursa se mişcă înaintea economiei (o precede), faptul că omul nu acţionează în societate exclusiv raţional, ci este deseori mânat de frică sau lăcomie şi faptul că omul ca animal social are un puternic spirit de turmă).

Cu alte cuvinte, toate evenimentele sociale, economice, politice sunt doar o expresie a mentalului colectiv, a starii psihice la nivel global, iar în contextul depresiei majore pe care o traversăm, cred că avem nevoie de psihoterapie în masă. 

Aşadar care sunt elementele care “mişcă” pieţele (bursa, economia etc.) şi ce a provocat criza actuală?

1. Bursa de valori = o piaţă pe care se tranzacţionează (se vând şi se cumpără) în mod liber, titluri de valoare (acţiuni). O afacere (o firmă) pentru a putea să-şi înceapă activitatea are nevoie de bani (capital), pe care întreprinzătorul poate să-i aducă din puşculiţa proprie sau să-i împrumute de la o bancă sau să-i obţină de la bursă. Cum? Emite acţiuni care sunt hârtii de valoare care atestă dreptul celui care le cumpără asupra unei părţi din firma care se înfiinţează.

Cu alte cuvinte, întreprinzătorul nostru caută la bursă prin emiterea de acţiuni să-şi găsească asociaţi care să adere la ideea lui de afaceri şi să investească alături de el în firma nou înfiinţată. Ulterior înfiinţării, aceste acţiuni pot fi vândute sau cumpărate în continuare în mod
liber pe bursă, adică orice persoană care doreşte să investească bani într-o firmă poate face acest lucru plasând un ordin de cumpărare. Dacă el găseşte vreun deţinător al acelei acţiuni la firma respectivă dispus să vândă la acel preţ, tranzacţia va fi realizată. Din întâlnirea zilnică pe piaţa bursieră a ordinelor de vânzare cu ordinele de cumpărare (a cererii cu oferta), rezultă preţul de vânzare (cotaţia) acţiunii. Cât se poate de similar cu piaţa de zarzavaturi, cu menţiunea că morcovii sunt înlocuiţi cu “bucăţi” din capitalul unor firme. Marea diferenţă între cele două pieţe (zarzavaturi şi bursă) o constituie componenta psihologică, modul cum gândeşte omul atunci când îşi investeşte o bună parte din avere pe bursă, unde datorită fluctuaţiilor mari de preţ în timp apare riscul major de a pierde tot, dar şi oportunitatea imensă de a câştiga sume de bani pe care altfel le-ar putea obţine doar la diverse forme de loterie. 

Când cumpără morcovi la piaţă, omul nu este încercat (în mod sigur) de mari emoţii, iar pe piaţa morcovilor legile clasice ale economiei, în care preţul se formează din întâlnirea cererii cu oferta, în urma deciziilor exclusiv raţionale ale celor implicaţi, se aplică întocmai. În schimb când pune la bătaie o porţie serioasă din propria avere, omul va fi însoţit în permanenţă de puternicul conflict emoţional dintre lăcomie şi frică şi într-o mai mică măsură de raţiune. Toate acestea în contexul formei principale de manifestare a omului în colectivitate – tendinţa de a urma turma (spiritul de turmă).De aici şi aceste puternice fluctuaţii de preţuri pe bursă, pentru că atunci când marea parte a turmei de investitori este cuprinsă de optimism şi speranţă şi decide că situaţia economică este în curs de îmbunătăţire, va mişca preţurile în sus. 

Cumpărătorii de acţiuni devin majoritari faţă de cei dispuşi să vândă şi preţurile cresc. Pe măsură ce se îndreaptă spre vârful muntelui tot mai mulţi se alătură turmei în euforia ce o cuprinde (“daca atâţia oameni cred că va fi bine, nu vreau să rămân pe dinafară şi să pierd”).
Fenomenul care are loc la malul prăpastiei ce se cască de cealaltă parte a muntelui este evident similar celui cu turma de oi care ajunsă pe creastă se prăbuşeşte, în marea ei majoritate, datorită impulsului (acceleraţiei) create. Invers, la vale, în decursul prăbuşirii preţurilor, fenomenul devine similar celui al bulgărelui de zăpadă care rostogolindu-se la vale îi atrage pe rând pe toţi în avalanşă, până la un nivel de pesimism (din nou) mult exagerat faţă de realitate. Piaţa în expansiune se numeşte “bull” – aluzie la turma de tauri ce se formează, iar
piaţa în recesiune se numeşte “bear” – aluzie la ursul grizzly pregătit să-i înghită pe toţi.

Preţul unei acţiuni reflectă astfel starea de spirit a celor care sunt în piaţă faţă de firma respectivă, sau altfel spus cât consideră ei că valorează la un anumit moment o companie (firmă). Într-o depresie majoră psihicul colectiv poate decide că o acţiune valorează 1 leu, tot aşa cum în plină euforie aceeaşi acţiune poate valora 1000 lei. Bursa devine astfel terenul de confruntare (asemenea unui joc de fotbal) al stărilor de spirit umane, având de-a face aproape exclusiv cu psihologia maselor decât cu legile economiei.

Pe lângă bursa de valori unde se vând acţiuni, industria financiară mondială este formată dintr-o multitudine de pieţe – piaţa valutară (unde se tranzacţionează bani – valute între ele – de exemplu se vinde-cumpără dolar contra euro etc.), piaţa utilităţilor (unde se tranzacţionează
aur, argint, cupru, petrol etc.), piaţa materiilor prime, aşa numitele burse de mărfuri (lemn, făină etc.).

Instrumentul prin care se măsoară evoluţia preţurilor pe piaţă se numeşte indice, fiind un grafic al mediei preţurilor mai multor acţiuni. În America cel mai celebru indice care măsoară evoluţia preţurilor este indicele Dow Jones (un grafic al mediei preţurilor celor mai importante şi tranzacţionate 30 de acţiuni de la bursa din New York). Ei bine, acest indice este în logica celor descrise mai sus instrumentul (aproape medical) prin care măsurăm starea de spirit a psihicului colectiv, fiindcă ne arată la un moment dat cât decid investitorii că valorează, în medie, companiile din America.

2. Ce provoacă mişcarea preţurilor pe pieţe – legile fizicii sau psihologia maselor?

Aşadar să vedem cele două abordări – cea clasică specifică sociologilor, economiştilor, istoricilor şi cea socionomistă. Toate ştiinţele sociale sunt guvernate de legile fizicii – acţiune/reacţiune şi cauză/efect. Astfel, toţi vor spune că “deoarece cutare şi cutare s-a întâmplat, cutare se va întâmpla”. Simplu, cauza urmată de efect, extrapolarea evenimentelor care s-au întâmplat în trecut asupra viitorului. Istoria se repetă. Este oare adevărat? Când cineva aruncă o piatră spre noi, ne ferim, pentru că am moştenit în gene sau am învăţat această lege a fizicii care spune că acceleraţia rămâne constantă dacă nu acţionează asupra ei vreo forţă exterioară. Animalele care au învăţat această lege a conservării au supravieţuit, cele care nu, au dispărut. Cu toate acestea, deşi fizica are aplicabilitate în evoluţia speciei umane nu ne poate spune nimic despre prezicerea schimbărilor sociale, pentru că evoluţia societăţii omeneşti e determinată nu numai de fizică ci şi
de emoţii, sentimente.

Marea majoritate a analiştilor economici spun că rezultatele din economie şi ştirile despre evoluţia acesteia determină evoluţia preţurilor de pe burse. În figura 3 vedem evoluţia profiturilor din economia americană faţă de preţul acţiunilor în perioada 1973-1974.

După cum vedem o creştere solidă a profiturilor coincide cu o scădere în preţul acţiunilor (cea mai mare în ultimii 40 de ani).

De asemenea o să vă rog să spuneţi în figura 5 care ne arată indicele Dow Jones, care este momentul asasinării preşedintelui Kennedy, pentru a lămuri definitiv şi problema ştirilor care crează preţul acţiunilor.

La fel, în figura 10 o să vă rog să alegeţi momentul în care au avut loc atacurile de la 11 septembrie 2001 de la World trade center.

Concluzia (după ce vă spun unde se situează acele puncte) este clară: atât evoluţia rezultatelor economice cât şi ştirile din mass-media sunt irelevante pentru prezicerea evoluţiei preţurilor de pe burse. Cu toate astea o să vedeţi zilnic în jurnalele de ştiri toate evoluţiile pieţelor explicate prin ceva ce s-a întâmplat în economie sau în societate. De ce? Pur şi simplu pentru că ştirile sunt scrise după ce evenimentele s-au întâmplat şi e mult mai simplu să le potriveşti pe relaţia cauză-efect pentru a explica ceea ce s-a întâmplat. Iar atunci când pur şi simplu ştirile existente 4nu se potrivesc cu evoluţia pieţei şi a societăţii, “specialiştii” conchid că e doar un aspect care ţine de psihologia umană. Realitatea este că la momentul în care schimbările de stare de spirit ale mentalului colectiv ajung să se manifeste în evenimente sociale şi să ajungă ştiri, ele sunt cuprinse deja de mult timp în preţurile de pe burse şi de aici aparenta mişcare ilogică a pieţelor. Bursa precede economia şi mişcările sociale şi le prezice evoluţia şi nu invers, deoarece este cel mai sensibil instrument de măsurare a stării de spirit a mentalului colectiv. Toate celelalte instrumente pe care le folosim – mass-media, indici ai stării economiei etc. măsoară cu un grad ridicat de întârziere această stare de spirit, practic se târăsc după indicele bursei.

Aşadar modelele folosite de economişti, sociologi, istorici pentru a explica evoluţia pieţelor şi a societăţii omeneşti în general sunt fundamental greşite pentru că folosesc exclusiv legile fizicii (cauză/efect), prin care absolut tot ceea ce se întâmplă trebuie să aibă o cauză exterioară care să genereze efectul intern. În afara proverbialului meteorit, sau a unui cutremur de 8 grade pe scara Richter sau a unui război de proporţii care va “deranja” pieţele pentru câteva zile, vom constata că nu există nici o forţă (cauză) exterioară sistemului. De ce? Pentru că de fapt în finanţe ca şi în societatea umană totul este cauză internă.

Trendurile preţurilor de la bursă, ratele dobâzilor la bănci, performanţa economiei, războaiele, evoluţia modei vestimentare etc., toate sunt în cele din urmă un produs al mentalului colectiv uman. Toate tendinţele de evoluţie şi relaţiile dintre acestea sunt produsul minţii umane şi a susţine că fiecare din acestea este la un moment dat o forţă exterioară fenomenului social uman este fundamental greşit şi chiar absurd. Este ca şi cum am presupune că în psihicul omului fiecare element este izolat şi nu comunică cu celelalte şi că în societatea umană nu există comunicare între oameni. La un moment dat toate aceste forţe, evenimente şi mişcări sociale se interconectează.

Modelul de analiză socială şi economică cel mai util este cel al socionomiei. Socionomia, ca teorie, consideră că toate evenimentele şi mişcările sociale sunt, (mai degrabă decât cauze) efecte ale unor schimbări morfologice, endogene, chiar fiziologice în starea de spirit socială (“social mood”). Omul evoluează după un model bine întipărit în genele sale, iar la nivel de grup, graţie “spiritului de turmă”, acest model este la fel de bine reprezentat. Modelul care descrie cel mai bine modul de evoluţie al fiinţei umane este “principiul valului” (wave priciple), pe care îl prezentăm la punctul 3.

P.S. Când o să vă uitaţi la ştiri şi o să vă pufnească râsul, sunteţi pe jumătate socionomişti. Prognozele economiştilor seamănă cu conducerea unui autoturism pe autostradă uitându-te doar înapoi, folosind doar oglinzile retrovizoare. Socionomia bazată pe instrumente precise ca indicele bursier este însăşi parbrizul autoturismului.

Exemple practice de gândire socionomică pentru prezicerea stării de spirit sociale de la un anumit moment.

  • prima etapă o constituie evident identificarea momentului din evoluţia starii de spirit a mentalului colectiv în care ne aflăm pe baza pricipiului valului – este evident că din 5decembrie 2007 mentalul colectiv a intrat într-o puternică stare de depresie, marcată la nivel social de prăbuşirea preţurilor pe burse, urmată de contracţia evidentă a economiei (marcată de falimentul multor afaceri, şomaj etc), de stingerea anumitor “manii sociale” (mania imobiliară, mania bancară, mania pentru bunuri de lux, mania pentru modern în artă etc.).
  • a doua etapă o constituie identificarea formelor posibile de evoluţie a mentalului colectiv în concordanţă cu pricipiul valului şi astfel, prezicerea formelor de manifestare socială a acestor evoluţii. Astfel, vom putea identifica manifestări ale acestei stări de depresie în toate domeniile de activitate umană. Cu asta se ocupă de fapt socionomiştii.
  • În burse vom putea identifica după prăbuşirea din perioada 2007 (decembrie) – 2009 (februarie), o revenire aproape spectaculoasă prin care pierderile suferite vor fi recuperate în proporţie de 50-62% (ceea ce s-a întâmplat în perioada februarie 2009 – noiembrie 2009 şi încă continuă), urmată de o prăbuşire şi mai puternică ca amplitudine, probabil din 2010 încolo
  • În artă schimbarea către depresie din 2007 a adus o modificare a tendinţelor în sensul întoarcerii spre clasici, astfel încât Damian Hirst, artistul modern care era cel mai bine vândut în 2007 (a vândut lucrarea sa reprezentând un viţel mort peste care a turnat formaldehidă, cu copite şi coarne suflate în aur, cu 18 milioane de dolari, iar lucrarea sa de sculptură a unui diamant în formă de cap de mort s-a vândut în 2008, septembrie, cu suma de 200 milioane de dolari, aproape concomitent cu cea mai neagră zi din istoria bursei americane, marcând parcă sfârşitul unei întregi epoci de creştere) a ajuns acum pe locul 47 în box office-ul american.
  • În film, epopeile şi filmele de buget imens care au dominat anii de expansiune (Gladiator, Troia, Titanic, Stapânul inelelor, Broke back mountain etc.) sunt înlocuite în topul vizionărilor americane de filme de groază, cu buget redus. În octombrie 2009, în topul box-office se afla filmul de groază realizat cu 15000 dolari – Paranormal activity (a încasat peste 100 de milioane). În noiembrie 2009, pe locul întâi se află filmul de “dragoste” cu vampiri – New Moon, care a vândut în primul weekend de 86 milioane dolari. Dacă tot suntem în depresie, avem nevoie de o sperietură bună, nu?

Dacă această metodă socionomistă de studiu a evoluţiei mentalului colectiv uman prezintă interes vă rog să vizitaţi site-ul Institutului de socionomie:

http://www.socionomics.net sau http://www.elliottwave.com/ (unde Bob Pretcher are publicaţia lunară – The theorist, care este foarte interesantă).

3. Principiul valului, al lui Elliott (Wave principle)

Ceea ce spune principiul valului este că progresul omului şi al omenirii în ansamblu, nu are loc în linie dreaptă, nu are loc la întâmplare şi nu are loc ciclic. Mai degrabă acest progres are loc într-un model de tip “trei paşi înainte, doi paşi înapoi” – o formă pe care natura o preferă. Mai mult, perioadele de recesiune la nivel social sau chiar individual sunt o necesitate pentru a asigura progresul de ansamblu (adesea alpinistul ajuns în vârful muntelui are o usoară stare de depresie sau chiar o stare de panică de tipul “oau ce am realizat” = panica atingerii scopului).

Ideea că sistemele umane se mişcă în modele bine definite era până de curând foarte controversată, dar ultimele descoperiri ştiinţifice arată că de fapt formarea modelelor (patterns) este o caracteristică a tuturor sistemelor umane. Modul în care se mişcă sistemele umane poate fi grafic observat prin imaginea spiralei, într-o formă de tip sistolă-diastolă (graficul de pe Ekg este foarte similar cu cel de pe bursă), sau de tip inspiră-expiră.

Analizând graficul indicelui bursier Dow Jones, Elliott a descoperit că mişcarea stărilor de spirit colective (pe care o măsoară cu mare precizie indicii bursieri) se face în modele care reflectă o armonie de bază regăsită peste tot în natură (spirale întâlnim peste tot de la cochilia melcului, la structura galaxiei, la structura corpului omenesc – vezi reprezentarea lui Leonardo DaVinci a proporţiilor corpului uman, în matematică la seria de numere a lui Fibonnacci, la modul de propagare al tsunamiului etc.). Modelul spiralei reflectă aşa numita “proporţie de aur” atât de studiată în toate domeniile.

Atenţie! Pricipiul valului ne poate spune cu relativă acurateţe forma mişcărilor care urmează să vină, dar nu poate prezice decât puţine despre durata lor sau amplitudinea lor. Astfel apare modelul cu 5 valuri care este cea mai simplă formă a principiului valului: 

Progresul sistemelor în natură:

Regulile de bază ale formării valurilor sunt următoarele:

  • Valurile se formează în două moduri: modul “motive” (valurile 1,3,5,A şi C) şi modul corectiv (valurile 2,4 şi B).
  • Figura 2 reprezintă în mod esenţial acelaşi lucru cu figura 1, dar văzut prin microscop (făcând un zoom). La orice nivel privim, forma este constantă.
  • Astfel un val motive este un val prin care se realizează “progresul” şi astfel el va avansa întotdeauna în 5 valuri. După cum vedem, nu toate valurile motive merg în sus (A şi C merg în jos). Modul unui val (motive sau corectiv) este dat, nu de mişcarea sa absolută (în sus sau jos), ci de mişcarea sa relativă în cadrul unui val de grad superior. Valurile (1), (3) şi (5) din figura 2, care compun valul A care merge în jos, vor fi la rândul lor formate din 5 valuri. Valul motive cu 5 valuri se mişcă în direcţia trendului de grad superior.
  • Valurile corective sunt formate din 3 valuri şi merg în sens opus trendului de grad superior.
  • În concluzie toată acţiunea care se petrece în direcţia trendului de grad mai mare se va face în câte 5 valuri, iar mişcarea împotriva trendului celui mai mare se face în trei valuri.

Această prezentare este utilă pentru a afla exact momentul în care se află pieţele în momentul de faţă în contextul crizei financiare mondiale.

4. Cum să cucerim criza actuală?

1. Ce a provocat actuala criză financiară mondială? Evident, o schimbare majoră a stării mentalului colectiv începută la începutul anului 2000 şi care continuă şi astăzi. Ea este complet naturală, fiind generată de structura morfologică a modului (matricii) de evoluţie a mentalului colectiv, aşa cum e prezentată în principiul valului. Criza este o pauză absolut necesară, pe care psihicul occidental colectiv o ia după creşterea susţinută începută după Marea Depresiune din 1929-1932 (“the great depression”).

2. La ce nivel din ciclul de evoluţie al civilizaţei occidentale ne aflăm acum? Pentru a afla la ce nivel al modelului ne aflăm acum să reluăm graficele anterioare:

 

În cadrul acestui mare superciclu un astfel de val 4 poate dura zeci de ani, astfel încât în decursul vieţilor noastre este posibil (dacă nu trăim mult) să nu prindem mai nimic din valul 5 de creştere. Pentru comparaţie putem spune că valul 3 a început la sfârşitul revoluţiilor de la 1848 din Europa. În cadrul acestui val 4 ne aflăm încă în subvalul (A).

Acest val 4 al marelui superciclu privit la microscop, fiindcă este un val corectiv şi se mişcă în sens contrar trendului de grad superior care este în sus, se va subdivide în 3 valuri, ca în figura următoare: 

 

Evident pe graficul de mai sus putem vedea şi evoluţia idealizată din perioada următoare, cu menţiunea că subvalul (a) al valului 4 ar trebui să se încheie undeva în perioada 2011-2014, urmat apoi de un val de creştere de câţiva ani (probabil până undeva spre 2015-2025) şi apoi de o prăbuşire similară ca durată în timp cu cea din valul (a) până în jurul anului 2030.

Atenţie! Previziunile din graficele de mai sus trebuie luate în considerare doar în ceea ce priveşte forma mişcării, durata fiecărei mişcări din viitor şi amplitudinea ei neputând fi prezise pe baze care să permită luarea lor în considerare “ad literam”. Dacă facem un zoom mai departe şi desfacem la nivel de ciclu valul (a) vom observa că structura sa este următoarea: 

În concluzie, ne aşteptăm acum la o mişcare profundă în sens negativ a stării de spirit a mentalului colectiv occidental, care va provoca probabil o cădere fără precedent, ca amplitudine, a bursei de la New York. Va fi relativ la fel ca durată cu valul din perioada octombrie 2007 – martie 2009 (cam 1 an), dar va fi mai amplă – cu o cădere mai mare în termeni procentuali şi extrem de dureroasă. La nivelul economiei occidentale, sistemul bancar se va apropia din nou de colaps, recesiunea se va transforma în “the great great depression”. Dacă
acum nu avem bani în mod cronic, la sfârşitul valului c, vom avea şanse să murim de foame.

3. Care este mecanismul care a dus la situaţia actuală? Sistemul financiar-bancar occidental (cu pornire din USA) a ajuns să se extindă la cote inimaginabile, cu mult peste necesităţile economiei. Pentru a înţelege acest monstru creat de civilizaţia
occidentală facem următoarea analogie:

Ar putea suna a nebunie, dar să spunem că guvernul (statul) ar decide la un moment dat că sănătatea, prosperitatea naţiunii ar depinde de producţia de automobile Jaguar şi de vânzarea lor către cât mai mulţi oameni. Ca urmare statul înfiinţează şi susţine prin subvenţii, din banii de taxe ai populaţiei, cât mai multe fabrici Jaguar şi evident din cauza ofertei mari preţul Jaguarului se reduce în prima fază la jumătate. Lumea dă buzna în magazine şi cumpără aceste automobile, până când la un moment dat, fiindcă fiecare om din popor are un Jaguar, vânzările încep să scadă şi fabricile ajung să fie în pragul falimentului, neavând cui să mai vândă.. Statul intervine pentru supravieţuirea fabricilor pompând mai mulţi bani din taxe şi acordând facilităţi la cumpărarea de Jaguaruri, astfel încât preţul se reduce din nou, ajungând să zicem la 500 dolari. Toată lumea se buluceşte din nou în magazine şi cumpără, până fiecare are două Jaguaruri. Uitaţi ce ieftin este! Când în final, evident vânzările scad din nou dramatic, fiindcă fiecare are două sau mai multe Jaguaruri, Guvernul se panichează şi le dă aproape pe gratis, dar nimeni nu le mai vrea, pentru că nu mai are ce să facă cu ele. Mai mult, oamenii trebuie să muncească trei din cinci zile pe săptămână doar pentru a plăti taxele către Stat, ca acesta să poată finanţa supravieţuirea fabricilor Jaguar.Fiindcă nimeni nu mai cumpără maşini, producţia se opreşte, şomajul explodează, oamenii nu mai pot plăti taxele, fabricile se închid, economia se face praf, oamenii nici nu-şi mai pot permite benzina pentru Jaguaruri aşa că le lasă să ruginească. În final nivelul vânzărilor de Jaguar se întoarce, în cel mai fericit caz acolo unde era înainte de intervenţia guvernului.

Acum, înlocuiţi produsul (automobilul Jaguar) cu creditul bancar, fabricile de producţie cu Băncile (sistemul bancar) şi aveţi o imagine clară a ceea ce se întâmplă în civilizaţia americană şi occidentală şi mai ales asupra a ceea ce urmează.

Este analogia corectă? Nu, pentru că în varianta cu Jaguarul oamenii măcar rămâneau cu un garaj plin de automobile. În varianta cu creditul şi băncile nu mai rămâne nimic. Pe acelaşi mecanism se prăbuşesc acum, nu numai băncile ci şi piaţa imobiliară (înlocuiţi Jaguarul cu case şi terenuri), piaţa de lux (înlocuiţi acum Jaguarul cu Jaguarul!) etc.

Sistemul bancar mondial este în prag de colaps, pentru că sunt prea multe şi prea mari bănci şi o economie prea mică şi anemică şi o populaţie şomeră şi săracă care nu mai au nevoie de creditul acordat de acestea Bancherii conduc lumea, controlează guvernele şi parlamentele (în ţările civilizate occidentale), problema este că şoferii sunt beţi şi legaţi la ochi şi nu vad marginea prăpastiei, dar nu din cauza prostiei ci din cauza lăcomiei (interesul lor fiind să acorde credite, pentru a scoate profit). În euforia expansiunii economice din 1932 încoace, s-a crezut varianta în care creditarea economiei poate creşte la nesfârşit, varianta în care sistemul financiar bancar poate să se umfle mult peste economie, dar realitatea actuală ne arată că acest organism al economiei occidentale dopat intesiv cu steroizii creditării este în curs de a suferi un colaps (un atac de cord).Sfârşitul este acum, sau peste 40-50 de ani? Vom vedea. 

4. Cum putem cuceri prăbuşirea? În fapt, este cel mai simplu răspuns dintre toate. Unii ar spune că în asemenea crize e mai bine să investeşti în imobiliare (case şi terenuri) pentru că măcar rămâi cu ceva (“celebra” axiomă că invesţiţiile imobiliare sunt cele mai sigure, pentru că investeşti în ceva ce are o formă materială). Dacă primul val al crizei, cel care s-a sfârşit în martie 2009 nu va convins de falsitatea acestui lucru, prin scăderea preţurilor cu cel puţin 50% faţă de 2007, aşteptaţi următorul val şi o să vă convingeţi. Alţii ar spune că cea mai bună investiţie în recesiuni este aurul, pentru că preţul lui creşte, pe măsură ce oamenii caută disperat variante mai sigure decât acţiunile, imobiliarele etc. Fals, din nou, pentru că în valul precedent de prăbuşire din octombrie 2007 până în martie 2009, preţul aurului a scăzut în ton cu bursele. Acum pe creşterea din martie pînă în prezent aurul a crescut enorm, până la nivelul maxim istoric (1100 dolari pe uncie) (creşterea se datorează mai mult scăderii dolarului la nivel mondial), dar când valul următor al prăbuşirii va veni şi aurul se va duce la fund (30-40% scădere este o prognoză normală). Să cumpărăm titluri de stat (obligaţiuni), fiindcă sunt garantate de către stat? O variantă relativ bună, dacă sunteţi dintre cei care aveţi încredere că guvernul României ştie ce face. Oricum faţă de imobiliare, acţiuni sau alte bazaconii, mai bine aşa. Apropo, dar cu acţiunile pe bursă cum rămâne? O axiomă spune că “în mijlocul disperării zace oportunitatea”. Adevărat, dar vă spun că pentru investitorul obişnuit ceea ce va urma va fi un urs grizzly care te poate ucide. Mai mult, statistica spune că din 1000 de investitori doar unul ajunge să facă bani în mod constant pe bursă, pe termen lung. Aşa că, ori puneţi-vă pe studiu, ori staţi mai bine deoparte.

Orice ar fi, investiţi pe bursă doar a zecea parte din ce aveţi, să nu rămâneţi pe străzi. Aşadar, ce rămâne de făcut? Răspunsul zace în studiul graficelor tuturor pieţelor la nivel mondial, care ne arată că pieţele financiare de orice formă se mişcă la unison în aceeaşi direcţie în perioadele de recesiune şi că singurul element care în criza actuală se mişcă contrar este dolarul. Din martie până acum, toate sunt în creştere, mai puţin dolarul, care scade. Interpretarea acestui fapt este că singurul element care rămâne valoros în crize este CASHUL, BANUL, iar dolarul este moneda în care este exprimată la ora actuală cea mai mare parte a datoriilor lumii, iar valoarea lui se va vedea tocmai în mijlocul prăbuşirii când toţi vor alerga după bani pentru a-şi acoperi aceste datorii. Pentru România, care este o ţară cu economie bananieră, subdezvoltată, facem precizările: fiindcă importăm mult mai mult decât exportăm, sau altfel spus nu suntem în stare să supravieţuim cu ceea ce producem noi aici, apare un fenomen – pentru bunurile şi serviciile pe care le importăm plătim în valută (mai mult în euro), iar pentru ceea ce exportăm primim banii în valută (euro din nou). Importurile fiind mai mari decât exporturile, rezultă că România pierde constant “sânge”, adică pierde valută prin faptul că plătim mai mulţi euro pentru importuri decât încasăm pentru exporturi. Ca atare, mereu apare presiunea faptului că mai mulţi au nevoie de euro pentru a importa, decât intrările de euro din export.Astfel, cursul de schimb leu-euro va fi în continuă depreciere, adică toţi vor căuta euro şi puţini vor vrea lei.

AŞADAR, PRIN CASH NU ÎNŢELEGEM LEI, CI EURO SAU DOLARI. ADUNAŢI CÂT MAI MULŢI ŞI VEŢI TRECE CRIZA.

5. Sfaturi. Câteva sfaturi simple:

    • Evitaţi creditele bancare, mai ales cele în valută. În aceeaşi categorie intră şi orice alte finanţări cum ar fi leasingurile. Încercaţi să vă întindeţi cât vă permite plapuma proprie. Până la urmă creditul este mijlocul prin care s-a sinucis economia occidentală. Dacă totuşi criza va prins cu credite pe rol, faceţi efortul să scăpaţi acum de ele (mai ales dacă sunt în valută). Puteţi eventual să renegociaţi cu banca un credit existent în valută în sensul trecerii lui pe lei, mai ales dacă veniturile din care plătiţi ratele sunt obţinute în lei. Este posibil ca peste un an dobânda la credite să fie mai mare şi cursul de schimb la fel (un curs de peste 4,5 lei pentru 1 euro e aproape sigur după 1 ianuarie 2010).
    • Economisiţi cât mai mult. Având în vedere că în asemenea perioade veniturile familiei pot fi cu greu crescute (ba chiar sunt puse în pericol de perspectiva tot mai mare a şomajului sau falimentului), concentraţi-vă pe reducerea cheltuielilor. Ţineţi-vă un buget personal şi notaţi-vă tot ce cheltuiţi, pentru că veţi putea vedea mai bine de unde se pot tăia cheltuieli. Din experienţă, doar vizualizarea constantă a acestui buget personal, vă va reduce cheltuielile cu minim 10% (veţi rămâne surprinşi de câte prostii puteţi cumpăra aiurea).
    • Banii nu sunt totul. Scoate-ţi-vă din sistem economia de consum, mania pentru active, avere etc. Sfârşitul maniilor şi al consumerismului e aproape şi va mai dura mult până îşi revine.
    • Dacă vă hotărâţi totuşi să riscaţi investiţii în asemenea perioade, puneţi la bătaie doar o mică parte din economiile pe care le aveţi, fiindcă riscul e foarte mare.