Managementul Carierei

de Sebastian VAIDA, Consultant HR

Cariera…

Urmărirea alegerii făcute: profesie, ocupaţie, realizări profesionale, progresul în viaţa profesională, situaţii succesive care alcătuiesc viaţa profesională, ocupaţie permanentă, urcarea unei scări, chemare, vocaţie, afacere, principala activitate în viaţa unui om de pe urma căreia câştigă bani, specializare, specialitate, istoria de viaţă, acţiunea de urmărire a unui scop etc.

Accentul cade predominant pe ideile de stabilitate şi trecut. Cariera este adesea echivalată cu realizările din cadrul CV-ului. Definim cariera prin succesiunea de succese profesionale pe care un individ le are de-a lungul vieţii. Centrarea este exclusivă asupra succeselor iar eşecurile le atribuim dimensiunii personale si implicării acesteia în viaţa profesională. De fapt privim anumite evenimente din viaţa profesională ca fiind eşecuri tocmai datorită excluderii dimensiunii personale. Şi datorită unei percepţii şi interpretări greşite.

Într-o metaanaliză realizată asupra conceptului de carieră, Schein şi Greenhaus (1987) au descoperit următoarele accepţiuni ale acestei notiuni:

  • cariera ca şi ocupaţie
  • cariera ca şi idee de promovare
  • cariera ca şi statut
  • cariera ca şi implicare exagerată în propriul domeniu de lucru (de unde rezultă o conotaţie negativă)
  • cariera ca şi stabilitate

Mai recent însă, dimensiunea temporală a conceptului de carieră s-a schimbat dinspre trecut (echivalarea cu realizările din CV) înspre viitor, şi anume urmărirea unui set de scopuri de-a lungul vieţii. Mai mult chiar, observăm o schimbare a accentului de pe strict dimensiunea profesională, pe cuplul profesional – personal. Urmarea? Cariera începe să nu mai fie privită ca  fiind „principala activitate în viaţa unui om de pe urma căreia câştigă bani”, ci un plan bine realizat care implică atât aspectele profesionale cât şi cele personale, într-un echilibru adesea greu de menţinut.

Managementul carierei…

Într-o primă încercare de definire, managementul carierei reprezintă procesul de căutare şi potrivire a nevoilor proprii curente şi predictibile, cu opţiunile disponibile, concomitent cu o continuă evaluare şi reevaluare a planurilor. In extenso, managementul carierei reprezintă planificarea şi implementarea deciziilor profesionale (şi personale) pe parcursul întregii vieţi. Într-o altă accepţiune, este procesul de pregătire, implementare si monitorizare a planurilor de carieră, la nivel individual sau organizaţional. 

Într-o viziune mai largă, reprezintă administrarea cu succes a diferitelor aspecte ale uneia sau mai multor activităţi din carieră, de obicei sub forma atingerii obiectivelor. Vorbind despre managementul carierei, facem adesea referire la concepte precum planificarea carierei, dezvoltarea carierei sau consilierea în carieră.

Planificarea carierei…

Planurile de carieră sunt utile doar dacă vă reflectă profesional şi personal. Deşi pretind că sunt conştienţi de ceea ce vor, puţini indivizi pun în cuvinte ceea ce vor să facă, astfel încât să fie clar definit şi uşor de urmat. Adică să reprezinte un plan.

Pentru a realiza mai uşor un astfel de plan de carieră, este recomandată explorarea a patru aspecte / întrebări, care să ofere un punct de pornire şi totodată o direcţie de acţiune:

  1. Unde mă aflu din punct de vedere profesional?
  2. Ce anume aş vrea să fac? Sau ce anume nu aş face niciodată.
  3. La ce anume mă pricep?
  4. Care este piaţa posibililor angajatori / clienţi / competitori?

Răspunzând la aceste patru întrebări, vom avea o idee mai clară despre:

  • punctul în care ne aflăm (dacă suntem suficient de pregătiţi profesional sau mai sunt necesare anumite cursuri de formare sau reconversie)
  • pasiunile noastre profesionale (ceea ce ne-ar face plăcere să realizăm; pentru că nu vom avea niciodată performanţe într-un domeniu în care nu ne face plăcere să lucrăm)
  • punctele noastre tari şi / sau slabe
  • oportunităţile şi ameninţarile de pe piaţa muncii la acel moment.

Dezvoltarea carierei…

Reprezintă procesul permanent prin care indivizii progresează, trecând printr-o serie de stadii, fiecare dintre acestea fiind caracterizat printr un set relativ unic de probleme, teme şi sarcini (Greenhaus, 1987). Similar oricărui alt proces, şi cariera prezintă o serie de stadii de dezvoltare, prezentate în continuare:

  • autoevaluarea – presupune descoperirea intereselor, deprinderilor, valorilor, personalităţii, scopurilor, viselor, dorinţelor şi nevoilor.
  • explorarea carierei – vizează investigarea tendinţelor şi mediului pieţei muncii, a tendinţelor economice, a descrierilor posturilor de muncă.
  • luarea deciziei – presupune utilizarea informaţiilor obţinute în etapele de autoevaluare şI explorare pentru a delimita câmpul alegerilor; în continuare, se stabilesc scopurile, se dezvoltă un plan de acţiune şi se ia o decizie, în sensul alegerii unei direcţii de carieră.
  • implementarea deciziei – are loc prin implicarea propriu zisă, care are drept început, cel mai adesea, realizarea unui Curriculum Vitae şi a unei scrisori de intenţie, urmate de aplicarea la posturile dorite (sau evaluate ca fiind apropiate pregătirii la acel moment).

Traiectorii de carieră…

Şi, nu în ultimul rând, considerăm utilă o scurtă clasificare a traiectoriilor de carieră, menţionând că este doar una orientativă, şi nicidecum exhaustivă. Astfel, putem distinge cel puţin patru tipuri de traiectorii:

  1. tranzitorie – care presupune pacurgerea unei direcţii de carieră „din meserie în meserie”, fără o planificare foarte atentă. Principala motivaţie în cadrul acestui tip de carieră este reprezentată de independenţa financiară. Deşi „nu dă prea bine la CV” şi, în viziunea celor mai mulţi reprezentanţi ai departamentelor de resurse umane implicaţi în activitatea de selecţie şi recrutare, aceşti indivizi par nehotărâţi, acest tip de carieră are avantajele sale. Indivizii care, mai mult sau mai puţin voit, aleg această carieră, sunt mai puţin afectaţi de instabilitatea pieţei de muncă, deoarece reuşesc să se adapteze mai uşor la micile schimbări ale acesteia. Şi, pe lângă independenţa financiară, cu siguranţă nu apare niciodată rutina. Şi nici plictiseala. Ceea ce poate avea drept urmare obţinerea unor performanţe greu de egalat în alte tipuri de carieră, cu finalitate în alegerea unui tip mai stabil de carieră.
  2. pe verticală – întâlnită cel mai adesea în companiile multinaţionale. De exemplu, se intră pe o anumită poziţie (adesea este indiferent pe ce poziţie, importantă fiind intrarea în acea organizaţie), toate eforturile fiind ulterior direcţionate în sensul demonstrării calităţilor şi potrivirii la profilul acelei companii. În continuare, se urmăreşte avansarea pe o poziţie de middle management, top management ş.a.m.d. Cariera este privită doar din perspectiva avansării, iar desele restructurări care au loc adesea în cadrul marilor corporaţii îi afectează pe toţi deopotrivă.
  3. stabilă – întâlnită mai ales în domeniul universitar, militar, medical sau în cazul avocaţilor. Deşi este foarte greu de intrat, odată ajunşi în unul din aceste în aceste domenii, indivizii sunt destul de protejaţi la schimbările atât externe cât şi interne.
  4. circulară (sau în spirală) – care presupune schimbarea, la un anumit interval de timp, a activităţii principale. De exemplu, un inginer care la un moment dat decide să îşi schimbe direcţia spre o carieră în domeniul predării (ca şi colaborator al unei universităţi), urmând să facă o nouă schimbare după un alt interval de timp, pentru a deveni un consultant pe probleme de inginerie.

În loc de concluzii…

Care este cea mai recomandată carieră? Cea aleasă de fiecare în parte. Cu atât mai mult cu cât alegerea este făcută fără influenţa unor factori externi sau interni precum nevoia stringentă de independenţă financiară, influenţa celorlalţi, lipsa unei planificări a carierei, teama  de implicare, centrarea pe valori greşite etc. Şi totuşi o concluzie. Nu e niciodată târziu să schimbi traiectoria de carieră dacă nu îţi mai aduce satisfacţii (profesionale şi personale). Deoarece contrar concepţiilor, cariera nu începe la terminarea studiilor şi nici nu se termină la pensionare. Se încheie însă în momentul în care nu ne mai pasă.

Argument

Jean Marius BOUTIERE, Masterand Managementul Resurselor Umane

Voi nota cateva motive pentru care merita sa vizitati site-ul ATU Consulting. In 1975, in Romania s-a interzis studiul psihologiei ca stiinta academica. Concomitent erau suspendate studiile politice, culturale, de economie de piata, de drepturi ale omului, vizand societatea civila, in general era descurajata meditatia asupra conditiei umane. Individul si grupul uman, obiective al oricarei abordari socio – umane, erau concepte captive si subordonate ideologiei de extrema stanga. 

 

Dupa 1990, Romania a fost scena unor crize economice (inflatie galopanta, aparitia si disparitia rapida a mii de firme), sociale (accetuarea radicala a diferentelor de venituri intre membrii comunitatilor) si politice. As indrazni sa avansez parerea ca, atat inainte de 1990 cat si dupa, in Romania au fost foarte multi “perdanti” si cativa “castigatori”, intr-un joc uneori cinic alteori dramatic. 

Teoria jocurilor include, spre norocul participantilor, si situatii in care toti castiga. Exista teorie si practica a managementului potrivit careia liderii iau decizii capabile sa duca la atingerea obiectivelor, grupurile profesionale se pot forma si consolida prin achizionarea de informatii specifice si prin antrenament adecvat, angajarile pot respecta criterii de utilitate si eficienta, conflictele in organizatii pot fi abordate constructiv. Orientarea vocationala bazata pe accentuarea competentelor si estomparea neajunsurilor are o teorie convingatoare. Intr-o echipa, diferentele inter-individuale pot fi folosite de lideri pe baza criteriului complementaritatii, negocierea sarcinilor si subordonarea acestora in raport cu obiectivul propus este dezirabila. Pentru reticenta din reprezentarea colectiva fata de psihoterapie, pare aproape incredibil, dar exista si psihoterapie organizationala.

Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, dezirabilul economiei de piata functionala este o proba dura de “rise or decline”. Vom creste si vom intelege utilitatea teoriei si practicii manageriale si a grupurilor profesionale.