Ce văd în oglindă?

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

Fereastra lui Johari este un instrument frecvent utilizat în dezvoltarea personală. A fost descris în 1955 de către doi psihologi americani, Joseph Luft și Harry Ingham. Fereastra lui Johari ne dă posibilitatea de a ne cunoaște din două perspective: perspectiva personală și perspectiva celorlalți. Adesea, cele două perspective nu coincid sau coincid puțin, adică ceea ce știm noi despre noi și ceea ce vrem noi să lăsăm să se „vadă” despre noi înafara noastră este cu totul altceva decât ceea ce percep ceilalți despre noi.

Așa că haideți să vedem ce ne spune fereastra lui Johari. Instrumentul presupune existența a doua axe:

Eu – Ceilalți

Cunoscut – Necunoscut

Intersecția celor două axe ne lasă să construim patru cadrane cu ajutorul cărora ne putem descrie:

  • cadranul 1: Eu știu/ceilalți știu (arena sau scena)
  • cadranul 2: Eu nu știu/ceilalți știu (punctul orb)
  • cadranul 3: Eu știu/ceilalți nu stiu (zona ascunsă)
  • cadranul 4: Eu nu știu/ceilalți nu știu (necunoscutul)

Johari

Unul dintre exercițiile care ajută la autocunoaștere și utilizează fereastra lui Johari este parcurgerea unei liste de adjective, în jur de 50 la număr, de către persoana care dorește să se cunoască și de către 2-5 persoane din anturajul propriu, care funcționează ca „oglinzi”.

Fiecăruia i se cere să marcheze pe listă 5 – 10 caractersitici considerate foarte importante/pregnante la persoana pe care o evaluează (respectiv persoana evaluată se va descrie prin intermediul acestor adjective pe sine).

Astfel apar caracteristici pe care le putem plasa în cele 4 cadrane ale ferestrei lui Johari:

  1. Arena sau scena conține acele caracteristici personale pe care le cunoștem și le lăsăm să se vadă în afară, deci ceilalți au posibilitatea să le vadă și să le conștientizeze. Pe lista de adjective vor fi acele caracteristici care sunt marcate atât de persoana evaluată, cât și de ceilalți evaluatori.
  2. Caracterisiticile care nu sunt marcate de persoana evaluată, în schimb sunt marcate de ceilalți evaluatori fac parte din așa numita Pată oarbă sau Blind spot. Ele reprezintă informații de care persoana evaluată nu este conștientă, însă ceilalți sunt. Aceste informații rămân la latitudinea evaluatorilor dacă și cum anume pot fi transmise persoanei evaluate pentru ca aceasta să devină conștientă de ele.
  3. Zona ascunsă va conține caracteristicile pe care doar persoana evaluată le va marca și nu vor apărea și la ceilalți (ceilalți nu sunt conștienți de acele caractersitici ale persoanei). Aceste caracteristici fac parte din Zona ascunsă deoarece persoana este capabilă să le arate sau nu, în diferite situații/relații.
  4. Pentru a afla caracteristicile din ultimul cadran, Zona necunoscută ar fi necesar să lăsăm evaluatorii, respectiv persoana evaluată să marcheze TOATE adjectivele din listă, considerate ca aparținând persoanei evaluate. În acest fel, adjectivele rămase ne-marcate ar putea fi considerate ca făcând parte din zona Necunoscută. Totuși, ar trebui să presupunem că toate aceste adjective descriu persoana evaluată ceea ce poate fi discutabil.

Una dintre variantele de a descoperi ceea ce ne caracterizează ca parte Necunoscută din noi este să ne implicăm în situații noi, necunoscute, prin care nu am mai trecut până în prezent, pentru a observa cum reacționăm și cum anume ne percep ceilalți că reacționăm la respectivele situații.

Una dintre criticile aduse acestui exercițiu este orientarea pozitivă a listei de adjective, adică faptul că lista conține doar adjective cu valoare pozitivă, fără a face referire la partea negativa a caracteristicilor noastre. De aceea, mai recent a aparut varianta inversată (atenție, Nu varianta negativă!) a ferestrei lui Johari, numită fereastra lui Nohari. Instrumentul se utilizează identic cu descrierea de mai sus.

Întrebarea rămâne tot la noi… Dorim sau nu dorim să ne cunoaștem, să ne dezvoltăm, să ne privim în oglindă și să spunem: da, așa sunt eu, asta vreau să mențin, asta vreau să schimb, asta vreau să îmbunătățesc. Sunt pregatit(ă) să aflu cum mă văd ceilalți (sincer, deschis, continator)? Pentru că, ața cum spunea Milton Erickson: Există lucruri pe care le știți, dar nu știți că le știți. Când veți ști ceea ce nu știți, atunci vă veți schimba. Și asta poate fi valabil și legat de ceea ce știm despre noi înșine.

Time Management sau Cum să-mi fac timp pentru toate?

de Szerena SEER, trainer ATU Consulting

În zilele (săptămânile, lunile) noastre, poate din ce în ce mai des, cu toții ne „împiedicăm” de această întrebare: Cum să-mi fac timp pentru toate?

Dacă acesta ar fi o întrebare bună, ar înseamna că timpul și energia noastră sunt infinite. Sau, măcar am avea această calitate, abilitate, posibilitate „să ne facem” timp: să avem 50 ore în loc de 24 într-o zi (și o noapte).

Ei bine, niciunul dintre noi nu deținem astfel de abilități. Și dacă am fost informată bine, nici timpul, nici energia noastră nu e infinită. Poate va fi într-o zi. Dar până atunci, să rămânem la ideea ca această întrebare e nepotrivită.

Să punem întrebarea altfel: Cum să-mi prioritizez sarcinile? Cum să decid ce program îmi fac pentru o zi? Cum îi refuz pe cei care îmi tot „completează” programul, cu ore și sarcini în plus? Cum să spun NU fără să rănesc? În acest articol vom discuta despre primele două întrebări, cu speranța că vom găsi și niște răspunsuri.

Deci: Cum să-mi prioritizez sarcinile? Cum să decid ce program să îmi fac? Ce credeți că se întâmplă dacă nu prioritizăm? Păi, să vedem:

  • poate nu vom fi gata la timp cu sarcinile lăsate în urmă
  • vom fi stresați pentru că nu vom ști sigur timpul necesar rezolvării sarcinilor (deci nu avem habar când vom termina)
  • vom avea în cap toate sarcinile deodată, cu „n” posibilități de rezolvare… tot deodată

Și acum că am văzut ce ne așteaptă pe de-o parte, să vedem ce putem face ca și rezolvare a problemei. În urmatoarea imagine, cunoscută și sub numele de Matricea Urgent-Important aveți prezentate sarcinile în funcție de urgența și importanța lor:

Matricea-urgent-important

Cu ce ne ajută o astfel de categorizare a sarcinilor? În primul rând, ne oferă șansa să ne dăm seama de lucrurile mai puțin semnificative și să rezolvăm lucrurile cu adevărat importante.

Știați de regula 80:20? (principiul Pareto)

Aplicată pe subiectul nostru, principiul ne spune că 80% din timpul nostru îl petrecem făcând lucruri mai puțin importante și ne mai ramane 20% pentru celelalte.

Imaginea de mai sus ne ajută în decizia: cum să ne prioritizăm sarcinile? Cele din cadranul 4 sunt urgente, dar mai puțin importante. Astfel, ele se pot delega altor persoane. Cele din cadranul 3 nu sunt nici importante, nici urgente. Deci putem scăpa de ele. În cadranul 2, avem sarcini importante, dar nu atât de urgente. Urmează să le programăm pe altă dată (după ce am terminat cu cele urgente). Și am ajuns la cadranul 1, cel cu sarcinile urgente și importante. Acestea trebuie făcute fără amânare.

Probabil vă gândiți că și această strategie necesită timp. E adevărat. Dar dacă ne uităm la beneficiile aduse de ea (câstigăm timp, rămânem motivați, amânăm mai rar, reducem stresul și anxietatea etc.), cred ca îi putem accepta importanța.

Folosiți-o! V-o recomandăm cu drag și cu încredere!